Copilasii si muncile domestice
Copilasii si muncile domestice | Autor: Qamar
Salutare si scuzili mele ca deschid subiect nou, dar parca celalalt cu tema asta a disparut total
Ieri vorbeam cu o prietena despre copilasii nostri; asa in general. Ce mai mananca, cat dorm, etc...ca fetele
Dintr-una in alta, ajungem la discutii despre casa, curatenie, ajutor menaj, etc la care ea -tanara mamica de bblusha frumoasa si dulce de 8 luni- imi spune ca abia asteapta sa creasca fata sa o ajute la treaba. Io, naiva, ii spun ca doar n-o s-o puna pe ea sa ii spele geamurile si sa ii stearga pe jos. "De ce nu?", ma intreaba prietena. "Daca nu ea, cine sa ma ajute?"
Acuma dilema mea. Va spun sincer ca de cand m-am maritat si de cand am bebele, am facut la curatenie si la mancare si la munci domestice
de nu le pot numara. Nu sunt nici in extaz cand prestez, dar nici nu ma plang. E ceva natural, in momentul acesta. Dar mi se pare ...aberant sa astept sa imi creasca fata sa o pun sa ma ajute.
Pai n-o sa aiba timp sa tot curete si sa spele si sa gateasca dupa ce va fi la casa ei? N-o sa se sature ea atunci de mopuri, praf, vase de spalat, -asta in cazul in care n-o sa aiba vreo 10 spiridusi care sa ii faca toata treaba...
Nu spun ca n-o voi lasa sa ma ajute la prajiturit sau la alte chestii pe care le va considera ea...funny, daca va dori. Dar eu nu vreau sa imi pun copila sa imi/isi spele vasele. O sa aiba tot timpul sa se sature de spalat vase in viitor (asa cum m-am saturat si eu si am extras o masina de spalat vase din contul hazbandului)
Eu imi amintesc cu drag de duminicile in care o ajutam pe bunica la cozonaci pentru ca asa vroiam eu si pentru ca imi placea de numa. Dar, pe de alta parte, zilele de curatenie generala din casa in care mama ne punea pe mine si pe surata sa stergem prafuri, carti, covoare, etc mi se par pierdere de timp (pentru varsta de atunci).
So,...aberez? Facem copii ca sa aiba cine sa ne ajute? Facem copii ca sa aiba cine sa ne stearga praful? Sau cine sa ne spele vasele- """ca sa se invete si ei"""?
Io sper ca nu
Ce mai citim noiThe moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
Raspunsuri
petaluda spune:
Si eu vad lucrurile cam cum le vezi si tu.
O sa aiba timp toata viata sa le tot faca, macar acum sa se bucure de copilarie si sa nu aiba griji pe cap. In plus cata munca temeinica poate face un copil, mai ales spalatul geamurilor si al podelelor mi se pare cam mult.
Insa poti sa ii dai anumite treburi ca sa o responsabilizezi, de ex sa isi duca farfuria in chiuveta, sa isi puna hainele murdare in cos...Adica sa ii dai treburi nu care te-ar ajuta cine stie cat in gospodarie, ci pt ca o responsabilizeaza pe ea, si ii arata ca atunci cand traiesti intr-o comunitate ( familie ) fiecare trebuie sa participe.
Uite, iti dau exemplul meu, poate o sa fie mai clar ce vreau sa spun:
Mama mea nu a stat niciodata cu gura pe mine, sa dau ca matura, sau sa sterg praful, ( desi se mai lua cu mainile de cap cand vedea ce e la mine in camera ), insa eu am tot vazut-o pe ea ca facea paturile in fiecare dimineata, ca punea masina de spalat intr-o anumita zi, cum facea mancarea, pe tata ca facea alte treburi... si incetul cu incetul am inceput sa particip si eu la toate astea, pt ca asa facea fiecare mebru al casei. Dar mama nu a asteptat vreo-data de la mine sa fac o anumita treaba si nu mi-a reprosat daca nu facusem ceva ce faceam eu de obicei.
Chiar imi spunea cand ma apucam sa fac ceva mai dificil ( de ex sa calc ) sa le las ca o sa ma satur la cate o sa calc o viata intreaga.
Si pt mine acelasi tratament trebuie aplicat tuturor copiilor, indiferent daca sunt fete sau baieti.
Off topic, m-am tot uitat la pozele fetitei tale si e o adevarata bijuterie de fata ! sa-ti traiasca!
lalilu spune:
Fiica mea are 8 ani. Nici eu n-o pun sa spele geamuri sau pe jos, dar sa faca ordine in camera ei, sa si spele farfuria din care mananca(nu toate vasele), sa si puna hainele in ordine , nu cred c-o omoara, de fapt cred ca i face chiar bine, o responsabilizeaza un pic si incepe sa aprecieze si sa respecte munca celuilalt. Incerc sa n-o cresc crezand ca i se cuvine totul, nici n-o transform in Cenusareasa, dar cred ca un pic de ajutor poate da si ea. Si chiar daca nu face bine, tac, n-o descurajez, fac eu in urma ei, dar o mai las si alta data, ca sa inteleagaca toti muncim si ca toti din casa avem drepturi egale.
Cred ca va fii spre binele ei, mai ales cand va fi adolescenta...
Lalilu-mama Mariei si a lui Luca
analessya13 spune:
Noe, eu una nu cred ca prietena ta nu face nimic acum si asteapta sa creasca fata sa ii faca treaba, asa cum spuneai tu mai sus!
Sunt sigura ca si ea are acelaesi preocupari ca si tine sau ca atatea alte mamici cu copii mai mici sau mai mari.
Mi se pare corect ca atunci cand copiii nostri vor creste sa aiba si ei partea lor de responsabilitate, sa isi stranga lucrurile, jucariile, sa isi spele farfuria. Asa vad eu in cazul nostru ca am baietel. Daca as avea fata, mi se pare normal ca sa stea si cu mama ei, sa arnjeze prin casa, sa ude florile sau depinde. Nu zic acuma ca as pune-o la nu stiu ce munci, dar e corect ca si ei sa ne dea o mana de ajutor caci si noi ii crestem, avem grija de ei. Sa ne dea si ei un ajutor nu sa ii invatam sa nu faca nimic, ca doar lasa ca au ei timp la casa lor. De ce? Asta este viata, cred ca trebuie sa ii invatam ca in fiecare zi sa faca ceva util pentru ei sau pentru ei.
anella spune:
Eu am un baietel de 3 ani si 2 luni.De la varsta de un an si jumatate isi duce singura scutecul murdar la gunoi si inca de atunci incerc sa l invat sa si stranga jucariile.Acestea erau atunci ,acum "responsabilitatile "lui s-au inmultit:isi arunca gunoaiele la cos,da mancare la pisica,isi duce vasele murdare in bucatarie si isi manifesta dorinta de a ma ajuta la ceea ce fac tot timpul:cand duc rufele la uscat ia si el cosul cu rufe de o toarta(desigur ca eu il car dar macar ii dau impresia ca ma ajuta),in zilele cand taie hartiute ,dupa ce termina aduc aspiratorul si aspira toate gunoaiele pe care le a facut,cand vine de afara isi pune singur papucii in dulap si uneori ii pune si pe ai nostri,cand venim de la cumparaturi ii dam o punguta cu ceva usor sa duca si el,cand strgem praful ii dam si lui o laveta sa "stearga",cand intind rufele imi da cate o rufa si cate doua carlige ,cand gatesc ii dau si lui un fund si un cutit(nescutit,din acela pentru uns)si i dau sa taie legume mai usor de taiat (pe care apoi le pun in mancare pt ca satisfactia lui sa fie maxima)etc.
Copilul meu e un membru al familiei mele,face parte din ea cu totul cu bucuriile noastre si alea mai rele tot ale noastre.
