Inmatriculare pe 2007 - Luca Gabriel 29.12.2007

Inmatriculare pe 2007 - Luca Gabriel 29.12.2007 | Autor: miky_mamica

Link direct la acest mesaj

Cine credea ca bebelul meu este atat de grabit incat sa nu astepte el termenul preconizat din Ianuarie ..... dar uite ca a vrut neaparat INMATRICULARE PE ANUL 2007 !!!!!!!!
Si povestea incepe cam asa....
Cu o zi inainte suparare mare in familia noastra .... cearta cu soacra care nu ma slabeste nici un pic .... ca de obicei de nervi intinsi la maxim, incep si plang si abia reuseste sotul meu sa ma potoleasca si se duce sa se razboiasca cu ea. Simteam eu ca bebitza nu se simte prea bine si ca da cu piciorul, dar nu am luat in seama pt ca asa era de cateva zile. Pe seara mergem pana la seful sotului meu cu putina treaba si el ne ureaza sa petrecem Revelionul in trei..... nestiind ce urare a facut!!!
Facem noi niste cumparaturi de ultim moment, ne mai certam inca o data cu soacra si pe la 12 ne bagam in pat. Pana acum totul era bine, dar pe la 2:30 simt nevoia sa merg urgent la baie, nimic ciudat pana acum, doar ca am facut cam mult ..... vin inapoi in casa si nu apuc sa ma asez in pat ca simt ca fac iar si ca nu ajung la baie. Baltoaca in mijlocul dormitorului si cand merg la baie pe chilotel un lichid roz cu firicele de sange in el..... OOOOOOOOPPPPPPSSSSSSSSSSS. Intru putin la dus si ma aranjez stiind ce urmeaza, ma spal la cap si imi fac igiena intima pt ca stiu cam care sunt conditiile din spital. Tati vine la baie ca nu stia ce se intampla si de ce fac dus la ora aia ca doar facusem inainte de culcare, eu ii spun doar ca Luca vrea inmatriculare pe 2007. Nu prea intelege ce inseamna si se duce inapoi la culcare ca peste 20 de secunde sa se intoarca si sa ma intrebe daca vorbesc serios. A intrat putin in panica dar s-a mobilizat repede si a inceput sa vada daca am tot in bagajul de spital, etc.
Ma mai bag putin in pat pt ca nu am contractii (asa ziceam eu) si astept sa se lumineze afara ca sa mergem la spital sa vedem cum sta treaba. Contractii erau dar usoare si eu nestiind precis cum trebuie sa fie am presupus ca nu exista.
Pe la 8 dimineata ne luam bagajul si plecam ..... o vecina de bloc cand ne vede ma intreaba daca e gata si imi ureaza nastere usoara. Bine ar fi sa fie asa! Odata ajunsi la spital mi se fac rapid formele de internare si controlul pe masa (dilatatie 1) si nici nu ma dezmeticesc bine si sunt in sala de Travaliu. Aici sotul nu are voie dar banutii isi fac aparitia si vine pana la urma si sta 20 de min cu mine. Dr mea era pe drum ca o sunasem si imi confirmase ca nu rateaza momentul. Asta se intampla pe la ora 9 - 9:30 dimineata. Timpul se scurge foarte greu pt ca eram singura intr-un salon de 4 persoane si doar o moasa tare draguta vine din 20 in 20 de minute la mine sa vada cum ma simt. Perfuzia si injectiile incep sa-si faca simtita prezenta si incep contractiile care la inceput sunt usoare si chiar rad cu moasa si cu o infirmiera ca eu o sa nasc usor.
La 11 dr mea vine si face primul control pe masa de unde am crezut ca nu ma mai pot ridica. Dilatatie abia 2 si mai avem de asteptat tot la pat si tot cu perfuzie. Intreb de anestezist daca exista cineva care pune peridurala .... si timpul trece si eu incep sa simt contractiile din ce in ce mai puternic.
Slava Domnului exista cineva care pune aceasta anestezie, dar nu au truse pt asa ceva, sun sotul sa cumpere si stau cu telefonul langa mine sa-mi zica ca a gasit si ca a cumparat pt ca deja durerile sunt din ce in ce mai mari. In sfarsit toul merge bine si la 13:30 ar trebui sa-mi puna anestezia, dar dilatatia mea a stagnat si nu se poate. De la ora 14 pana la ora 16 cand in sfarsit mi-au pus cateterul si solutia anestezic am crezut ca mor de durere. La fiecare contractie care dura 30 de secunde plangeam pt ca bebe gasise un punct mai slab in uter si se impingea in el de simteam ca innebunesc. Control la pat din 30 in 30 de minute cu incercari de dilatare manuala care e cel mai nasol lucru experimentat de mine pe pamantul asta.
