Povestea iubitei nostre, Teodora

Azi, cand Teodora are putin peste 4luni, m-am hotarat sa-i scriu povestea.

La controlul de la 4luni jumate, cand ma vede doctora cat am burta de mare, crede ca sunt o pacienta in 6luni.La eco bb era ff bine, insa eu aveam bazinul foarte ingust, deci prea putine sanse de nastere normala.Imi era ceva teama, insa am avut un vis in care-mi aparea Sf Nicolae, si-mi spunea sa stau linistita, ca totul va fi bine, si ca Teodora va fi mult mai evoluata decat ne gandim noi...

La ecografiile urmatoare, aceeasi veste, facem cezariana.Am zis ca as vrea sa asiste si sotul, cel putin cat scoate fata…
Termenul initial era 21 martie, insa fata fiind mai mare cu 2sapt, a mutat termenul pe 10martie.Ultimul control il fac pe 1 martie, cand hotaraste doctora ca nu mai e de stat, copilu’ statea “regulamentar”,nu stia ca se va naste prin cezariana…Deci ne vedem pe 6martie , cand se va naste Teodora.
6 martie era intr-o marti, aveam niste emotii de duminica…Aveam totul pregatit si pt mine si pt fata, o ditamai geanta cu care mergem eu cu sotul la mare si in care ne incapeau hainele amandoura!!!
Ajungem la maternitatea Cantacuzino,la 7dimineata, dau la intrare foaia de internare de la dr.Ma ia o infirmiera care-mi vb. frumos(am constatat apoi ca toate erau dragute, unele in aparenta, altele pe bune, doar asteptau ceva), ma aduce intr-o camera micuta sub scari unde ma schimb cu camasa de la ei de la spital.Aveam si eu 2, dar a zis sa o pun pe-a lor, ca poate o murdaresc.Ok.Dau hainele sotului,imi ia infirmiera gentoiu’si ma aduce sa ma cazeze momentan in sala unde sunt aparatele de monitorizare (bcf parca).Ma simt aiurea in camasa de noapte de la spital, e veche de cel putin 30ani,descheiata pana la burta si doar cu un siret de legat,asa ca-mi pun halatul meu peste.Sponsorizez infirmiera care pare fericita cu cei 100.000 de la mine. Doar mai vin si altele care vor naste, nu?De-abia a inceput ziua.
Ma basculeaza in camera aia langa sala de nasteri.Mai era o tipa acolo, pe care o monitoriza.Vine si doctora mea, eram asa de fericita sa vad o fata cunoscuta si un zambet neprefacut...Ii spune unui asistent ca eu voi face cezariana, unei asistente ii spune sa-mi puna branula si sa-mi bage juma’ de calciu.Vine asistenta,draguta s-asta, bag banu’ iar,imi baga calciul, ma ia cu calduri in gat, ma intind ca parca mi se face rau.Imi trece intr-un minut.Pune aparatu’ pe burta,contractii ioc, ma leaga cu toate alea, ma gandeam ca la cum arata sunt de la ajutoare, aud bataile inimii fetei mele...pt prima data.Cand aveam eu emotii, avea si ea, si se reflecta in nr de batai pe minut.Ma gandeam ca mai am un pic si scap.Ma vede dr pe masa.Imi spune dr ca pt a avea ea acordul de cezariana, trebuie sa ma vada profesorul maternitatii.Imi spune sa am o mina mai tragica, sa ma vait daca e cazul...Stia ea ce spune.Vine profesorul, imi ingheata inima, avea cam la 60ani, si nu era nimic bun in privirea lui.Ma cheama profesorul la control in camera cealalta, eu merg impinsa de la spate de asistenta...Ma ajuta dr mea sa ma urc, si incepe chinul...Isi baga mainile in mine pan' la cot si de un ma sfredeleste de-mi vine sa mor, sa ma urc pe pereti, sa sar la bataie...Imi dau lacrimile de durere.Ii spune dr mele:
-Da’ cum sa un poata naste normal, ia uite, copilul e pozitionat bine...pPovesti de-ale lui...Chiar poate fi un model de nastere normala...
Dr mea face fete-fete, o vad ca nu e de acord cu el, dar n-are ce face.Imi amintesc procentul pe care mi-l daduse dr pt nastere normala: 5% !!
Pleaca profesorul, si-i spune dr ca daca incep contractiile, poate atunci sa ma vada din nou, si sa-si mai dea cu parerea.
Am uitat sa spun ca pt ca sa nu fac clisma in spital, nu mancasem de luni seara.Deja era cam ora 12.Imi da sotul tel, si-mi spune ca e la intrare in spital, ca venise si mama.Intre timp in branula imi intra sange, se umfla mana bustean.Ma duc la intrare, il vad pe sot, o vad pe mama, incep sa plang, le spun ce mi-a facut profesorul, cum m-a cautat in interior ca pe un animal... Mama si sotul incearca sa ma incurajeze, ce sa zica si ei(se stapaneau sa nu planga de mila mea), intreaba ce face fata...
Le spun ca ma va muta la etajul 2, acolo unde sunt cazate lauzele care au nascut cu medicul de garda sau lauzele rrome.Ma intorc in camera aia, vad ca a venit alta gravida, intre timp. Pe tipa cu care eram o apucasera rau contractiile si-i montase epidurala.Nici noua mea colega nu are contractii, deci ne muta pe amandoua la Cucuiatii din deal.Am voie sa mananc, dar seara sa zic pas, ca a doua zi facem operatia.Sunt fericita ca intr-un final am o promisiune, dau mesaj tuturor ca maine nasc, n-am chef de explicatii, eram asa de obosita.Vine o alta infirmiera, ma ia de-o aripa si imi ia bagaju’, il ia si pe-al colegei.Decartez din nou. Ne cazeaza.Mai vb sa ne treaca timpul.Seara o asistenta draguta ne intreaba daca ne doare ceva , daca vrem calmante, si ca putem s-o deranjam oricand pana la 7 dimineata cand iese din tura.Multumim, dar nu-i cazul de calmante.Noi doua suntem super, n-avem treaba.Pe hol nu prea e liniste,si se mai aude cate-un plans de bb cateodata.
Merg la baie, in inspectie, e cat de cat curat,in cabina de toaleta e un mare geam termopan in spatele scaunului wc, tocmai de la nivelul genunchilor, ne vede tot Bucurestiu’ in fundu’ gol De-acolo am vazut ca la cat de cald fusese zilele alea, inflorise un cais...
Ne facem noi planuri cum se vor naste fetele nostre(si colega tot fata astepta) pe 7martie.
Vine ziua de 7, tooot astept o veste de la vreo asistenta, nimic.Intr-un final aflu ca din cauza ca in ziua aia fusesera multe cezariene de urgenta, eu fusesem amanata.Aflu destul de tarziu,pe la 13-14.Intre timp bausem numai apa si suc Teddi, ca asa mai aveam si eu un pic de vlaga.Asa ca urmam sa primesc un martisor pe 8martie
Iar dau mesaje, nu nasc azi, maine facem “imblanzirea scorpiei”- ma refeream la profesor nu la fata mea!!
Seara la 7 se schimba iar tura, vine o asistenta negricioasa si care mirosea de la posta a fum de tigara si alcool, avea niste patofi in picioare cu care se plimba pe coridor, ca sa se auda ce frumos tropaie...Tipa la lauze sa vina la spalat, cea cu masa urla din capatul culoarului ca e gata masa...Vine asistenta neagra la noi:
-Voi cand ati nascut??(fara introducere, buna seara sau ciocanit la usa, nimic)
-Pai noi n-am nascut.Si ne hlizeam.
Face asta niste ochi la noi...Da’ ale cui paciente sunteti??
Ii spunem ca suntem ale dr Ruxandra Dumitrescu, iar face asta niste ochi mari.
Apoi cu o voce mai mica:daca va doare ceva...
Noi nu, multumim, n-o sa fie cazul.
Pe seara suntem cazate la subsol, ca tocmai se terminase de vopsit/zugravit.Ne muta intr-o camera curata, cu paturi cu saltea tip relaxa.Super.

8 martie.
Nu mancasem de seara, stiam lectia.De dimineata ma trezesc si ma uit din pat pe geam.Era caisul inflorit si asa de innorat afara…Ma gandesc:intr-o zi asa urata sa se nasca fata mea...Mai uit, am emotii, nu stiu cum vor decurge toate treburile...Pe la 12 vin in salon mama cu sora-mea si sotul, sa ma incurajeze...Sotul imi aduce de 8 martie o lalea.Ca stia ca n-am unde pune florile.Aud pe coridor :unde e pacienta X???
Inghet de emotie, ma gaseste, vine o asistenta si-mi pune o alta branula si-mi baga niste glucoza ceva, ca eram vlaguita.Mai rad cu ai mei,da’ nu era rasu’ meu.Pe la 15.00 vine aceeasi asistenta sa vada daca s-a terminat zeama din punga, si ma ia in camera cu monitorizarea. Ai mei se duc sa astepte in masina.
Plec din nou cu o alta infirmiera, la monitorizare vine dr mea si ma intreaba de trusa se epidurala.Mie imi vine sa topai de bucurie, deci e pe bune, o scoatem azi pe Teodora.Afla intre timp dr ce anestezist e de garda, si ca resp anstezista nu e de acord cu epidurala decat cu cea generala.Vine la mine si-mi spune ca e mai bine cu generala...La cat de fericita eram, renunt si la epidurala, numai sa incepem.Las pe mine doar camasa de spital, si intru in sala de operatii.Sunt rastignita pe masa, mi se spun toti pasii, acum punem sonda, acum bagam prin branula anestezic(ma intreaba de greutate) ,ma spala pe burta cu betadina si alte zemuri, imi pune un cearceaf pe mine cu o gaura, un asistent ma ciupeste pe zona operatiei(credea ca am epidurala).Imi pun masca pe fata si ma intreaba cate kg am din nou…Raspund 68 si simt cum alunec si gata.
Ma trezesc la terapia intensiva, auzeam anestesista cum ma striga pe nume, imi spunea ca s-a terminat, ca totul e bine .Incep sa aud mai bine, insa nu pot deschide ochii.In camera cu mine mai era o tipa operata, ma intreaba asta cum ma cheama??? Eu, ii arat pe litere, in limbajul mutilor C_A_R_M_E_N...[
Nu stiu daca a priceput ceva.
Apoi aud vocea sotului, venise sa stea un pic cu mine.A vazut ca eu glumesc cu asistenta si a zis ca-s bine...Statea in genunchi la patul meu, si imi spunea de Teodora...ca a vazut-o si ca e ff frumoasa si mica si sanatoasa.Ma tinea de mana si ma mangaia.A zis ca o sa vina si fata s-o vad.Ma intreba cu cat s-o sponsorizeze pe asistenta care va sta cu mine in seara aceea.I-a dat 500.000.s-a purtat frumos cu mine.
Am auzit ca venea asistenta cu fata.Mi-au dat lacrimile de emotie…Si a venit. Era mica si infasurata ca o sarmaluta,in alb, dormea...Si frumoasa...Exact ca intr-un vis pe care-l avusesem cu cateva luni inainte, cand o vazusem pe Teodora infasata in alb...
Mi-au pus-o pe brat pt ca eu eram intinsa in pat.Am intrebat-o atunci pe Teodora daca e un bebelus de cristal(stiam ca acum era perioada celor de cristal,dupa cei indigo)Cand mi-a auzit vocea, si-a intors capul spre mine…A fost un moment pe care nu-l vom uita toata viata...Sotul de emotie isi uitase aparatul foto in masina, si cum era 7 seara, se gandea ca n-o sa-l mai lase sa intre.Asa ca ne-a pozat cu telefonul.Nu va spun ce poza are acum pe display...mami cu Teodora.
A luat-o asistenta pe Teo, sotul a trebuit sa plece, si-am ramas eu cu asistenta si cu cealalta tipa operata.Si incepe show-ul.
Ma tot chestioneaza “colega de suferinta”cum sunt , ce fac.Ii spun ca am un fel caramida mare pe burta(ca sa se retraga uterul), cum imi spusese asistenta:asta e prima caramida de la vila fetei tale!!!

Imi spune “colega” ca ea a fost operata de urgenta, in 31sapt(desi dpv ecografic sarcina era mai mica cu 2sapt), ca are un baiat, ca nu l-a vazut,ca e din Basarabia...Eu intre timp aveam grija sa ma hidratez,asa ca in seara aia, am baut juma’ de litru de apa dintr-o sticla cu gura mica, ca pt sportivi.Vine asistenta, imi tot schimba perfuziile, ,imi pune urina in recipient, imi spune sa beau in continuare, ca fac treaba buna. Colega atunci se ia de asistenta, ca ei de ce nu-i pune asa des perfuzii ca mie...Asistenta se tot certa cu ea si-i spunea sa bea apa cat mai multa, cum fac eu.Ea, nimic. O tinea pe-a ei.
Intre timp adorm in reprize.Mi se ia si caramida de pe burta ca incepuse sa ma deranjeze.
La un moment dat ma trezeste un zgomot.Cand ma uit, colega mea nebuna se ridicase din pat, isi luase pomul cu perfuzii si intr-o pungulita isi pusese punga de dren de la operatie si se indrepta catre baie.Eu ii spun sa stea in pat linistita, ca nu-i face bine sa se ridice din pat asa repede. Cand a vazut-o asistenta(care intre timp sforaise bine) a incremenit, a incercat s-o convinga sa se puna in pat.Ea nu si nu, vrea la baie.La baie i s-a facut rau,de-abia au adus-o in pat,asistenta ajutata de-o infirmiera…
Dupa ce o pune in pat, incepe asta sa se vaite asa urat, de nici somnu’ nu se mai lipea de mine.Incerc sa-i explic ca trebuie sa se faca bine pt bb, ca are nevoie de ea...
Vine dimineata.
Asistentele schimba tura, vine alta, imi face spalaturi vaginale,apoi imi spune ca ar trebui sa ma dau jos din pat, sa fac miscare.Eu incantata, da, vreau.Si se apuca asistenta sa ma traga din pat, sa ma ajute, numai ca ma durea asa de rau...Au reusit sa ma puna la verticala .Acum trebuia sa merg 3m pana la chiuveta, cica sa ma spal pe fata, sa-mi improspatez machiaju’.La cat de tare ma durea, numai la machiaj nu ma mai gandeam eu...Si incep pasii..cei mai grei din viata mea.Simteam cum sunt rupta de la mijloc in jos, cum la fiecare miscare mi se taie respiratia, cum mi se scurge tot sangele din mine...si cum clachez.Nu mai puteam vorbi,am zis gata, eu lesin.Am ajuns cu mare chin la chiuveta,m-am tinut de ea sa nu cad, apoi sustituta de amandoua asistentele(ca si la dus), m-au adus la pat.Acolo mi-am pus un scutec absorbant, si profitand de faptul ca plasticul de dedesubtul scutecului glisa pe ceaceaf, am inceput sa fac exercitii de schimbare a pozitiei.
Cateva ore mai tarziu a venit si dr mea sa ma vada, cu tot alaiu’ de dr(faceau vizitele),iar printre dr era si profesorul.Ei de fapt erau interesati de colega mea nebuna, fusesera pusi in tema de escapada de azi-noapte...
Pe la pranz ma muta provizoriu intr-o alta camera, apoi tot provizoriu in salonul 9, unde primesc vizita alor mei+soacra, apoi la salonul nr 11 poposesc.In timp ce-mi aduceau bagajul(tot o infirmiera), vad ca aduce in camera si un fel de patut cu roti(cum vazusesm eu ca au mamicile in salonul nr 9)Il aduceau cu spatele, asa ca din prima n-am vazut ce era inauntru.Apoi mi-au spus:poftim si bebelusul...Era bebelusa mea, Doamneeee...
Am inchis usa si eu cred ceva timp am stat prostita, uitandu-ma la ea,la fata mea....Apoi am zis sa-l anunt si pe sot, sa vina mai repede s-o vada……(el era la cumparaturi pt mine, iaurturi si alte d-astea, la ce primisem ok).Mi-am facut curaj si am luat-o in brate…..Stiu ca se uita la mine cu niste ochi patrunzatori, pur si simple ma “scana”.A venit si sotu’, bucurie mare pe noi...o schimbam, vedem ca pampersul era plin de meconiu, cum citisem in Capraru…Cred ca i-am dat si sa manance…Nu-mi mai amintesc bine...Nu m-a invatat nimeni nimic in spital, cum s-o schimb, sa nu ma panichez la primele scaune ca sunt negre, cum s-o tin in brate, cum s-o alaptez, nimic.Faceam cum credeam eu ca-i mai bine...instinctiv
Apoi zilele s-au tot scurs, mie imi era cel mai greu seara, ca eram singura, pana adormeam plangeam, ii dadeam mesaje lui tati, el mie,plangeam amandoi .De-abia asteptam sa ajungem acasa.

Pe 12 martie am plecat si noi acasa, dupa aproape o sapt de stat in spital.Nu mi-am putut imagina ca-mi doresc asa de tare sa plec, stateam in asteptarea lui tati , la geam, era destul de cald afara si o zi superba, adia vantul..si eu ma simteam ca un detinut care isi termina pedeapsa, simteam ca aerul ala vine de “afara”, din libertate...Cand am luat fata in brate si-am iesit din spital, parca aveam aripi, asa de bine ma simteam…Parca aveam alta dimensiune...

Acum Teodora are 4luni si o sapt., este un copil cuminte, care intre timp a inceput sa scaneze din nou, e ff vesela si noi suntem acum impliniti alaturi de ea.


http://community.webshots.com/user/carmenefr


Carmen si Teodora Ioana ,8 martie 2007

ancadragoman spune:

Ffffff frumosa povestea ,sa fiti sanatosi toti trei

anca 23+

Maria
poze

elyanne spune:

Suuuuper! Mult noroc, fericire si sanatate Teodorei! Sa fiti fericiti toata viata alaturi de pitica voastra!

Citeam si incercam sa-mi imaginez despre care asitente era vb. Pe aia cu tocurile o stiu sigur... o dilie
Daca stiam io ca esti in spital cu mine de pe 6... pai nu ne tineam noi de urat... da' cine a stiut...

Eliana cu www.desprecopii.com/info.asp?id=767" target="_blank">Elena (23 octombrie 2004), Andrei si Mihai (3 martie 2007)

karra80 spune:

Crmen draga de la noi pt tine si micutza ta.....asta asa ca fetele sunt nascute in aceeasi zi
Sa fie |Teo sanatoasa si sa te poti bucura de ea.....

Carmina de MARIA CRISTINA 8 martie 2007

Luna 5

Luna 4
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=28e484a970e514144a5d21" target="_blank">Comoara mea mica
www.youngnutrition.net/member/tickers/75683/ticker2.png%22%20border=%220%22%20%3E%3C/a%3E" target="_blank">Varsta Criss

karra80 spune:

Carmen draga de la noi pt tine si micutza ta...frumoasa si interesanta poveste......asta asa ca fetele sunt nascute in aceeasi zi
Sa fie |Teo sanatoasa si sa te poti bucura de ea.....

Carmina de MARIA CRISTINA 8 martie 2007

Luna 5

Luna 4
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=28e484a970e514144a5d21" target="_blank">Comoara mea mica
www.youngnutrition.net/member/tickers/75683/ticker2.png%22%20border=%220%22%20%3E%3C/a%3E" target="_blank">Varsta Criss

Rebiana27 spune:

Cadou mai frumos de ziua femeii nu cred ca-ti puteai dori!!! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate sa-ti cresti frumos scumpica!

Rebiana, mami fericita de Luca-Andrei (14 martie 2007, 11:30)
Poze, Varsta lui Luca

Rebiana poate insemna asta dar si asta sau chiar www.bicoshops.de/ShopsAngebote.asp?frmPageNo=16&frmListSize=10&f_IDTyp=5&f_Typ=Trekking-/Tourenbike&frmIDLink=&frmMarke=&frmIDKGS=&frmKGSName=" target="_blank">asta

Sobi spune:

o poveste frumoasa si detaliata - e bine ca ti-ai pastrat vii toate amintirile si acum le-ai impartasit cu noi! sa-ti traiasca fetita si sa va bucurati de ea!

daria_29 spune:

Parca am citit povestea nasterii mele. Am nascut tot intr-o marti din luna martie, prin cezaraian, cu anestezie generala si ca tine inainte de externare simteam ca nu mai rezist nici un sfert de ora in spital, il sunam pe sotul meu din min.in min. sa-l intreb cand ajunge ...si sunt nascuta pe 8 martie
Ai o fetita superba! Sa va dea D-zeu multa sanatate!

Mihael@ spune:

Carmen, sa ai parte numai de bucurii de la bebelusul tau de cristal ! Foarte frumoasa povestea nasterii tale!

Mihaela cu Stefania (19.03.2007)

poze Stefania

am 3 luni

carmenefr spune:

Va multumesc frumos tuturor!!!

http://community.webshots.com/user/carmenefr

povestea nasterii Teodorei http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=103889

Carmen si Teodora Ioana ,8 martie 2007

claudela spune:

Sanatate multa si multa lumina !

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png