Intrerupere sarcina avansata

Buna tuturor celor care cititi!

Problema mea este foarte foarte grava si va cer sfatul in cautarea disperata a unui raspuns.
Sunt insarcinata in 12 saptamani cu un barbat despre care aproape ca nu stiu nimic. Greseala mea, desi casatorit am sperat ca va divorta (promisiunile au fost cu miile). Ne-am mutat impreuna intr-un apartament cu chirie, am stat acolo timp de 7 luni. Dupa aceasta perioada proprietara ne-a anuntat ca va trebui sa ne gasim un alt loc, acel apartament fiind in curs de vanzare.
Ne-am mutat la parintii mei. Am uitat sa va spun, in acele 7 luni de zile n-a lipsit o noapte de-acasa...a fost totul minunat. Acum...la parintii mei a fost tot asa o perioada ok dar de la o vreme este foarte schimbat, ma minte, lipseste de-acasa invocand diverse motive toate neadevarate si verificate....
Ne-am dorit amandoi acest copil, timp de 3 luni am facut testul de sarcina cu o emotie deosebita din partea amandurora, ne-am bucurat extrem de mult cand am vazut doua liniute. Pot spune ca de atunci a inceput calvarul...perioada care trebuia sa fie cea mai frumoasa din viata mea s-a dovedit a fi un adevarat cosmar.
Vreau sa ma despart de el, sa o iau de la inceput dar am aceasta sarcina destul de avansata si mi-e tare frica de ce o sa se intample cu mine mai departe.

Fetelor, ati mai trecut prin asa ceva? Ma refer la intreruperea sarcinii la o varsta atat de avansata... Cum sa procedez? Sunt hotarata ca luni sa merg la un medic ginecolog dar vreau si sfaturile voastre, va rog din suflet!

desprecopii spune:

te rog nu intrerupe sarcina.

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

Dbunny spune:

Doamne, o sa te doara si mai tare dupa, si nu vorbesc de durere fizica...Parintii tai nu te-ar ajuta? Independent de ce se intampla cu acel barbat, copilul tau este al tau, tu esti mamica lui si asta e cel mai important.

Un copil aduce binecuvantari, un avort nu atrage nimica bun. Sa fie asa cum iti doresti

Dbunny 6s cu bb Daniel(23.11.2006)
www.flickr.com/photos/dbunny/sets/" target="_blank">poze Daniel
www.dropshots.com/dbunny_28" target="_blank">Filmulete cu Prichindelu

Nonna76 spune:

Un copil e o binecuvintare.E copilul tau,creste in tine.Pentru tine nu va avea importanta cine e tatal.Din prima clipa in care-l vei vedea vei simti ca-i al tau si nu te vei putea desparti de el.

Eu nu cunosc durerea unui avort dar imi inchipui ca e groaznic.

nushulica spune:

doamne ce trist sa aud asta de la o femeie
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=sap12 citeste aici (asta daca n-ai citit deja) si vezi cat a crescut deja copilul tau...cum sa-l omori??

te sfatuiesc din suflet sa nu faci asta....si din prisma faptului ca pe urma cand iti vei dori un copil nu=l vei putea avea...daca ramai cu complicatii acu

daca tot ai devenit membru intra un pic la aspirante si vezi acolo cate fete sunt care-si doresc din suflet un copil si unele se chinuie de ani de zile

sper din suflet ca atunci cand ai venit aici si ne=ai cerut parerea hotararea nu era deja luata si mesajele noastre te vor ajuta sa te mai gandesti

eu iti urez sarcina usoara in continuare!!!

------------------------------------------------

Siminaf spune:

Si pe mine ma doare ca o mama poate gindi asa, dupa ce a simtit in ea o vietisoara crescind! Dupa ce ai vazut la ecografie inimioara batind, ba chiar ai si auzit-o!! Nu omori sufletelul care te-a ales sa-i fi mama! Bucura-te si ai sa vezi ca vei uita toata durerea de acum cind ii vei auzi primul strigat si ii vei tine pentru prima data trupsorul micutz in brate!!!

bitza2008 spune:

Nu renunta la copil! Ia totul de la inceput cu copilash!Fii MAMA copilului tau!Daca dupa ce il nasti tot vei vrea sa renunti la el da-l spre adoptie dar nu-l omori!Vei suferi mai mult dupa!
Sa-ti dea Dumnezeu gandul cel bun!

11+

corinadana spune:

Vad ca ai si parintii cu tine n SUA. Poate te pot ajuta apoi cu bebicu.

O SA TI PARA RAUUUUUUUUUUUUUU!
Intra pe pozele postate de membri DC in concurs "clipe de viata 2007" sa i vezi ce dulci sunt.

