HELP! BEBELUTZ CARE VREA NUMAI IN BRATE!

Calin a avut parte de colici foarte violenti pana la 2 juni jumatate. Am facut tot posibilul sa ii fie mai bine, sa nu il mai doara, sa nu mai planga. Asa s a invatat mititelul sa fie plimbat prin casa, in brate. Se pare ca a cam scapat de colici. Acum, na belea! Plange ca vrea in continuu in brate. si nu oricum. in brate, in picioare, leganat si plimbat in acelasi timp. nici in carucior nu vrea. e nenorocire. cand iesim la plimbare intr o mana il tin pe calin cu cealalta impring caruciorul. am facut un brand mai mare ca al sotului.
Ce e de facut? mai am vreo sansa sa il dezvat?
mentionez faptul ca nu suport sa il aud plangand nici macar 1 minut.

Tweety7 spune:

De ce sa-l dezveti? Daca nu ai probleme de sanatate care sa te impiedice sa-l tii mai mereu in brate, nu vad de ce ai renunta la asta. Cumpara-ti sau fa-ti un wrap sau un spling si renunta la carucior. Bebelushii se simt in siguranta lipiti de mame. Este ceva absolut firesc. Tinandu-l in wrap atunci cand gatesti, faci curat, speli vase, mergi la cumparaturi sau oricare alte activitati, ii vei oferi sansa sa experimenteze si sa invete multe. Va inregistra permanent informatii legate de mediul in care traieste: mirosuri, sunete, imagini, pe care nu le poate cunoaste daca sta in patut. In plus, miscarea continua ii antreneaza muschiuletii si il ajuta sa inregistreze mai repede progrese in plan motor. In plan afectiv, iarasi ai de castigat. Oferindu-i copilului prezenta ta continua, deci un mediu securizant, se va dezvolta mai armonios, va deveni mai repede decat altii independent. Cu alte cuvinte, va avea incredere sa exploreze stiindu-te mereu in preajma. Uite aici un articol interesant care sustine toate astea (si spune inca mai multe). Parerea mea este ca ai facut foarte bine, nelasandu-l sa planga si-ti doresc sa-ti urmezi in continuare instinctul, tinandu-ti bebelushul aproape, daca asta il face sa se simta protejat si iubit.

Don't cry, for if you cry your tears might prevent you from seeing some beautiful things ahead of you!

lalilu spune:

Sunt perfect de acord cu tot ceea ce a spus TWEETY.

Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

afibebe spune:

si Cristi a facut la fel.
si acum la 8 luni il car in brate si are 9 kg.
vad ca acum mai sta si in carucior si sta chiar neasteptat de mult.

e greu sa stii.eu nu l-am putut dezvata.mama imi spunea sa-l las sa planga.nu puteam.imi era tare mila de el si mai bine il luam in brate.



AFIBEBE mamica fericita de Cristian Nicolae 22.08.2007

cristi

sunt mare

Mindy spune:

Si eu sint de acord cu Tweety.

eu am ignorat complet sfaturile de genul : lasa-l sa plinga, pune-l in patul si camera lui din prima zi, nu il invata in brate ca asa ramine etc...

Locul lui e acum linga mami

Eu o plimbam cind ara micuta cu marsupiu cu fatza spre lume sa vada tot, sa exploreze, ce bucurie pe ea sa ma simta asa aproape si ea sa vada tot ce misca :)

velenamaria spune:

ciao..ma bag si eu in discutie...nu ptr ca as stii mare lucru despre bebelusi ci ptr ca am trecut recent prin asa ceva. colicii lui Edi au tinut pana la aproape 4 luni. de multe ori il purtam in brate cand eu cand sotul si adormea cu capul pe umarul meu . am indurat destule dureri de maini si spate dar orice a fost mai bine decat sa-l aud palngand si sa-l vad chinuindu-se sa adoarma. cu caruciorul ..la fel...am plimbat de nenumarate ori caruciorul cu o mana in timp ce-l tineam pe edi in brate. de multe ori il adormeam in brate si apoi il puneam in carucior sa doarma mai departe. de cand a crescut( are acum 6 luni jumate) si ii pot ridica spatarul caruciorului este mai bine, adica sta linistit si se uita la ce se intampla in jurul lui pana ce adoarme. e greu sa stai numai cu el in brate ptr ca nu poti merge nicaeri, nu poti face nimic ...asta nu-i bine. incearca ...azi putin , maine putin si tot asa pana ce se obisnuieste sa stea in scoica..in scaun de masa..in carucior. eu si acum stau ce el in brate destul de mult dar macar pana ce fac treaba prin casa sau gatesc are rabdare sa stea in scoica sa se joace. din pacate au trecut colicile si au venit durerile cauzate de iesirea dintilor. e crunt. nu mai vrea sa stea nici in carucior...maxim 20 de min ne plimbam si apoi doar in brate.dar sper sa treaca si sa avem iarasi parte de un bebe cuminte. nu sunt de acord cu tehnica "lasa-l sa planga"dar trebuie sa gasesti o cale sa accepte si altceva.
cat despre wrap- e ok..dar nu o solutie..nu poti gati cu el acolo..e prea periculos, parerea mea.

mult succes. sa dea domunl sa fie bine. sa treceti peste asta.
mami si edi

http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=6w4zuyz.c5qxmnvj&x=0&y=-v3oux6
http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=6w4zuyz.70cfcnbb&x=0&y=5th0zj

try spune:

Parerea mea e ca cel mic ti-a intuit slabiciunea: nu suporti sa-l auzi plangand si ca urmare el cauta orice portita lasata deschisa pt el ca sa obtina ceea ce vrea: anume apropierea de mami. Poate sa fie si-un soi de teama ca tu mereu vrei sa-l lasi jos, ca vrei sa scapi de el din brate (involuntar probabil ii transmiti aceasta informatie) si asta sa-i sporeasca si mai tare dorinta de a fi mereu lipit de tine.
In principal nu-i nimic gresit in a permite celui mic sa fie cat mai aproape fizic de tine, asta ii ofera o gramade de beneficii, dar bine-nteles, depinde si de tine ca mama sa accepti aceasta situatie. Daca insa nu poti accepta situatia si ti-e greu sa faci fatza (diverse motive, ai nevoie de timpul tau, de libertate sa faci diverse treburi prin casa, etc.) va trebui sa accepti si tu o parte din plansul lui si sa il inveti incet incet sa capete putina independenta fatza de tine. Invata-l sa pretuiasca fatu lca te vede in fatza lui in loc sa te simta lipit de pielea lui. Pune-l in fatza ta ma idegraba decat in bratele tale si vorbeste-i joaca-te cu manutele lui, arata-i diverse obiecte, imagini etc. Astfel icnat el sa nu se plictiseasca si sa-si aduca mainte ca nu mai e la mami-n brate. Daca faci atractive pt el momentele cand nu mai e la mami-n brate, va incepe sa ii placa. De ex. copiii emi amandoi au iubit cantecelele de copii, inca de bebelusi. Dade-am drumul la cutiutele muzicale si cantam si eu cu tanti de pe CD si ma uitam in ochisorii lor si faceam fetze fetze cand cantam. Le palcea la nebunie. Se utiau la mine nemiscati, ma studiau si ma sorbeau din priviri. In timp, dupa ce cantecelele au devenit rutina pt ei, daca plangeau sau se plictiseau in anumite momente si eu nu puteam fii langa ei sa-i anim, doar incepeam sa cant si era ca un miracol, taceau si ascultau. sau dadeam drumul la cantecele si cantam tare-n casa oriunde ma aflam si-mi continuam treaba si ei asculatu. Dar... asta e u nexemplu care a mers la noi. Poate reusesti sa gasesti un echivalent (in caz ca la voi nu da roade) care sa-ti permita si tie sa ai ragazuri mici peste zi din cand in cand si in felu lasta la sfarsit de zi nu ti se mai pare atat de epuizant psihic si fizic toata aceasta dependenta a lui de tine. Eventua lpoate poti sa amani anumite treburi pana vine tati acasa si il lasi in grija lui juam de ora. Sa i lantreneze, jughineasca, vorbeasca, el. Si tati iau nevoie de momentul lor cu copiii. Si tu astfel poti profita de o jumatate de ora continua fara sa ai grija lu iClain si fara sa-l auzi plangand.
Duap ce-i imprimi putina automomie fizica fatza de tine, apoi poti sa incepi sa-l iei cu tine peste tot unde ai treaba. Tine-l in cosulet si vorbeste-i permanent, uita-te in ochisorii lui din cand in cand si poate ca asa poti sa le impaci pt cateva minute pe amandoua.

Eu cu primul baietel, in primele 2-3 luni pana si cand mancam, mancam cu el atarnat de tzitzi. Dar in timp am descoperit cum sa le impac pe amandoua. Aveam momente cand il mai si lasam sa planga cate 10 minute pana terminam ce aveam de facut. Caci e utopic sa spui ca le poti face pe toate cu copilul vesnic atarnat de tine. Cand ai o casa de tinut si ajutor de nicaieri (uneori nici de la sot), e imposibil sa tii bebelusul non-stop in brate. Mai trebuie sa existe si momente cand el sta jos.
intr-u nfel si bebelusi itrebuei sa intelegaa ca mama nu paote fi la dispozitia lui non-stop, ca are si mama nevoile ei. Iar asta se invata de mci si incetul cu incetul. Stiu ca e stresant (simti organic un stres) cand plange copilul, eu la primul nu puteam nici macar sa port o discutie la telefon daca incepea sa planga. Se declansa o alarma in mine care-mi anihila toate celelalte simturi, nu am puteam concentra la nimic, nu auzeam decat plansul lui care-mi dadea o stare de discomfort teribila. Dar... experienta are grija de noi si nu ne lasa sa murim. Incet incet le inveti pe toate si te adaptezi (si tu si bebe) la toate.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I, www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank"> II si III

Tala spune:

quote:

---

Originally posted by try

Parerea mea e ca cel mic ti-a intuit slabiciunea: nu suporti sa-l auzi plangand si ca urmare el cauta orice portita lasata deschisa pt el ca sa obtina ceea ce vrea: anume apropierea de mami.[/b]

---

eu nu cred ca un bebelus aplica metoda santajului la cateva luni de viata, cred insa ca isi doreste sa fie aproape de mamica lui - e natural sa-si doreasca asta, mai ales dupa ce a trecut prin chinurile colicilor. Puiul meu nu a avut nici un strop de colici (multumesc lui Dumnezeu) si nici nu plange de la dinti insa l-am tinut in brate cat am putut de mult (chiar si acum la 1 an si 8 luni cand are ceva kg). Cine-mi spunea ca-l invat prost, primea replica urmatoare: il invat cu dragoste ca il iubesc. Stiu ca e greu (si eu am scos de multe ori caruciorul la plimbare si-mi venea sa rog pe cineva de pe strada sa ma ajute sa ajung acasa...) dar a trecut vremea (repede) si acum traiesc deja momente cand vreau eu sa-l tin in brate si el nu (ca a vazut o jucarie mai interesanta ca mine). Nu stiu ce sfat sa-ti dau, sincer, decat sa-ti urmezi instinctele si sa nu-l lasi sa planga, o sa mai dureze probabil ceva pana va capata incredere ca lumea asta in care a aterizat nu e chiar asa de rea (formata din colici si dintisori) si ca o sa-i fie bine chiar si cand nu e lipit de mami. Si-apoi, cine o sa mai aiba muschi ca ai tai? ei?

andututeutu spune:

Fetita mea e mare,are 10 ani,dar m-ati facut sa-mi amintesc cum era cand era mica.Tot de la colici ni sa tras si noua si tot pentru ca nu suportam sa o vad plangand.Am gasit solutii multe ca sa ma pot descurca ,m-a ajutat si sotul,iar ea se simtea in siguranta si era cel mai important.Totul a fost O.K.Deci,curaj.

kariguld spune:

nu ma bag de obicei sa dau raspunsuri la cei care au copii foarte mici! ai mei sunt mai mari, am trecut prin faze din astea acum, cativa ani in urma.
dar am citit din intamplare aici si nu ma pot abtine!
in primul rand, voi confundati tinutul in brate cu oferirea dragostei!! vb in perfecta cunostinta de cauza! una e sa-l ti pe bebe in brate ca sa-i oferi atentie, mangaiere, dragoste si alta sa-l tii in brate, non stop, ca asa vrea bebe si stie el sa planga pentru asta! daca bebe e mancat, e schimbat, nu are nici o durere, nu e bolnav, si totusi plange foarte des dar se linisteste cand il iei in brate.... atunci, TU mamico ai o problema. mai ales cine spune ca nu suporta sa-l auda plangand!!
nu ma intelegeti gresit!!!!! si eu mi-am tinut copii in brate, mult, dar nu am facut un obicei din ai tine in brate TOT timpul.
nu vreau sa spun ca asta inseamna sa nu-i mai oferi copilului atentie, dragoste, sa nu-ti mai pase de el.
dar nu confundati lucrurile, caci veti ajunge la epuizare, fizica si psihica. nu mai aveti timp sa va ocupati de voi, copilul POATE capata temeri, frici, (de ce plang unii copii cand mama dispare din raza lor vizuala???) devine mai sensibil, mai rasfatat!
am spus POATE!!!!
stiu ca va e greu sa digerati ce am spus acum, ca fiecare mama vrea si crede ca face ce-i mai bine pentru copilul ei si nimeni nu are dreptul sa-i spuna nimik! invatati si de la altii si acceptatile sfaturile, pe care le cereti!!!!


Kari

grati.ela spune:

Anca si Tudor a avut perioada in care vroia doar in brate. El nu a avut colici (si sper sa scape de asta) dar nu stia sa adoarma cand era obosit...Nu am reusit sa-l las sa planga pt ca o facea cu atata convingere de parca avea o durere profunda...cand era odihnit insa il puneam in scoica auto si-l tineam cu mine (in bucatarie, la birou) pana se plictisea. S-a terminat cu dependenta asta cand i-am cumparat un carusel cu telecomanda...era atat de fascinat ca se uita 20 minute fara sa scoata un sunet...acum are si locul de joaca (creatorul de melodii) si poate trece o ora fara sa-l simti...i-am luat multe jucarele, il distram (facem un fel de teatru de papusi), dansam cu el si mai ales vorbim. Bineinteles ca il tin si in brate cand e mai suparat (afara prefer sa-l scot in marsupiu)...Cu Ozi insa stateam in brate nonstop (numai ca lucram la 5 perechi de brate: bunici, strabunica, mami si tati)...asta pana la 7 luni cand am luat un premergator...m-am apucat atunci de calanetics pt ca ma deshalase...
Fruntea sus mami...ce hotarasti este perfect pentru ca tu esti cea care-l iubeste pana la luna si inapoi!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/