Parisul - asa cum l-am vazut eu

Parisul, e Paris oricum l-ai lua…

Ce-i caracterizeaza pe parizieni? Sloganul “Grabeste-te incet”. Sunt foarte relaxati, n-am auzit claxoane (desi se circula infernal, bara-n bara, iar stopurile sunt din trei in trei metri), tonuri de voci mai ridicate sau nervi la coada. Nu…ei stau linistiti si asteapta in masinile lor ca cel din fata sa parcheze cu grija in spatiul ingust ramas pe strada. Si daca nu-i din prima incercare, asteapta rabdatori pe urmatoarele. La supermarket e coada mare la casa – batranica abia isi pune produsele in sacosa…una cate una. Toata lumea o priveste, nimeni nu ii sare in ajutor. Ai crede ca au ramas cu totii impietriti de-o vrajitoare din poveste. Nu, ei asteapta ca babuta sa-si incarce sacosa, sa scoata portofelul, sa numere euro si centii si eventual sa numere si restul. Ei bine, asa de hiptonizati sunt cu totii ca nici unul nu are gura sa strige sau maini sa o ajute.
Mananca incet, savureaza dumicatul de pe terasa unui bistro sau dinautrul unei cafenele tolaniti pe scaunele asezate cu fata la strada. La pranz toata lumea se respecta si iese sa manance. Unii mai modesti, mananca bagheta traditionala chiar pe banca in parc. Beau o cafea pe care o “vorbesc” cu comesenii si apoi pleaca agale catre birou. Nimic nu-i scoate din acest program. Seara stau de asemeni pe terase sporovaind la o inghetata sau Crepes (clatite cu gem, ciocolata, branza si stafide sau oua cu jambon) iar eu cred ca spatiul prea mic din apartamentele lor ii indeamna sa intre atat de tarziu in case.
Nu-i nici unul gras. Si de ce ma mir, ca la micul dejun nu mananca decat croisante sau baghete. Chiar noi am avut surpriza ca in prima zi (si singurul mic dejun luat la hotel) sa avem parte de o jumatate de bagheta cu unt si gem si un croisant. Pai romanul daca nu-i da cu sunculite, salamuri si carnati de dimineata nu simte ca a mancat
Sunt imbracati bine, la moda si miros a parfum. In plin august cizmele de piele peste sosete scurte (nu se vad dar banui ca exista, oricum nu ciorapi lungi ca da prost…) sunt la mare pret. Ce conteaza ca ai tricou cu bretelute…cizmele au farmecul lor. Ca o remarca, barbatii sunt mult mai stilati decat doamnele - e adevarat ca mari variatii in moda masculina nu sunt. Magazinele de haine sunt aranjate chic, cu tema si multa culoare dar pacat de produsele de pe manechini care sunt nepurtat. Deh, sunt Haute Couture…
Cuvantul “boem” s-a nascut cu siguranta in Paris. N-au nici o apasare, n-au grija zilei de maine, nu se uita stramb la cei din jurul lor si fredoneaza incontinuu cantece pe strada – inca un pic si pornesc si in pasi de dans.
Pe locul intai, e politetea. Cu soferul, ca si cu oricine altcineva , e "Bonjour monsieur! Bonjour monsieur/madame!". Nu exista “Bai nene” sau “Mosule”
Reteaua de metrou (14 linii) e construita astfel incat nici un punct din Paris nu se afla la mai mult de 500 de metri de o statie! Metroul nu e niciodata prea plin - bonus in caz de aglomeratie: strapontine la capatul scaunelor – se rabateaza in caz de lume multa si se lasa in jos de cate ori e loc. Si la metrou si in statiile de masina, urmatorul tren/autobuz (ba chiar urmatoarele doua) este anuntat in minute - care culmea, se respecta!!! Cu biletul de calatorie… e pe baza de bun simt . Peste tot vezi bulina colorata cu: "Nu uitati sa validati biletul. N-am vazut controlori si aveam nenumarate posibilitati de fentare (noi aveam card Orange si deci eram in regula).
Parisul e plin de motociclete si de mii de parcari pentru "Deux roues". Sunt asigurate pe trotuar doar la roata din spate prin inele de otel fixate in pamant (or fi hoti in Paris?), au copertine pentru picioarele posesorilor (inclusiv doamne cu rochii lungi si pantofi cu toc sau bussinesman la 4 ace) sau acoperis pentru cei mai “meseriasi.Masinile se inghesuie de-a lungul oricarei artere rutiere iar in centru se parcheaza incredibil cu doar 5 cm intre masini de zici ca vin si pleaca toti deodata. Autobuzele circula pe unde-ai zice ca nici musca n-ar intra si iau curbele la 90 de grade de juri ca acum intra pe trotuar, dar nu intra. A, si sa nu uitam de benzinariile de la parterul blocurilor – majoritatea sunt asa, nu vorbesc de cazuri izolate. Ce-o fi in sufletul locatarilor de la etajele superioare?
Sunt individualisti. Citesc in metrou/autobuz (carti si mai rar ziare) si asculta la walkmen muzica. Poti vedea 2 indragostiti tinandu-se de mana dar fiecare cu castile lui. Oricum, nu se prea vorbeste nici in metrou si nici pe strada(daca auzi voci, sigur e un turist).
Apopo de copii: cred ca au o politica demografica foarte solida caci majoritatea familiilor poseda deja 3 copii sau au combinatii de 1-2 in carucior si altul “pe drum”. In genere, in Paris exista facilitati pentru carucioarele de copii astfel incat ii poti vedea alaturi de parinti prin magazine, metrou sau chiar muzee. Probabil insa ca pe multi ii oboseste o astfel de plimbare pentru ca nu de putine ori plang si tipa ca din gura de sarpe (Doamne, ce copil cuminte am eu!!!!)
O curiozitate edilitara: la anumite ore, de undeva se da drumul la apa cu putere in rigole, care sunt astfel curatate. Evident, toate gurile de scurgere functioneaza OK. Asta am citit-o pe internet dupa ce ne-am intrebat de ce pe langa borduri sunt puse mici suluri de mocheta pentru a devia apa din rigole. Si Bingo! iaca si raspunsul.