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

olim spune:

nu e usor sa fii mama singura, dar sa stii ca daca DD a vrut sa ramai insarcinata tot el o sa te ajute sa il nasti cu bine si sa iti dea putere si sanatate sa il cresti.Nimic nu e mai frumos decat sa ai un copil, nu se poate compara cu nimic in lumea asta, si stiu ce zic ca am un puiut de doar 2 luni si jumate.Imi iubesc enorm sotul, si el pe mine, cred, dar puiu meu e puiu meu.Intr-adevar la aspirante sunt multe fete care ar da orice sa-si tina in brate puiutul, dar nu se pot bucura de acest sentiment.
Un copil e tot ce ti se poate intampla mai frumos in viata.Iar daca ai si parinti cu tine, sigur te vor ajuta si ei.Un copil e o binecuvantare in viata de care nu oricine are parte, asa ca ar trebui sa fii fericita ca faci parte din clubul viitoarelor mamici.Un copil iti aduce bucurie, liniste , pace sufleteasca, care nici cel mai bun barbat sau cel mai tare job nu ti-l poate oferi.
Dumnezeu sa te ajute sa iei o hotarare buna pentru amandoi.
Sa ne spui ce ai hotarat pana la urma

mami si Alex(29.11.2007)

virgo spune:

Draga mea , acum la rece , la subiect si fara sentimentalisme , sa stii ca nu esti prima si nici ultima mama singura de pe lumea asta . Exista cazuri de viol cand mamele si-au pastrat totusi copiii , tancul tau n-are nici o vina pentru comportamentul lu' tac'sau .

Dar daca tu consideri totusi ca nu-ti mai doresti acest copil ar fi mai bine pentru toata lumea sa-l dai spre adoptie . Sunt milioane de cupluri care asteapta cu disperare ceea ce tu , astazi , vrei sa nu mai fie .

Dar eu sper totusi ca e un gand de moment , de care-o sa-ti para rau mai tarziu , si-atat . Iti doresc o sarcina usoara .

ma_doare spune:

Va multumesc din suflet pantru raspunsuri.

In legatura cu parintii mei....ei inca nu stiu de faptul ca sunt insarcinata. Nici eu n-am stiut in prima luna, am avut ciclu peste sarcina. Am aflat abia dupa ce m-am alarmat in privinta greturilor si senzatiilor de balonare.
Nu stiu cum ar reactiona, am tot amanat din diverse motive sa le spunem, eu tot ii spuneam lui sa le spunem si parintilor mei...sa se bucure si ei...el ca "o sa le spunem" cand....nu stiu.
Mare greseala am facut ca m-am lasat dusa de val, chiar am crezut in el, Dumnezeu cred ca mi-a dat starea asta, eu de obicei nu-s asa credula.
Am sperat intr-o familie, am sperat ca va divorta, ca vom avea casuta noastra, copilul nostru dar uite ca n-a fost asa. Sunt hotarata 100% sa renunt la el, viata pe care am dus-o in ultimele luni nu ma caracterizeaza.
Ma sperie foarte tare gandul ca voi fi o mama singura. Pe de o parte vreau sa renunt la acest copil dar pe de alta parte ma doare sufletul, carnea pe mine ma doare cand ma gandesc ca tot ce-a fost s-a transformat intr-un cosmar. Parca nu traiesc eu asa ceva...parca...
Este foarte greu, sunt tare speriata pentru ca n-am spus nimanui in afara unei colege de serviciu, am tot asteptat sa le spunem impreuna.
Nu stiu ce-i cu el si nu stiu ce l-a facut sa se schimbe atat de radical, vineri mi-a spus ca pleaca pentru cateva ore...si-a inchis telefoanele si nici pana acum nu mai poate fi gasit.

Nu ma acuzati pentru faptul ca vreau sa renunt...in viziunea mea un copil trebuie sa aiba si mama si tata iar ca sa-l cresc singura....imi va fi foarte greu si asta nu din punct de vedere financiar, aici am tot ce-mi trebuie. Imi va fi infinit mai greu uitandu-ma la el, stiind ca tatal lui ne-a abandonat, nepasandu-i ca i-am daruit cel mai de pret dar, un copil.
Atunci cand am aflat ca sunt insarcinata am crezut ca viata noatra va avea cel mai fericit parcurs, ne-am facut atatea planuri legate de casa, de viata noastra impreuna.
Stiu ca un copil este o binecuvantare, Dumnezeu m-a ales sa fiu mama acestui sufletel, sa am grija de el...nu-l pot omori, n-am acest drept, stiu asta. Este o situatie in care n-am crezut vreodata ca voi intra, am sperat mereu ca o sa fiu fericita, ca o sa am familia mea si sotul meu, copiii mei. Inca mai simt acest lucru, am 27 de ani, sunt inca tanara, n-am pierdut trenul vietii si nici n-am sa ma las vreodata batuta dar simt ca trebuie sa fac aceasta intrerupere de sarcina. Vreau sa o iau de la inceput...