El nu e o fiinta sterila,care sta pe un piedestal pe care avem grija sa l stergem de praf si sa ne inchinam la el.El e o fiinta care merita respect,care are dreptul sa invete de toate pentru a se integra armonios in aceasta lume care ti cere atat de mult si ti da uneori prea putin.
Nu l exploatez,eu consider ca l respect dandu i responsabilitati.Toate responsabilitatile pe care le are sunt acceptate de el cu bucurie,subliniez asta,simtindu se util si "mare" asa cum isi doreste.Niciodata nu i dau sa faca ceva peste puterile lui desi de multe ori isi doreste asta,dar ii dau impresia ca poate si l laud ca e puternic si mare iar el nu mai poate de bucurie.
Nu cred ca e o solutie sa tii copilul departe de viata reala,toti membrii familiei sa munceasca iar el sa stea si sa se uite la tv.Ceea ce acum pare ca e protectie(sau neexploatare cum o spun unii)mai tarziu va avea urmari serioase,copilul facand mult mai greu fata multelor sarcini grele si /sau usoare pe care i le va da viata.
Copilul invata sa fie responsabil de mic,nu se poate astepta pana cand credem noi ca e momentul pentru ca atunci poate fi prea tarziu.El trebuie sa fie invatat sa fie atent la valorile vietii(munca,respect fata de el si altii,responsabilitate,atentie la nevoile celorlalti,altruism etc)iar asta se face de cand invata sa faca primii pasi.
O zi buna!
Theiuta spune:
Subscriu celor scrise de Anella.
Copilul trebuie sa aiba mici raspunderi, in functie de virsta si puterile lui.
Si Supernanny spune in cartea ei acest lucru.
Acest lucru ii va responsabiiza pentru viata, vor stii ca pentru orice dorinta vor trebui sa depuna efort.Si, in acelasi timp, invata sa respecte munca altuia.
Mai ales ca sunt mama de baiat, nu vreau sa ma injure nora.
si nici eu nu am chef sa le string ciorapii barbatilor din casa mea.Sau sa le spal farfuriile din care maninca.
Timpul meu liber este la fel de pretios ca si al lor.
Nu sunt absolut deloc de acord cu incarcarea copilului cu sarcini de adult: fa mincare, fa curat, spala, calca (ca esti fata).Am o prietena a carei mama asa a procedat, pentru ca era cam lenesa si prietena mea este singura fata din 3 baieti.
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
ame-mih spune:
Eu am doi baieti, unul de 10 ani care nu face absolut nimic. Isi arunca hainele pe unde nimereste, isi lasa farfuria acolo unde a mancat si asa mai departe, seamana cu tatal lui. Celalalt are 2,7 ani si seamana cu mami , adica strange in urma. Nu ca l-am obligat eu sa faca treaba asta ci pentru ca asa a vazut el la mami. Atunci cand calc el imi da hainele, chiar daca ma incetineste din treaba facem impreuna. Lui ii face placere sa ma ajute acum, nu stiu cand va fi mai mare daca va fi acelasi lucru.
Amelia
anda141 spune:
Sunt de acord cu Anella. Daca un copil nu se obisnuieste de mic sa faca cae ceva nu va face nici cand va fi mare. Am vazut eu baieti si fete la varsta adolescentei care stau cu mizeria in camera, nu stiu sa curete un cartof si sa spele o facrfurie, astepata sa ii faca mama. Pai asa vi se pare normal? Cand va fi la casa ei va fi la fel , nu credeti ca dintr-o data invata sa le faca pe toate.
Nu crestem copiii sa ne ajute pe noi la treaba, nu asta e ideea, insa e spre binele lor sa invete sa fie ordonati.
http://www.copaculdehartie.ro
Qamar spune:
quote:
Originally posted by anda141
Sunt de acord cu Anella. Daca un copil nu se obisnuieste de mic sa faca cae ceva nu va face nici cand va fi mare. Am vazut eu baieti si fete la varsta adolescentei care stau cu mizeria in camera, nu stiu sa curete un cartof si sa spele o facrfurie, astepata sa ii faca mama. Pai asa vi se pare normal? Cand va fi la casa ei va fi la fel , nu credeti ca dintr-o data invata sa le faca pe toate.