www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

Ubi spune:

Dar sa deschidem prima fila a jurnalului de calatorie. Luni, 21 august aterizam la aeroportul De Gaulle. Bogdan a mai fost odata si stie ca e haos (aaa…dar parca nu chiar asa). Pasagerii din zborul de Bucuresti se indreapta catre biroul de pasapoarte si ies veseli cu totii…ups, din aeroport (noi suntem printre ei si fara bagaje, desigur). Ne lipim nasurile de geamul de sticla si privim inauntru la banda rulanta incarcata de bagaje. Odata iesit…e greu sa mai intri la loc. Ne invartim in cautarea unei portite si suntem indrumati la diverse ghisee (printre care si sediul companiei Tarom caci frantuzoaica intelesese ca deja le-am pierdut). In final, in haos si panica (cu maruntzele la gura - adresate francezilor dezorganizati) reusim sa ajungem langa bagajele noastre. Urmeaza goana catre poarta F a terminalului 2 unde ne asteapta Roissybuss-ul. Cu acest minunat autobuz ne plimbam ca-n carusel pret de 15 minute prin tot aeroportul culegand turistii incarcati de bagaje si alte 30 de minute pana in buricul Parisului, adica Piata Operei. Coboram in statia de metrou, ne facem abonament Card Orange (zice ca nu e pentru turisti da’ minte domle’ astia!) si cu harta in mana reperam statia finala Monte Piquet – Grenelle. Hotelul (Tourisme) e chiar la iesirea din metrou. Camera e micuta asa cum sunt mai toate in Paris: din usa de la intrare sari direct in pat si din pat faci un singur pas pana la baie. Dar e curat, aer conditionat, 75 de euro pe noapte si vedere la o straduta linistita. Prima seara la Paris a debutat cu ploaie si cu prima cumparatura: o umbrela. Si ca tot veni vorba de cumparaturi: se afiseaza inca pretul in franci dedesubtul celui in euro – si-s 6 ani de moneda europeana!
Dar printre picaturi ajungem la Champ de Mars si Tour Eiffel. Campul lui Marte se intinde intre Scoala Militara si Tour Eiffel si a servit initial drept teren de parada al scolii iar apoi ca scena a doua mari adunari in timpul Revolutiei Franceze. E un fel de parc, cu zone mai bine intretinute si cu altele mai putin, cu un gazon impecabil pe care cainii nu au voie sa paseasca (amenda e usturatoare si sincer, n-am vazut nici un stapan sa incalce legea) si ronduri de flori. Cladirile adiacente sunt superbe; blocuri elegante a caror chirie te ucide la buzunar caci cu cat vezi mai bine de la fereastra Turnul Eiffel, cu atat platesti taxe si impozite mai mari. Ma uit de sub turn spre cer si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sansa sa vad in sfarsit Parisul.
Ne intoarcem spre casa si ne oprim la Monoprix-ul de vis-ŕ-vis. Ne dam seama ca de fapt noi nu avem nici cutit, nici furculita si nici strachina in care sa mancam asa ca pe langa mancare ne cumparam in graba si niste “ustensile”. Paranteza: La receptia hotelului si in camera era afis cu “interzis mancare in camera” dar sssst…nu stim decat noi.

www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

Ubi spune:

A doua zi incepe marea aventura: impart harta pe zone si purcedem spre zona de centru-est. Din statia Odeon o luam pe rue le Buci (hi,hi) si ne trezim in fata la Pont Neuf (Podul Nou in traducere, desi el dateaza din 1604). Cica ar fi cel mai vechi dintre podurile pariziene (altele il preced, dar au fost reconstruite). Robustetea sa a devenit proverbiala, parizienii spunand „Solid ca Pont-Neuf”. In partea stanga a podului este Square du Vert Galant adica locul de intalnire cel mai uzual al parizienilor – un fel de Ceasul de la Universitate din Bucuresti. Timp de 200 de ani acest pod a fost strada principala a Parisului. Din surse inca neverificate suficient am aflat ca pe acest pod au fost arsi templierii si marele Maestru al lor.
De pe pod o luam in partea dreapta a insulei Ile de la Cite si trecem prin piata Delphine, pe langa Palatul de Justitie, pe langa vechea inchisoare (se numeste Conciergerie si este de o frumusete absoluta, asa DA inchisoare…) si pe langa biserica Saint Chapelle. Desi as fi vrut sa o vizitez, coada de la intrare ma descurajeaza. Capela a fost construita In 1248 de Ludovic IX pentru a adaposti coroana de spini considerata a fi a lui Iisus Hristos si alte relicve. A fost ridicata in 1853 dupa ce anterioarele trei au ars. Ingerul, aflat deasupra putea fi candva vazut din orice punct al Parisului. Ludovic IX era un rege atat de pios incat a fost numit “Ludovic cel Sfant”. In 1239 a cumparat coroana de spini de la Imparatul Constantinopolului apoi, in 1241 alte relicve printre care o bucata din crucea lui Hristos. El a construit aceasta frumoasa capela pentru a le adaposti. Ludovic a platit pentru relicve de trei ori mai mult decat pentru a construi Saint Chapelle.
Ne oprim in schimb fata catedralei Notre Dame - situata pe un loc pe care parizienii l-au rezervat intotdeauna pentru practicarea ritualurilor religioase. Luntrasii galo-romani din cité si-au inaltat acolo altarul pentru Jupiter (este acum la Muzeul Cluny) iar cand s-a raspandit crestinismul, o biserica a fost construita pe locul templului. Maurice de Sully a devenit episcop in 1159 si a hotarat sa inlocuiasca catedrala decazuta cu o biserica in noul stil gotic. Dupa ce a fost deteriorata in timpul Revolutiei Franceze, biserica a fost vanduta la licitatie unui negustor de materiale de constructie. Napoleon a venit la putere la timp pentru a anula vanzarea si a ordonat redecorarea edificiului pentru incoronarea sa ca imparat in 1804. Arhitectul Eugene Viollet-le-Duc a lucrat între 1845-1864 pentru a restaura monumentul.
In piata din fata catedralei – Place du Parvis - este intrarea la situl arheologic ce pastraza vechile ruine ale cladirilor de dinaintea contruirii actualei biserici. Din pacate, intrarea este destul de modesta si ignorata de turisti.
Catedrala e renumita pentru cele 3 rozete ale sale (Cea de la intrare dedicata Fecioarei Maria si prucului Isus iar cele laterale, Vechiului si Noului Testament)
Fatada e construita pe 4 nivele si anume:
Portalurile sculptate dateaza din secolul al 13 lea: Portalul Fecioarei Maria, Judecatii de Apoi si Sf. Ana.
Galeria regilor - 28 de statuete reprezentand regii din Judeea si Israel. In 1793, in timpul revolutiei, statuile au fost confundate cu regii contemporani vremurilor de atunci si deci, distruse. Cele de acum sunt realizate de Eugene Viollet-le-Duc si cateva au fost executate dupa propriul chip sau al unor prieteni arhitecti – probabil ca originalele nu au mai putut fi recuperate.
Rozeta – un minunat vitraliu avand in fata lui statuia Fecioarei Maria flancata de Adam si Eva
2 turnuri si galeria de monstrii si demoni - figuri apocaliptice infricosatoare inspirate din vechi legende crestine.
Lasam in urma Ile de la Cite si o luam incet spre cea de-a 2 insula importanta a Senei: Ile St Loius. Trecem podul cu acelasi nume si ne gasim in oaza de lininste a Parisului. Se spune ca e locuit in proportie de 50% de straini si ca ar fi unul din cele mai luxoase locuri. Case autentice neatinse de morbul urbanitatii, asezate printre magazine mici de ceasuri, delicatese, umbrele si palarii. Pe cheiul d’Anjou al insulei a locuit Martha Bibescu (nascuta si stinsa din viata la Paris). De pe insula, o pornim pe bulevardul Henri IV care mai pastreaza inca in pavaj pietre din turnurile Bastiliei si poposim in fata Coloanei Libertatii. Coloana a fost ridicata in memoria victimelor de la revolutia din 1830, victime care au fost ingropate chiar sub coloana. Detaliu amuzant: in epoca respectiva doua mumii de faraoni egipteni din muzeul Luvru incepusera sa se descompuna iar administratorul muzeului s-a gandit ca e prea complicat sa obtina un permis de inhumare pentru faraoni mai ales ca pe factura de la vama fusesera declarati ca "peste uscat". Cum initial corpurile revolutionarilor ce trebuiau ingropati sub coloana de la Bastille se aflau la Luvru, administratorul a profitat de transferul acestora si a adaugat si cele doua mumii. Asa se face ca faraonii au fost ingropati cu onoruri militare ca eroi a revolutiei.
Din piata Batiliei o pornim prin cartierul St. Antoine in cautarea stradutei de Lappe. Cartierul e renumit pentru locuitorii cu sange revolutionar pe care te poti baza ori de cate ori intentionezi sa organizezi o revolta. Rue de Lappe e plina de boutique-uri, ateliere de artisti si baruri cu calcanele acoperite de iedera si frumoase curti interioare. Ar mai fi de notat Opera Bastille dar e prea futurista pentru a fi importanta.
Cartierul Le Marais. In secolul 17, aristrocratia si-a cladit aici palate iar Henric IV a creat o minunata piata: Place de Vosges (regiunea din Franta care a platit prima, darile in 1800) alcatuita din pavilioane de caramida rosie construite pe arcade de piatra si dispuse rectangular. Acum, pe sub arcade sunt galerii de arta, boutiquri si terase (unele incalzite iarna printr-un sistem special). La numarul 6 este casa lui Victor Hugo. Istoria pietei este urmatoarea: Henri II a murit in urma unui duel in Hotel de Tournelles aflat pe locul pietei actuale. Sotia lui, Caterina de Medici a pus sa se darame constructia, locul fiind lasat liber. Liber…adica numai bun si pentru alte dueluri. In fine, peste ani Henri IV a construit piateta de forma rectangulara, cu fatade identice, intrerupte doar de 2 pavilioane: Pavillon du Roi et Pavillon de la Reine. Noi am iesit pe sub arcada pavilionului du Roi si am ajuns la Biserica St. Paul. De acolo ne-am plimbat prin cartier. Majoritari acolo sunt acum evreii. Rue de Rosiers e straduta cea mai reprezentativa. Numele strazii, numarul de la poarta, magazinele au firma scrise si in limba Yiddish ca sa nu mai zic de restaurantele cu mancare kosher. La un moment dat unul dintre ei l-a intrebat pe Bogdan daca e evreu dar nu mi-e clar cu ce scop. Ce am mai vazut prin cartier: Muzeul Carnavalet (resedinta preferata a scriitoarei Sevigne - o prezenta cuceritoare, daruita cu toate avantajele frumusetii, inteligentei si culturii), hotel de Sully, hotel de Sens. Ce mai e de vazut? O gramada de cladiri pe care sper ca la urmatoarea calatorie sa nu le mai ratez.
Cartierul Les Halle – vechi, pitoresc si plin de mistere. Pe vremuri, era “centrul comercial” al Parisului – adica locul de unde pleca toata aprovizionarea capitalei. Pe langa comersantii bogati s-au aciuiat si cersetorii. Tot aici in cartier, se afla si celebra Curte a Miracolelor - adica locul de pripas al cersetorilor, hotilor si prostituatelor. Se numea astfel pentru ca seara, ca prin miracol, cei ce fusesera orbi in timpul zilei isi recapatau vederea iar schiopii se ridicau si o luau la goana. Astazi, pe locul fostei curti a miracolelor se afla pasajul Caire plin cu magazine de haine en-gros.
De fapt si acum, in zona exista o strada a prostituatelor (din pacate nu chiar de lux ci chiar de varsta a treia)- rue st. Denis si o multime de magazine care comercializeaza en-gos de la haine si pana la fructe. Lumea de pe strada e pestrita de la africani, hip-hoperi si chiar traficanti de droguri. Pentru ei Parisul inseamna Halele. Restaurantele si fast food-urile din imprejurimile strazii St Denis sunt pline de negrii si arata destul de jalnic tinand cont de populatia care le frecventeaza. Ne-am riscat si noi sa mancam la Pizza Hat, un local ce parea mai rasarit si unde probabil ca nu mancau decat cei mai “avuti” din tagma lor. Note foarte slabe au primit Mc Donald si KFC unde sincer, am vazut pentru prima data castroane de cartofi prajiti de aproape 1 kg!!!
Halele s-au invecinat multa vreme cu Cimitirul Inocentilor, aflat pe locul unde azi este Fantana Inocentilor. Se pare ca datorita numarului mare de cadavre ingropate in graba in gropi comune si a animalelor care sapau fara nici o jena in cautare de ceva mancare, multe din schelete au iesit la suprafata producand un miros insuportabil. In final, osemintele au fost transferate in carierele de la marginea Parisului iar astazi formeaza celebrele subterane numite Catacombe. Noi nu le-am vizitat.
In schimb am mai vizitat 2 pasaje: Grand Cerf - a fost la origine o mica straduta care servea de trecere clientilor hotelului 'Grand Cerf'. Pana la revolutia Franceza de aici plecau postalioanele si diligentele spre estul Frantei. Mai tarziu straduta a fost acoperita si transformata in pasaj cu magazine de lux iar la etaj sunt locuinte sociale, pentru parizienii saraci. Al doilea este un pasaj neacoperit: Passage Moliere .
Ce mai e de vazut prin cartier: Centrul Pompidou, atelierele Brancusi, Fantana Stravinsky, Biserica St Merri, Biserica St Eustache, Bursa Comerciala, Hotel De Ville – adica primaria, Rue Rivoli- bulevardul plin de magazine de lux.


www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

Ubi spune:

Miercuri, 23 august – Coboram la statia Concorde si ne oprin o secunda in piata cu acelasi nume (locul de executie al Mariei Antoaneta), si pozam: Hotel Crillon, St. Madeleine, Hotel de la Marine, obeliscul egiptean (daruit de viceregele Egiptului Mohamad Ali lui Louis Philipe in 1831), fantana, podul Concorde, in departare palatul Bourbon (in stil grecesc, simeteric fata de biserica St. Madeleine construita in acelasi stil) si inceputul bulevardului Champ Elise. Sa revenim deci la gradinile Tuileries – pana la al doilea bazin mie mi-au parut destul de neingrijite. Caterina de Medici a ridicat aici in 1600 un palat pe un camp pe care se fabricau tigle. Palatul a rezistat pana in 1871 cand a fost incendiat si apoi daramat definitiv pe la 1880. Astazi pe locul lui se afla o parte din al doilea rond din gradina Tuileries. Din cate am citit, in 2003 s-a pus problema raconstruirii lui dar parearea mea este ca nu si-ar mai gasi locul si in plus ar inchide mult panorama.
Am trecut pe sub Arcul de Triumf Carousel (sunt 3 in Paris – Elise, Carousel si Defense) construit de Napoleon I in 1808 dupa modelul Arcului de Triumf al lui Septimius Severe din Roma.
Am ajuns in fata piramidei de stricla proiectata de chinezul Ming Pei si inaugurata in 1989 de Mitterrand. Serveste drept intrare in muzeul Luvru. Nu am intrat in muzeu, pentru ca am preferat ca de data asta sa vedem cat mai multe obiective pe dinafara, lasand pe data viitoare (oare cand?) incursiunea inauntrul lor. Stand pe marginea bazinului de langa piramida, am remarcat robotelul care ii curata gemuletele. Paranteza: nu stiu daca si la periferie este asa, dar in centru se spala scarile, trotuarele si strazile cu apa si detergent – daca e cazul mai dau si cu peria ca sa fie siguri de succes.
De la Luvru, am iesit catre biserica St. Germain l'Auxerrois si cum ne-am nimerit la ora fixa am ascultat o minunata melodie cantata de clopotei. Si chiar la fixul acela de ora a venit si preotul paroh pe o si mai minunatat motocicleta Yamahha. Ordinul masacrului din “noaptea sf. Bartolomeu” cand 70.000 de hughenoti au fost ucisi, ar fi fost dat din aceasta biserica.
Urmatoarea destinatie: Palace Royal – palatul Cardinalului Richelieu. Se pare ca aici a locuit o vreme si Ludovic al XIV inainte de a se muta la Luvru si Versailles. Palatul nu se poate vizita dar curtea interioara da. 280 de coloane in alb si negru de diferite marimi te intampina la intrarea de pe strada Driant. Trecand de ele ajungi intr-un pacurculet pe care nu l-ai ghici din strada – e o mica oaza de liniste in agitatul oras. Iesim prin strada Petits Champs si o luam pe rue Vivienne catre Bursa. In drum, ne oprim o clipa la Pasajul Vivienne- plin de magazine, bineinteles. Vis a vis de Bursa de la capatul lui rue Reamur e Agentia France Press. O luam pe bd. 4 septembrie pana la Opera. Pe langa Opera sunt marile magazine: Printemps si Lafayette (atentie, unul dintre magazine poseda o superba cupola in stil Belle Epoque care face toti banii dati pe calatoria la Paris). Am mai dat o raita pe la biserica St. Trinite (era in constructie) si pe la st. Augustine dupa care ne-am indreptat catre palatul Elise - bifat pe harta dar nevazut din cauza de gard prea inalt. Nu-i nimic, ca am vazut Grand Palais (in reconstructie cam de multicel…) si Petit Palais care ne-a saturat pofta de “palate” – ambele sunt destul de contemporane fiind construite cu ocazia Expozitiei Universale. De aici, pe cheiul Senei am plecat prin arondismentul 11, adica “Chelsea” Parisului. Ce e de vazut? Pai case-nalte si frumoase pe strazi cu nume de capitale, CrazyHorse pe langa podul L’Alma (acum 9 ani, aici a murit Lady D), Muzeul Modei, Muzeul Guimet (+ micul cimitir de Passy unde e ingropat Fernandel - cimitirul e la mare inaltime fata de nivelul strazii Rue Copernic), hoteluri luxoase, o biserica americana si multe magazine pentru buzunare pline de gologani. Din piata Victor Hugo am luat metroul cateva statii si ne-am oprit in parcul Monceu. Extraordinar parc! Mi s-a lipit de suflet. Cu ultimele forte, coboram Av. De Messine ce ne scoate aproape de St. Augustine si apoi pe niste stradute ajungem la Madeleine. Incepe sa ploua. Pic, pic,pic…O ploaie scurta si enervanta cum au fost toate din calatoria noastra. In 10 min ploaia se opreste si Bogdan ma intreaba: “Mai mergem azi undeva?” Sublieniez martiriul la care a fost supus sotul meu in aste 6 zile si gentiletea cu care nu s-a opus cand i-am spus ca vreau sa mai vad si Place Vendome. Si cu asta se va fi terminat ziua…

www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

Ubi spune:

