Pe unde se mai plimba oamenii frumosi

...prin Metro!

Sa va povestesc faza: eram aseara in Metro cu Bia, super obosite amandoua, eu deprimata, ea nerabdatoare sa trecem de coada si sa ajungem acasa. Ba vroia un Mos de cioco, ba nu-l mai vroia. Ba vroia oua Kinder, ba erau prea multe in set si nu-i mai trebuiau. Incet, incet a dat-o din maraiala in plans. Am incercat sa o linistesc, nu vroia nici in brate, nici pe jos,...am epuizat toate metodele pe care le puteam inventa atunci.

Si plangea, si plangea...Eu, langa, mai aveam un pic si incepeam si eu sa plang.

Si trece o mamica pe langa noi; avea un baietel de vreo 5 anisori. Se uita la mine, imi zambeste (asa de frumos!) si incepe sa vorbeasca ccu baietelul ei: uite, fetita seamana cu surioara ta, vezi ce frumoasa e, etc etc...Bia a inceput sa ciuleasca urechile, s-a mai linistit. Pe urma a inceput si baietelul sa ii vorbeasca...

Mi-au mai revenit si mie energiile si am intrat in jocul lor frumos. Si dupa ce au trecut de noi, tot se mai intorcea sa ne zambeasca incurajator.

A fost incredibil! Imi venea sa ma duc sa o imbratisez si sa ii multumesc, era ca si cum m-as fi intalnit cu o veche prietena..Nu pot sa explic.

Si mi-am amintit ca totusi mai exista destui oameni frumosi Care te ajuta enorm, cand tu ai impresia ca sunt doar in trecere pe langa tine. Care iti zambesc atunci cand ai cea mai mare nevoie. De cele mai multe ori nici nu ii cunosti, dar ii simti mai aproape decat pe cei mai apropiati.

Voi pe unde ati mai intalnit oameni frumosi? Pe unde se mai plimba ei? A fost un gest, un zambet sau o vorba care v-au facut sa va simtiti mai bine?

Ca punct de inceput va propun si un articol excelent (pt cei care inteleg engleza): www.erinpavlina.com/blog/2008/10/spirit-guides-at-starbucks/" target="_blank">Spirit guides at Starbucks

diadaniela spune:

minunat subiect! oameni frumosi exista! am intalnit destui si inteleg perfect ce ai simtit aseara.
nu am timp sa scriu acum (cere copila de mancare),dar o sa revin.

Cristina_C spune:

Si noi putem fi asa... pentru altii.

Oameni frumosi "pe dinauntru" mi-a fost dat si mie sa intalnesc, dar nu foarte des.

Ortansa spune:

da,si eu am intalnit oameni frumosi.intr-o situatie asemanatoare cu a ta:ne intorceam de la gradinita/scoala-eu,impreuna cu cei doi copii.Nicolas era la varsta cu crize de tantrum si tot tacamul.eram pe strada si "domnul" s-a hotarat sa faca o astfel de criza in mijlocul drumului,cu tavalit pe jos,zbierate etc.eram un pachet de nervi,simteam ca explodez,cand proprietarul librariei in fata careia ne aflam, mi-a spus forte calm:"ai rabdare" si a inceput sa vorbeasca cu el.well,s-a linistit si Nicolas si m-am linistit si eu instantaneu si de atunci-n-am sa-l uit toata viata-raaaar m-am mai crizat la crizele lui Nicolas.

si,asa cum spune Cristina,cred ca si eu sunt uneori o oama frumoasa:-) pt. altii,chiar ieri mi s-a intamplat sa linistesc o mamica crizata in fata scolii.

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=4" target="_blank">An apple a day,www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">Prima comuniune,

Mere verzi
www.flickr.com/photos/24759233@N04/sets/72157607879622477/show/with/2926721528/" target="_blank">Atelier dulce

---

I've gt DC under my skin

ariel_7000 spune:

raspunsul e simplu. PESTE TOT. trebuie doar sa-i vedem si sa-i lasam sa ne vada. suflete frumoase si curate sunt ascunse uneori in ambalaje neatragatoare, in locuri uneori nu prea luminoase. dar sunt! si trebuie sa le permitem sa intre in viata noastra chiar si pt 5 minute.

pt. un astfel de om frumos, noe! chiar daca esti obosita si deprimata, ai un suflet de aur, minunat, care (va) atrage alaturi altele asemanatoare!

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)

Save the Earth /Is the only planet with chocolate!

kokorina spune:

da,am intalnit si eu oameni frumosi.pt ca sant mamica de doi copii,mai ies cateodata sangura cu ei in parc.mamicile stiu sau isi pot inchipui macar cat e de greu cu doi copii la varsta de 1 an si 8 luni,sa-i strunesti,sa-i tii langa tine,sa fii cu atentia la maxim sa nu se loveasc.unul vrea pe topogan,unul vrea la uta-uta....si o bunica din parc,avea si ea nepotel cam de aceeasi varsta si ar fi trebuit sa se ingrijeasca de el.dar pt ca si nora ei era cu ea si m-a vazut pe mine cu doi cum ma chinui sa ma impart....a lasat-o pe nora ei cu nepotelul si bunica imi dadea unul din copii in leagan,iar eu cu unul eram la topogan....nu ne-am mai intalnit de atunci,dar mi-a ramas o amintire frumoasa si ca si tine NOE...mi se parea ca e o veche prietena de a mea... iti inteleg bucuria din suflet

desprecopii spune:

Noe, sunt sigura ca acea mamica era membru DC.
Intr-un anume fel, mamicile devin aici solidare. Ceva le apropie pe nevazute.
Simt asta ...!

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

anya spune:

In avion, copiii erau obositi/plictisiti de o zi intreaga de zbor+asteptare pe aeroporturi. 2 doamne care stateau in spatele lor, in loc sa fie deranjate de fataiala lor, au inceput sa se joace cu ei. Intai un "cucu-bau" si incet-incet au povestit ai mei copii pe unde au fost, ce au facut si in final au spus si poezii.

multumesc

lorelei_19 spune:

M-am ratacit cu masina, asa cum mi se intampla destul de des, in ciuda sistemului de navigare din masina. Cufundata in ganduri n-am remarcat ca in loc s-o iau la dreapta, am luat-o la stanga pe un drum de tara. drumul s-a terminat si uite-ma pe mine in mijlocul campului cu masina derapand salbatic in noroi. Incerc sa merg inainte, nu se poate, incerc sa merg cu spatele, iarasi nu. vad ca pe margine e uscat, asa ca incerc sa intorc cu toate ca spatiul era tare mic. atunci cand credeam ca am reusit, masina aluneca intr-o vale si vedeam cum ma prabusesc in hau, fara sa pot sa fac vreo miscare. In ultima clipa s-a oprit intr-un copacel care se indoia periculos. Nici n-aveam curaj sa mai respir. Sun disperata tovarasul, nu raspunde. Trimit sms-uri, iarasi nu raspunde. La picoarele vaii unde ma aflam, se aflau niste vaci pascand linistite. Eram disperata si voiam sa anunt politia, cand vad spre stupoarea mea o masina venind spre mine. Opreste langa mine si din masina (un 4x4 cu lanturi) coboara o pereche de tarani mai tarani imbracati ca taranii nostri, femeia cu fusta si pantaloni si cu o vesta dintr-aia tipica, caciula si batic peste caciula, insotita de omul ei. Se dau jos din masina si mi-au explicat ca erau jos la vite si ca m-au vazut si au venit sa ma ajute. Asa, pur si sismplu! M-au remorcat pana la sosea si n-au vrut sa primeasca decat o cutie de ciocolata pe care o aveam din intamplare in masina. Cand am ajuns la sosea, m-a sunat si tovarasu' disperat, ca ce s-a intamplat. Din fericire, datorita acelor tarani atat de frumosi, am ajuns vie si nevatamata la destinatie, iar masina, in afara de tona de noroi inclusiv de pe parbriz, n-a avut nimic. Multzumesc, oameni frumosi, oricine ati fi si oriunde ati fi

Deianira spune:

Si mie mi s-a intamplat. Eram intr-un taxi si vorbeam la telefon cu o prietena, ii povesteam ca strang bani pentru copiii de la orfelinat. Ajunsa la destinatie, taximetristul "m-a luat la intrebari", nu mi-a luat banii pe calatorie si mi-a dat si bani pentru copii desi nu ma cunostea si pana atunci nu ma vazuse in viata lui .

---

Qamar spune:

ce ma bucur cand citesc
acum imi pare tare rau ca nu i-am spus un multumesc sau ceva, dar oricum ma bucur ca a existat momentul acela...M-a facut sa ma trezesc un pic din transa in care intram every once in a while si sa respir...




ca P.S.: dupa ce am iesit din metro aseara, husbandul imi zice: tipa asta sigur e de-asta de-a voastra, cu attachment parenting