Nu crestem copiii sa ne ajute pe noi la treaba, nu asta e ideea, insa e spre binele lor sa invete sa fie ordonati.
http://www.copaculdehartie.ro
suntem vecine?
-voluntariSa nu ma intelegeti gresit, ca nu militez pentru lene si nesimtire; da, copilasii trebuiesc responsabilizati de mici. Camera lor- asta da loc pe care sa il mentina cat de cat curat si ordonat. Insa eu nu cred ca un copil care nu participa in mod constant la treburile casei, va avea probleme cand va fi "la casa lui". Ca poate sa stea o saptamana, doua saptamani in mizerie --daca ziceti ca asa se obisnuieste-- dar pana la urma tot pune mana si isi face curat (vorbesc de oameni la casa lor).
Udatul florilor- asta e o activitate care poate fi placuta pentru un junior, intr-adevar; adica sunt mici activitati pe care sa le faca cccu placere, nu zic nu. De ex, si fiica-mea se extaziaza cand ii dau pampersul si ii zic: e cah, arunca-l la cos!
Dar imi mentin parerea ca nu o voi pune sa aspire sau sa spele vase, stearga prafuri, etc decat daca va dori ea sa faca acest lucru, ca "diversificare" a activiatilor ei din casa.
Mi se pare ca "viata de adult" incepe oricum mult mai repede in "zilele noastre" si cred ca e din ce in ce mai important sa le protejam cumva copilaria, sa ii incurajam sa se joace mai mult, sa fie nepasatori cat mai pot, sa fie copii- dezordonati si veseli, decat cu casa luna/bec si ei tristi.
Astept si alte pareri
Ce mai citim noiThe moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
Lali spune:
Eu cred ca e importanta si atitudinea noastra fata de aceste munci domestice. Copii mai degraba copiaza atitudinile noastre decat ceea ce spunem.
Sa ma explic: o mama care considera munca din casa o corvoada si vrea ajutor de la copii (eu nu fac nici o diferenta intre fete si baieti, pentru ca nu consider casa ca o obligatie a femeii, ci a familiei in ansamblu) le va inocula si lor aceeasi idee, chiar daca nu intentioneaza asta.
De asemenea o mama care e obsedata de curatenie este probabil sa isi streseze copii cu obsesia ei si copii sa dezvolte o aversiune fata de muncile casnice.
Daca, in schimb, treburile casei sunt privite mai lejer si copilul implicat usor in ele si numai dupa puterile lui, nu cred ca ii strici cumva copilaria. Dar si tu ca parinte te implici apoi in jocul lui si petreci o parte a zilei numai cu el. Adica eu consider ca atitudinea potrivita este aceea de a il implica si pe copil usor in ceea ce faci in casa si in aceeasi masura de a te implica si tu ca parinte in jocurile, lectiile si preocuparile lui. Nu cred ca o mama si un tata care fac toata ziua curatenie, mancare, etc. si copilul se uita la TV sau se joaca singur in acest timp e mai castigat decat unul care participa si la treburile casei dupa puterile lui si apoi beneficiaza si timp cu parintii.
Sper ca m-am facut inteleasa...
Qamar spune:
mama de baiat de baiat, da, eu am inteles ce vrei sa spui; intr-adevar, trebaluitul prin casa poate fi facut si intr-un mod funny, atractiv pentru copil. Dar asta ar insemna sa ii placa, sa vrea el sa se implice Asa ca ajungem la ce ziceam eu mai sus; daca VREA si ii place, normal ca il lasi.
cat despre impartirea timpului acordat copiilor si muncilor, asta e o cu totul alta poveste; pentru mine, in momentul asta, bebe comes first
Ce mai citim noiThe moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause