ALESSIA MARIA - MINUNEA NOASTRA
ALESSIA MARIA - MINUNEA NOASTRA | Autor: ellis
voi incerca si eu sa scriu povestea noastra aici
ALESSIA MARIA - MINUNEA CARE NE-A LUMINAT VIATA
Suntem casatoriti din 1998, am un sot minunat si o viata de familie f buna, ne-am casatorit tineri si din dragoste, eu eram in primul an de facultate; ne-am fi dorit de atunci un copil, dar, din pacate , au fost alte "prioritati" - facultatea, un serviciu, apoi putina vechime la locul de munca...si asa am inceput in 2002 sa tatonam terenul pt un bebe iar in 2003 sa facem demersuri serioase...am inceput analize, ecografii, toate erau bune, doar ca bebe intarzia sa apara...poate nu am nimerit nici medicul care sa stie ce face si asa a trecut timpul si am ramas insarcinata abia in primavara anului 2005.
Ne-am bucurat enorm, pluteam, mi-am anuntat parintii ca vor fi bunici, dar dr meu era in concediu, am plecat la mare, nu am facut nimic ce ar fi putut sa-i faca rau lui bebe, dar, dupa cateva zile a inceput sa ma doara burtica, am sunat doctorul, mi-a prescris no-spa si repaus, dar degeaba, seara a inceput o sangerare, pe urma noaptea adevarata hemoragie si dureri groaznice; a doua zi, sambata dimineata am mers la un cabinet particular, bebe era oprit din evolutie de mai bine de o saptamana, se eliminase mare parte din sarcina, dar a urmat un chiuretaj cu anestezie locala, crunta durere fizica, dar mai ales psihica,am fost profund marcata si cei apropiati si dragi mie la fel ...MARE DURERE!
Am primit explicatia ca la prima sarcina se mai intampla...ar fi trebuit sa schimb medicul...nu stiu nici acum de ce nu am facut-o...regret.
Urmatoarea sarcina in primavara lui 2006, am facut ecografii, bebe era in uter, era ok,faceam ecografii saptamanal, doctorul se uita, e bine si gata, mi-a zis ultima data ca de data viitoare incepem masuratori...si n-a mai fost data viitoare; urma sa plecam in concediu, aveam 12 sapt si l-am sunat pe dr ca aveam oarecare griji, iar era in concediu din nou si m-am dus de capul meu la o eco, acolo, ecografista a ramas inmarmurita si ma tot intreba cat am zis ca am...m-a trimis la un renumit doctor ginecolog, dr T. care a confirmat "sarcina oprita in evolutie de la 6 sapt"...dc l-as fi gasit atunci pe dr meu nu vreau sa-mi imaginez ce i-as fi facut...;am plecat plangand din cabinet, ca sa nu fiu terminata, acest OM mi-a zis ca mai masuram luni sa vedem daca se intampla ceva; am plecat cu sotul, plangeam continuu, nu mai intelegeam nimic din ce ni se intampla, am hotarat sa mergem la o clinica privata, la marele ginecolog si ecografist H, era prima data cand mergeam la el, m-am rugat de fetele de la receptie sa intru si dupa vreo 5 ore am intrat la insistentele lor fatza de dl. doctor; ce speram eu nu s-a confirmat, ci mi s-a spus si aici "sarcina 6 sapt oprita in evolutie"; disperata l-am sunat pe dr T sa imi permita sa il sun daca incep sangerarile si durerile groaznice; mi-a zis ca il pot suna oricand; a doua zi dimineta, tot sambata, au inceput usoare sangerari, eu singura - sotul a trebuit sa plece in delegatie o zi, l-am sunat pe dl dr si mi-a zis sa vin intr-o ora la spital, m-au dus sora si cumnatul meu, dr a spus ca inca nu s-a declansat avortul sa sa incerc sa rezist pana luni, pt ca nu sunt anestezisti si sa nu sufar prea tare; insa duminica seara a inceput calvarul, degeaba calmante, stiu din nou cand am eliminat fatul; a doua zi am mers la spital si sub anestezie generala a fost curatat ce mai era de curatat; macar nu am stiut si simtit nimic; doctorul venise la spital si imediat dupa interventie a plecat pentru ca avea de sustinut doctoratul; a vorbit sotul cu el cand a iesit, mai tarziu am vorbit si eu la telefon si a ramas sa ne vedem dupa o saptamana; mi-a dat curaj ca va fi bine si vom avea si noi bebeul nostru.
Au urmat analize cu adevarat serioase, analize genetice, imunologice, bacteriene...si, in decurs de 5 luni am mai ramas de 2 ori insarcinata, dar la varste f mici, le-am pierdut prin avort menstrual.
Am luat o pauza de cateva luni in lupta mea, pentru ca nu mai rezistam psihic. Am revenit insa in forta in ianuarie si mi-am propus ca in 3 luni sa am bebe in burtica, am reinceput monitorizarile ovulatiei(cu hilarul situatiei) si speram ca se va intampla.
In martie 2007, am simtit ca am ramas, si, in ziua 25 am facut un hsg, valoarea era 19, stiam ca sunt slabe sanse ca asa devreme sa-mi iasa o valoare buna, dar urma ca dr sa plece din tara si as fi vrut sa-l prind inainte, stiam ca trebuie sa incep imediat tratamentul; in ziua 28 am repetat hsg si am avut 139, pluteam pe strada, mi-am sunat sotul si pe rezidenta medicului, care m-a sfatuit sa mai stau 1-2 zile pana sa incep tratamentul injectabil, ca venea dl dr in tara; insa am facut chiar in acea zi prima injectie; ne doream din toata fiinta sa fie bine si sa avem si noi copilasul nostru; intre timp fusesem diagnosticata cu hipertensiune-era si cazul; in cateva zile am fost la medic si sarcina era bine si in uter; am continuat tratamentul; mi-au fost gasite ir-urile pe arterele uterine f mari, continuat tratamentul injectabil, oral si local...as fi facut orice spunea medicul sa fie bine; nu ne-am anuntat parintii, rudele, desi as fi vrut sa impartasesc bucuria macar cu sora mea, stiam doar eu si sotul si ne temeam, ne temeam tare...el incerca sa ma linisteasca si sa ma faca sa nu-mi mai pun toata speranta ca sa nu ma mai vada iar la pamant, insa eu credeam cu tarie ca acest copil ne vrea!
Pe la 10 sapt ne-am anuntat familia, a fost bucurie, dar rezervata in umbra a ceea ce trecusem pana atunci...
Mergeam impreuna cu sotul sa ne vedem fata la fiecare doua saptamani si ne bucura tare intalnirea.
Asteptam cu mare ardoare sa facem eco la 14 sapt sa vedem pe bebe sanatos si asa a fost, era o mogaldeata mica si activa, era fetitza mult dorita, stiam ca o va chema Alessia Maria. A urmat tripu test, am avut iarasi un soc, risc de 1/349 de trisomia 18, am crezut ca innebunesc, nu puteam sa realizez ca mi se intampla mie si nu puteam intelege DE CE? Am luat o hotarare grea , sa fac amniocenteza, mi-era frica sa nu-mi provoace avort interventia...a fost foarte dureros, nu fizic, asta nu mai conta, conta faptul ca minunea mea risca, ea a stat nemiscata tot timpul procedurii..s-a miscat abia dupa ce a scos acul, MULTUMESC LUI DUMNEZEU! au urmat antibiotice si 7 zile groaznice pana am primit rezultatul; oricum nu as fi facut avort, plecam la Szeghed sau la Viena sa ma conving, trebuia sa fie bine, fata mea nu pute fi bolnava. SI A FOST BINE! SLAVA DOMNULUI! au urmat iar analize, la 28 de saptamani am avut streptococ b, iar antibiotice, hipertensiune, am intrat in concediu de risc maternal, desi tot zimpul imi ziceam ca sarcina nu e o boala...asa trebuia sa mi se intample mie;la 32 de saptamani, acasa fiind m-a cuprins groaza...sange, mult sange; am plecat la spital, sangera colul, dar era lung si inchis, fata bine, internare 2 zile, perfuzii, tratament; intors acasa vineri, marti se repeta istoria, iar sangerari, iar spital, groaza, perfuzii; am venit acasa si am stat la pat pana la sfarsit, efectiv la pat; la 36 de saptamani iar mi sa depistat streptococ b, alte antibiotice, macar fata era bine, lua in greutate, aveam fotografii cu ea , o vedeam in 4D si ne minunam.
La 39 de sapt dr a luat hotararea - cezariana, ca "e mai bine pentu copil, ca e un copil obosit de atatea medicamente, sa nu-l mai obosim si noi"...si pt mine, nu mi-a zis mai mult; pe 19 noiembrie, ora 17 m-a sunat asistenta medicului, intrasem in sapt 40 - maine vedem bebeul; mare mare emotie, a venit momentul mult asteptat, nu am putut dormi toata noaptea si
A VENIT ZIUA MARII INTALNIRI, DOREAM SA O VAD, SA STIU IN SFARSIT CA E BINE, SA O TIN IN BRATE, MI-ERA INSA TEAMA; CU SOTUL ALATURI AM PLECAT SPRE SPITAL; AM AJUNS ACOLO, AU MONITORIZAT BATAILE CARDIACE ALE GAZEI, TOTUL ERA BINE; AU INCEPUT PREGATIRILE, IAR IN DRUM SPRE SALA DE OPERATIE S-AU RUPT SI MEMBRANELE, DECI DOAMNE DOAMNE VROIA SA NE VEDEM CHIAR AZI! PE MASA DE OPERATIE TENSIUNEA MI-A CRESCUT LA 18/11 DAR S-A STABILIZAT CU EPIDURALA, EU TOT INTREBAM CE SE INTAMPLA, DACA MAI E MULT SI GASISEN UN LOC IN LAMPA DE DEASUPRA MEA IN CARE VEDEAM CE-MI FACEAU, DAR MI S-A FACUT RAU SI N-AM MAI PUTUT SA MA UIT...INSA CURAND AM SIMTIT CUM MA CAUTAU IN BURTICA SA O SCOATA PE TITITZA MEA, AM AUZIT TIPETE, EA NU ERA IESITA DE TOT LA LUMINA DAR TIPA DE MAMA FOCULUI; M-AU NAPADIT LACRIMILE..IN SFARSIT SUNT MAMICA! DOCTORUL MI-A ARATAT DOAR UN FUNDULET, AM AFLAT MAI TARZIU DE CE, ERA ULTIMA INCERCARE PT NOI, AVEA TRIPLA CIRCULARA DE CORDON SI ERA CIANOTICA; A LUAT-O NEONATOLOAGA, EA TIPA TARE, EU PLANGEAM; CAND MI-A ASEZAT-O CU FETISOARA EI PE MINE,CAND I-AM VAZUT OCHII EI MARI SI FRUMOSI SI CAND M-A ATINS CU BUZISOARELE UMEDE AM SIMTIT CEA MAI MARE FERICIRE DIN VIATA MEA SI CERUL SARBATOREA CU NOI, IMI VENEA SA TIP DE BUCURIE;SI EA S-A LINISTIT CAND I-AM ZIS "NU PLANGE, IUBITA MEA"; STIAM EU CA ESTE PUTERNICA SI CA VA VENI ALATURI DE NOI SA NE UMPLE INIMILE; SOTUL MEU O ASTEPTA EMOTIONAT, A FOST INCANTAT DE GAZA LUI, A FOTOGRAFIAT-O SI MI-A TRIMIS SI MIE FOTOGRAFIA LA REANIMARE; A DOUA ZI AM MERS CA UN MELC (EU AS FI VRUT GLONTZ) SA-MI VAD SUFLETELUL, CARE MA ASTEPTA TOT PLANGAND SI A TACUT CAND MI-A AUZIT VOCEA, CA NOI AM VORBIT MULT IN PERIOADA SARCINII SI NE INTELEGEAM; MI-A ARTAT-O DOCTORA SI ERA ASA MICUTZA CA IMI VENEA SA PLANG(49 CM SI 2900 GR), DAR ERA SANATOASA, ASTA E TOT CE CONTA, CA O FACE MAMA MARICICA. MI-AS FI DORIT SA PLECAM MAI REPEDE ACASA, NU MAI SUPORTAM CONDITIILE SI PERSONALUL DIN SPITAL. CU DL DOCTOR SI ECHIPA LUI AS MAI NASTE DE 10 ORI, DAR NU ACOLO. ORICUM ASTA NU MAI CONTEAZA...
NE IUBIM FATA ENORM, ESTE SUFLETUL NOSTRU SI TOT CEEA CE NE LIPSEA SA NE LEGE PE VECIE.
MULTUMESC IN FIECARE ZI DOMNULUI PENTRU MINUNEA NOASTRA, ALESSIA MARIA SI MA ROG PENTRU SANATATEA UNUI OM MINUNAT, DOCTORUL TUTUNARU DANIEL FARA DE CARE VISUL NOSTRU NU AR FI DEVENIT REALITATE.
MULTUMESC DIN INIMA!
Ellis,
de
ALESSIA MARIA (20.11.2007)
Raspunsuri
adra_bell spune:
Ellis, ati trecut prin multe incercari dar ati reusit. Sa va traiasca printesa cu nume frumos Alessia si sa va faca fericiti.
Inimioara mea
adra_bell si Eva-Elena (14 nov 2007)
claucia spune:
Ellis am citit povestea ta la inceput pentru ca pe fetita ta o cheama ca pe fetita mea: Alessia Maria, si dupa aceea pentru ca este emotionanta si pentru ca ai trecut prin atatea!!!
Alessia Maria mea mi-a adus cea mai frumoasa sarcina, usoara fara o umbra de risc, cea mai usoara nastere (ceza cu epidurala) si cea mai fericita mamica.
Alessiuta ta a vrut mult sa vina la tine, a fost greu dar merita nu-i asa? Sa-ti traiasca fetita sa va faca fericiti. Deja o face cred.
Dr Tutunaru e un dr bun, si eu am fost la el la inceputul sarcinii pana pe la 14 saptmani.
va pupam de la o Alessie Maria la alta 
Clau si Alessia Maria 
13 iulie 2007
printesa mea Alessia
ellis spune:
multumesc frumos pt urari.
am trecut prin atatea poate ca pentru acum sa pretuiesc fiecare clipa, zambet, gangurit, lacrima; fata mea e minunata pentru faptul ca e a mea.
Sa va traiasca puiutele iubite si sa fiti ferricite alaturi de ele.
Ellis,de ALESSIA MARIA (20.11.2007)
POVESTEA NASTERII
ancadragoman spune:
Ellis imi pare rau ca ai trecut prn atatea dar sunt sigura ca a meritat pe deplin.
Felicitari mami ca ai fost o luptatoare
anca de 
Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)
poze
povestea nasterii
www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared" target="_blank">filmulete
Roxie spune:
Ce poveste emotionanta. Prin cate ati trecut, ce bine ca totul e bine acum. Cineva de sus a avut mare grija de Alessia, si cezariana cred ca a fost o decizie insuflata de undeva de sus... Sa-ti traiasca micuta si sa va aduca numai bucurii.
Roxie, bubulutza Denisa (23 decembrie 2005)si bebe Mihnea Sebastian 
(11 ianuarie 2007)
ellis spune:
ANCUTZA, si eu am fost luptatoare, si Alessia, si mai presus de toate ea a vrut sa fie cu noi.
ROXIE, sa stii ca Cel de Sus a avut mare grija de iubita noastra, in perioada sarcinii si cu ceva timp inainte mergeam F des la Manastirea Ghighiu si ma simteam minunat acolo; acum sufar ca nu am mai fost, dar in scurt timp sunt sigura ca vom ajunge toti trei, de data asta cu Alessia in brate.
Desi din lipsa de timp si pt ca nu am vrut sa ma intristez f tare, am omis multe amanunte si multe trairi ale povestii noastre, sper ca aceasta sa le dea incredere si putere celor care trec prin intamplari asemanatoare...desi mi-as dori ca sa traiasca numai bucuria aducerii pe lume a copilului dorit.
Ellis,de ALESSIA MARIA (20.11.2007)
POVESTEA NASTERII
oanademunck spune:
Ce poveste emotionanta! Sa fiti fericiti si sa va traiasca puiul!
Amy26 spune:
Doamne,prin cate incercari ai mai trecut tu,mey Ellis!
Sincere felicitari!Sa va traiasca minunea de fetitza si sa va bucurati de ea!!!
AMY si 
IUSTIN CRISTIAN(07.11.2007)
ellis spune:
quote:
Originally posted by Amy26
Doamne,prin cate incercari ai mai trecut tu,mey Ellis!
Sincere felicitari!Sa va traiasca minunea de fetitza si sa va bucurati de ea!!!
AMY si
Ellis,
de ALESSIA MARIA (20.11.2007)POVESTEA NASTERII