Dar la ora 16 am intrat in sala de nasteri, mi s-a montat anestezia si boierie mare pe mine ca nu mai simteam nici o durere, contractiile mi le monitorizau cu un aparat si la fel si bataile inimii copilului. Am avut 3 doze de anestezic care m-au scapat de chinuri si care m-au ajutat mult pt ca in 3 ore am ajuns la dilatatie maxima.
La 18:30 m-au urcat pe celebra masa si la fiecare contractie reuseam sa imping cam de 3 ori, dar bebe nu vroia sa iasa ...... abia la sfarsit mi-au spus ca el nu era asezat cum trebuie pt nastere naturala si ca dr a bagat mana si l-a intors..... dar asta e o alta poveste. Dupa cateva contractii mai zdravene m-au taiat si am impins cu toata forta pana s-a terminat contractia si vazand ca tot nu a iesit bebe o moasa se urca cu coatele pe burta mea si apasa si apare capusorul si o mana, pe urma il trag afara manual pt ca deja contractia mea se dusese de mult.
L-au pus pe o masa langa mine ca sa-i taie cordonul si atunci am vazut un chip de ingeras si o piele alba si curata, curata. Nu era murdar de sange sau alte minunatii dar nu plangea si cand am intrebat de ce nu plange s-a pornit minunea mea ca si cum vocea mea a declansat plansul din el. L-au curatat si aspirat si au fugit pur si simplu cu el spre neonato, iar eu nu am ramas decat cu o frantura de amintire din momentul nostru cel mai special. Nu mi l-au aratat asa cum era normal pt ca nu cotizasem ….. eu eram pe masa doar in camasa si ele se asteptau la ceva……
Am simtit putin cand a iesit placenta si cand m-a cusut dar era suportabil si in plus imi facuse si putina xilina in caz ca trebuie... Oricum a fost bine ca aveam anestezia pt ca in sala de langa era o doamna care a nascut fara nimic si tipa si urla ca din gura de sarpe.
Intre timp tati si bunica au fugit dupa Luca si dupa asistenta care il prelease si la 20 de minute de viata copilasul meu scump si drag are 2 poze pe care mami le-a vazut cand a fost dusa inapoi in sala de travaliu ca sa stea 2 ore cu gheata pe burtica. Cele mai nasoale ore din viata mea pt ca nu stiam nimic de bebitza si nu ma gandeam decat la el, plus ca se schimbasera moasele si la astea noi nu cotizasem cu nimic inca asa ca …… viata in sistemul nostru medical e in pericol daca nu dai banul, nu de alta dar era sa ma omoare o moasa cu apasatul ei pe burta pt ca am umplut patul meu si pardoseala toata de sange.
Dupa ce m-au mutat la salon cu alte mamici am mancat putin ca sa prind forta si la 12 noaptea am fost sa-mi vad minunea ….. nu plangea nu zicea nimic, era asa cumintel, dar cand l-am luat in brate si m-a simtit a inceput sa scanceasca si sa-mi caute sanul … a fost momentul cand mi-au dat lacrimile si am stat cu el in brate si am plans vreo 10 minute de nu mai stia asistenta de la copii ce sa-mi faca si a chemat si doctora mea si doctora de la copii. Pentru mine a fost momentul cand s-a facut legatura mama-copil si ca e numai al meu, al meu, al meu. Cu greu l-am lasat din brate si ma gandeam numai la gagalicea mica care a deschis ochii ca sa-si priveasca mamica. Zic gagalicea mica pt ca a avut 2900 gr la nastere si 50 de cm si ma asteptam sa fie mai mare……. oricum ecografiile il preconizau putin mai mare.
Din acea seara si pana acum ne-am petrecut tot timpul impreuna, am venit acasa si am petrecut Revelionul acasa la noi impreuna cu tati si cu bunicii. O noapte altfel decat toate, poate pt ca era si revelionul numarul 10 de cand suntem impreuna si l-am sarbatorit asa cum trebuie: cu puiul mic in brate. Taticul e asa de incantat de baiatul lui incat l-ar tine numai in brate si i-ar vorbi intruna numai vrute si nevrute, si nu e singurul..........
Bine ai venit LUCA GABRIEL in viata noastra!!!!! Nu uita ca mami si tati te vor iubi mereu si ca pentru ei tu vei fi mereu copilasul lor scump si drag.
Povestea noastra va continua pe masura ce baiatul nostru va creste ...................................


Miky mamica lui LUCA GABRIEL (29.12.2007)

Poze cu Luca

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Tinna S. spune:

Ai povestit foarte frumos mamico! Foarte emotionant! Numai cine traieste asa ceva poate cu adevarat sa inteleaga cum e sa-ti tii puiul pentru prima data in brate, dupa ce l-ai purtat 9 luni in tine!
Sa fiti foarte fericiti langa minunea voastra Luca Gabriel!!!


Tina 34+ cu si mami de Andrei (7 ani)

Bb2 e tot baietel!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei

AMR 6 saptamani !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinaatudor spune:

sa va traiasca si sa va bucure sufletele

Alina 35 si Stefania
http://bd.lilypie.com/HzUhp2.png


AMR 5 Saptamani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmen e spune:

Miki foarte frumos ai povestit sa va dea DD tot binele din lume si sa va bucurati de gagalicea voastra.
Sa fiti fericiti!




cum creste
Carmen 37 + David Alexandru AMR 1 ZI !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rhoneea spune:

Sa traiasca micutul Luca si sa fiti fericiti toti trei

Irina lui Pierre-Sebastien ( 05.06.2007 ora 9:45)




www.onetruemedia.com/my_shared?z=1c2fc1fae729596c5d1d9f&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj sebastien(a crescut Sebastien)
paginuta colorata
pozici sebastien
nasterea cu noroc a lui pierre-sebastien

varsta Sebastien
botez Sebastien



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adryana_4u spune:

Bineinteles ca m-a luat plansul, se putea altfel???
Dar este o binecuvantare sa plangi de bucurie...cred ca esti foarte fericita...si mandra...felicitari, sa va fie bebele sanatos si norocos, sa fiti mandrii de el si de familia voastra, ca aveti de ce..
Va pup

Adriana S.
AMR maxim 3 saptamani
-37 sapt BIANCA
de toate
bebe evolueaza
www.flickr.com/photos/adryana_4u/1468720937/in/photostream/" target="_blank">Bianca-22sapt.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miky_mamica spune:

Va multumesc pentru urari si va doresc doar sanatate, ca-i mai buna decat toate - asa cum spune proverbul.
Intradevar sunt foarte fericita si sunt mandra de baietelul meu care pe zi ce trece il iubesc din ce in ce mai mult.

Mai vreau sa spun un cuvant viitoarelor mamici, care inca nu au nascut: oricat de grea ar fi nasterea si chinurile din orele acelea sa stiti ca bebelul vostru MERITA ORICE SACRIFICIU!!!!! si va spune cineva care a trecut prin asa ceva. Acum la 2 saptamani (atat a facut baiatul meu astazi) deja sunt refacuta in proportie de 75% si durerile si toata patania mea din spital parca e un vis urat care deja a fost uitat.....
Va pup dulce!

Miky mamica lui LUCA GABRIEL (29.12.2007)

Poze cu Luca Gabriel
Prima baita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nemary spune:

cu o mica intarziere vreau sa te mai felicit inca o data pt.minunea pe care o tii la san.
si povestea ta m-a facut sa plang, sa fiti fericiti si Luca sa va aduca numai bucurii.



Mari 37+ bebe

odiseea
www.onetruemedia.com/shared?p=3d1513077dbe4d8dc619f9&skin_id=402&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj bebelina

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura_dimitris spune:

BINE AI VENIT PE LUME LUCA, SA FII SANATOS SI CUMINTE, SA-TI BUCURI PARINTII !!!
FELICITARI MIKY!!!!


Laura 36+ Eleni si mami de Dimitrakis 25.04.2003

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellymer spune:

salut mamica miky....sa va traiasca feciorasul si sa fiti fericiti!!
Am citit povestea ta si m-am emotionat, poate si pentru ca fetita mea, Mihaela, s-a nascut in aceeasi zi cu puiul tau 29 decembrie...doar ca in 2004 si mi-am amintit si eu de acele momente grele dar minunate in acelasi timp...Noi am "petrecut" Revelionul in spital, din pacate, dar aproape toata noaptea am vorbit cu tati la tel. si doar dupa 8 zile am ajuns, in sfarsit acasa.
Ma gandesc sa scriu si eu povestea nasterii puiutului meu....dar mi-e cam greu sa-mi amintesc si de momentele glrele datorate minunatului sistem sanitar.....
Inca o data sa cresteti mari si sanatosi!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Ce poveste frumoasa, emotionanta!!
Sa va traiasca si sa fie sanatos!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput