Nasterea lui Matei Gabriel

Totul a inceput de Craciun …pe 25 Decembrie 2007 de dimineata am facut primul test de sarcina din viata mea. A fost slab pozitiv. Nu steam ce sa cred. Daca era pozitiv atunci insemna ca am reusit sa facem un bebe din prima incercare. Era prea prepede…ma inarmasem cu rabdare pentru cel putin cateva luni…
Mai incerc peste 2 zile…la fel.
Nestiind ce sa credem nici eu nici sotul…merg sa fac un test de sange care sa ne arate sigur ce si cum. Asa ca pe 28 merg sa imi recolteze sange. Pe 29 plecam la munte pentru revelion. Pe 31 decembrie intru pe site-ul clinicii si aflu…sunt insarcinata. E adevarat…nu pot crede…nici eu nici sotul…suntem amandoi bulversati dar foarte fericiti, ne uitam unul la altul sin u ne venea sa credem.
Ne anuntam prietenii cu care suntem in vacanta…toti ne felicita. Primul revelion toti trei…suntem foarte fericiti.

Prima intalnire cu Matei a fost la 12 saptamani cand am fost la ecografie…ne-a facut cu mana. Initial nu am vazut monitorul dar am vazut fata sotului meu cum se topeste si am inteles ca vom avea cel mai iubit copil din lume.

Am avut o sarcina foarte usoara, cu greturi si dureri de cap si de alte parti componente cat sa nu uit ca sunt insarcinata. Parca totul e mai usor de dus cand stii ca e pentru copilul tau.

In saptamana 32 aflam ca are circulara simpla…ne panicam putin. Avan din vedere faptul ca eu am astm ar fi putut fi dificil la nastere pe care o doream naturala. Medicul (de fapt 3 pe care i-am consultat) mi-a recomandat cezariana. In saptamana 35 nu mai avea circulara…eram fericita, insa in saptamana 37 cand am facut ultima ecografie avea dubla circulara asa ca am hotarat: facem cezariana. Am fixat data pe 24 August la ora 10, la ora 8 dimineata urmand sa ma prezint la spital pentru internare.
Pe 20 merg la un ultim control…totul este ok. Ma intalnesc si cu medical anestezist caruia ii povestesc istoria mea de alergii si astm. Stabilim ce si cum si ramane sa ne vedem pe 24 dimineata.
Pe 22, vineri primesc un telefon prin care sunt anuntata sa vin mai devreme la spital pentru ca s-au modificat unele programari asa ca trebuie sa ajung sa ma internez la ora 6:30 dimineata urmand ca operatia sa inceapa la ora 7.
Pe 23, sambata facem bagajul si il punem la usa … tot inclusiv kitul de recoltare celule stem ca sa nu uitam nimic dimineata cand vom pleca emotionati la spital. Parca era ceva diferit…toata ziua m-a durut putin mijlocul…fara contractii, nimic grav…doar ceva dureri surde. Imi zic ca poate m-am fortat facand ceva prin casa. Ne culcam pe la ora 1 dimineata dupa ce ne uitam la tot felul de chestii la TV pe care de fapt nu le vedem…emotii, doar ca sotul are mai multe decat mine. Eu sunt relaxata si fericita…poate putin melancolica…o sa-mi fie dor de burtica.

La ora 3 dimineata ma trezesc cu dureri de burta…imi spun ca probabil am stat ciudat in pat…schimb pozitia…nimic. Realizez ca sunt contractii. Incerc sa monitorizez… la 5 minute. Nu sunt foarte puternice. Ma ridic din pat, ma plimb putin prin casa monitorizez iar: 4-5 minute interval intre contractii. Iau un nospa…poate trece. Astept 30 minute…nimic. Contractiile la 4 minute. Merg si imi trezesc sotul care se uita bulversat la mine…ii ia putin sa realizeze ce ii spun.
Merg la baie sa fac un dus…contractiile devin mai puternice.
Sunt gata … ne-am imbracat amandoi si plecam. Pe drum sotul se uita mai mult la mine decat la drum…ma bufneste rasul…am vrut sa nasc natural ca sa stiu ca e totul asa cum e mai bine pentru bebe. Sa vina atunci cand e el pregatit nu cand fixam noi pentru el, asa ca sunt fericita ca e de acord cu noi in ceea ce priveste momentul nasterii sale.
Ajungem la spital pe la 5:30… Ii trezim pe cei de la camera de garda…medicul de garda ma consulta…dilatatie 5, col sters, contractii la 4 minute. Nu e chiar asa de rau, imi zic…incep sa fac glumite…ma simt ok…parca nu doare asa de rau. Ma schimb in camasa de la ei…le las lor hainele cu care am venit si ma duc in sala de nasteri. Sotul cu o privire pierduta ramane jos…ma incurajeaza…si eu pe el…vad in ochii lui faptul ca e cel mai bun sot si tata de pe pamant. Sunt fericita si deloc speriata…ciudat…ma asteptam sa ma panichez dar sunt relaxata…(intre contractii#61514;)

Ajung in sala de nasteri, ma instalez intr-un pat si astept sa apara doctorul meu pe care il sunasem din masina de pe drum. Astept sa vina sa facem cezariana. Il monitorizeaza pe bebe din cand in cand…e totul ok. Este deja 6 – 6 si ceva. Contractiile devin mai puternice dar inca suportabile. Inca ma tin de poante. Asistentele ma invata cum sa respir sa-mi fie mai usor. Le ascult…cateodata…altadata nu pot. Deja sunt foarte puternice contractiile si dese…la interval de 2 minute. E dureros…dar imi spun ca inca nu e travaliu asa cum trebuie…ar trebui sa ma astept la mai rau…inca mai rezist…cu greu dar e ok…bine ca sunt noptiere grele …n-am putut sa le ridic…doar ma tineam de ele.

Ajunge medicul meu pe la 6:30-7 ma consulta…dilatatie 8. Ma intreaba daca facem cezariana sau nasc normal…ii spun sa facem cum e mai bine pt bebe…apare si anestezistul…. Se consulta ei…decid ca nasc natural. Intreb de epidurala…daca mai facem sau nu…imi spun ca s-ar putea sa nu mai prinda acum dar daca vreau eu incercam. Le spun ca da…vreau, gandidu-ma ca mai am mult pana sa nasc si ca asta e inceputul…deja obosisem. Ma mut pe masa de nasteri…merg cu pauze pentru ca in timpul contractiilor nu mai sunt in stare sa fac nimic altceva decat sa ma incovrig si sa respir adanc si sa astept sa treaca. Asitenta ma ajuta sa merg…ma maseaza pe spate in timpul contractiilor…ce bine e. Cineva imi pune mana pe frunte…e rece si e tare bine.
Ajung pe masa de nasteri. Imi fac epidurala…cu greu ca trebuie sa stau nemiscata si aveam contractii la 2 minute in timpul carora nu prea puteam sta nemiscata.
Reuseste si imi spune ca trebuie sa astept vreo 20 de minute sa isi faca efectul…(deja faceam calculul cate contractii inseamna 20 de minute)dar efectul a fost instantaneu…n-am mai simtit durearea dar am simtit contractiile. Nu mi-au amortit picioarele eram ok…doar ca nu mai durea…mi-am zis…waw ce misto…acu’ poa’ sa dureze cat vrea…
In afara de niste frisoane violente era totul ok. Asitenta si cu moasa ma incurajau. Acum sunt ok…pot sa interactionez. Simt nevoia sa imping…le spun…Doctorul (care venise dupa o noapte de nesomn din cauza unor dureri de spate puternice…se aseaza pe un scaun…nu vrea analgezice) imi spune sa imping. Parca mi-e putin frica…Ecranul pe care vad bataile inimii bebelusului meu arata 134-145 la fel ca tot travaliul…e ok. Imi spune iar sa imping si ma invata sa cum. Vad bataile inimii fetale ca au scazut … la 69…nu mai tin cont de nimic si imping cat pot…simt cum ii iese capul…mai imping odata dupa ce respir si simt cum iese tot…dar nu-l aud…intreb daca e ok…ma panichez…doctorul imi spune: stai linistita e ok..uite daca nu ma crezi…si mi-l pune in brate…e alunecos si cam mov…dar se chinuie sa respire…deschide ochii…incepe sa sforaie…ma bufneste si ras si plans dar fara lacrimi…e OK. Mi-e frica sa-l ridic, mi-e frica si sa-l tin …e asa alunecos…daca imi scapa? Asistenta de la bebei mi-l ia din brate si imi zice ca are ea grija de el acum…eu o sa am tot timpul…il pune intr-o paturica il aspira si dispare cu el…ma tot uit unde s-a dus…asistentele rad de mine…imi spun ca o sa ma satur de el..dar nu cred ca e posibil…il iubesc mai mult decat orice altceva…e ceva nou … n-am mai simtit asa niciodata…e altfel.
Doctorul ma coase…intreb daca m-a taiat imi spune ca da …dar nu mult e ok sa nu-mi fac griji. Intreb daca a recoltat celule stem…imi spune ca deja e recoltat si pregatit pentru livrare. Ma linistesc…s-a terminat si suntem ok. Astept sa termine cusatura…dureaza ceva…simt fiecare intepatura dar fara durere…imi spun: e chiar super tare anestezia asta.

Dupa ce s-a terminat goblenul ma mut pe un pat si mi se spune sa ma masez 2 ore pe burta… 2 ore in care stau si cu perfuzii. O asistenta ma scoate afara la usa sa pot sta cu ai mei: sot, mama, socrii… Si ei l-au vazut pe bebe…au toti lacrimi in ochi.
Ma uit la sotul meu … e cel mai fericit tatic…si eu cea mai fericita mamica…suntem o familie si ne iubim mult!



Matei Gabriel foto

andy.p spune:

Alexa ff frumoasa povestea si plina de surprize..va doresc tot binele din lume

38+bbelina
laura si andy (07.04.2002)
http://good-times.webshots.com/album/563995768RkQYpK

nushulica spune:

alexasa va traiasca micutul si sa fie sanatos!!! tie felicitari pt decizia finala de a naste natural, de fapt cum e mai bine pt bebe, asa imi doresc si eu, noi nu mai contam!

ai scris o poveste tare emotionanta, cu multa dragoste!

300 spune:

Alexa e superba povestea ta. Felicitari pentru curajul de a naste natural, in ciuda problemelor serioase de sanatate!

Sa cresteti fericiti toti 3 :)

36+ Anda Teodora

pozne cu burtici si alte nebunii

AlexaM spune:

Va multumesc mult...multa sanatate si fericire si voua!

Matei Gabriel foto
Matei Gabriel povestea nasterii

miky_mamica spune:

Felicitari pentru curaj!!!!!!!!!! Multa sanatate si sper ca peste ani puiul tau sa citeasca si sa te iubeasca si mai mult....

Miky mamica lui LUCA GABRIEL (29.12.2007)
Totul despre mine din burtica mamicii pana la zi
8 luni - la mare
Poze cu Luca Gabriel
BOTEZUL 1 Martie 2008

Nerantula spune:

Povestea nasterii micului print Matei Gabriel este plina de speranta pentru multe mamici tematoare de nasterea naturala, in primul rand pentru mine!

Sa fie sanatos, inteligent, sensibil si norocos baietelul tau drag si voi sa va bucurati din plin de minunea care v-a umplut vietile!


38+ AMR 12 zile!!

It's the final countdown !!!

www.flickr.com/photos/30462666@N03/sets/" target="_blank">Gruia

AnnaBaby spune:

Alexa mi-a placut mult povestea voastra, imi amintesc ca si eu eram programata la ceza si in seara dinainte tot pierdeam din dop si ma gandeam ce tare ar fi sa ajung la spital mai devreme de 7 jumate cat eram asteptata, dar pana la urma nu a fost asa...

Anna de Ioana Maria
printesa noastra povestea nasterii
www.totsites.com/tot/ioana-maria" target="_blank">pagina mea web www.onetruemedia.com/shared?p=676cf86b3431cbc69b663e&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">could this be love
jos kg!!!

CrisaPanaet spune:

Alexa, sa stii ca m-ai facut sa plang de atata fericire. Foarte emotionanta povestea. Eu inca n-am bebe, dar imi doresc. sunt la inceput de tot, la analize. Ma intreb daca o sa fiu asa puternica cum ai fost tu.
Multa sanatate!

Lala86 spune:

Felicitari pt curaj!
Sa va traiasca

Laura4+

adisor2246 spune:

frumoasa poveste sa fiti fericiti si sa va bucurati unul de altul
de bart adrian
pozehttp://cid-954816f36d74719c.skydrive.live.com/browse.aspx/IK%20WORD%20GROOT!!!!!!!!?ct=photos

FROM THIS MOMENT I HAVE BEEN BLESSED
I LIVE ONLY FOR YOUR HAPPINESS