Joi 24 august - zi dedicata cartierului Latin si Montparnasse dar si o zi cu multi stropi de ploaie. Prima oprire: Sorbona si Hotel Cluny. Am vrut sa vad strada pe care a locuit Iulia Hasdeu in perioada studiilor ei de la Paris si din pacate am incurcat Rue de Tournon cu Rue de Racine (ce diferenta mare…nici o litera nu se potriveste). Si am luat la pas strada cu pricina uitandu-ma atent la fiecare casa caci nu vedeam nici o placutza comemorativa. Am facut si poze in speranta ca acasa ma voi lamuri. Dar acasa am constatat eroarea si mai mult de atat, am constat ca drumul de la Odeon pana in Jardin de Luxemburg l-am parcurs chiar pe strada Tournon dar fara a fi prea atenta. Si deci, am ajus in Jardin du Luxembourg. In dreapta e palatul Luxemburg creat de Maria de Medici in amintirea lui Henric al IV mort in duel (de fapt se plictisea singura la Luvru dupa moartea sotului) iar pe stanga e fantana si grota Medici ( e limpede de ce se cheama asa). Si daca numele mi-e clar, nu inteleg de ce tot acest ansamblu a trebuit sa fie stricat de prezenta unui nas care iese amenintator din apa limpede. E nasul secolului 21 (nu prea romantic dupa cum se vede) care s-a bagat unei nu-i fierbea oala. Trecem in revista statuile, bazinul central cu rate salbatice, zecile de scaun de fier pe care le poti muta oriunde vrei si nu in ultimul rand locul de joaca pentru copii – excelent ca si dotare dar pe bani, bineinteles.
In zilele senine (si probabil neploioase) se pot inchiria contra unei sume modice barcuta cu pânze. Am vazut poze in care oameni în toata firea se amuzau dirijând in bazinul central al parcului aceste fragile ambarcatiuni, facute din lemn si sculptate de mâna.
Arhitectura palatului este inspirata dupa cea a palatului Pitti din Florenta, orasul de origine a Mariei de Medicis.
Iesim din gradina pe poarta dinspre biserica St. Suplice. In cartea “Codul lui Da Vinci” se pomeneste despre Sf. Graal ascuns sub obeliscul din biserica. Noi nu am reperat aceasta dala de marmura ce ascunde relicva dar am vazut linia subtire de cupru ce marcheaza meridianul 0. De la St Suplice o pornim prin ploaie catre St Germain des Pres – biserica veche de 1500 de ani si care adaposteste ramasitele regilor merovingieni (primii pe care i-a cunoascut Franta). De la biserica o pornim pe strazile din cartierul St. Germain, prin piata Furstemberg (nealterata de vreme, de parca timpul s-ar fi oprit in loc - Delacroix si-a avut studioul aici), pe strada Rue de Siene pana in spatele Institutului francez (din 1806 a adapostit cele cinci academii franceze si a fost construit pe locul turnului Nesle adica punctul terminus de pe Malul Stâng al zidului cetatii din 1220) si pe la Carrefour de Buci pana la statia de metrou Odeon.
Cu metroul mergem la Gara d’Austelitz si acolo imbinam utilul cu placutul: se rezolva problema WC-ului (2 euro pishu-pishu si 6 daca vrei si dus) si vizitam si gradina lor botanica – Jardin des Plantes.
Paranteza la capitolul WC: pe strada exista wc-uri publice, gratuite si foarte curate. Adica dupa ce iesi din cabina, usa se inchide automat si de undeva din tavan tasneste apa peste tot – adica wc, podea. Nota 10 si o prima grasa pentru inginerul care a proiectat chiuveta sub forma unei “boca de veritas”. Bagi mana intr-o gaura de deasupra wc-ului si primesti sapun si apa cat sa te speli o data pe maini.
Povestea gradinii botanice este aceasta: in 1635 regele Louis XIII dispune crearea Gradinii Regale de plante medicinale pe o suprafata de 28 de hectare, având ca scop culegerea si conservarea plantelor medicinale. Destul de repede ea se transforma într-o anexa a Scolii de Medicina, anexa în care cursurile sunt gratuite si se predau în limba franceza si nu în latina. Devine deci un simbol de modernitate pentru ca aici se vor preda cursuri de chimie si teorii privind circulatia sangelui în corpul uman.
Vizitam deci fericiti gradina botanica, facem poze la singura moschee din Paris aflata la iesirea din parc si o luam spre arenele Lutece - construite în secolul al II lea al erei noastre, si avand veau o capacitate de 15000 de locuri. Se desfasurau aici lupte de gladiatori si de animale salbatice. În perioada care a urmat, ca urmare a invaziilor barbare, pietrele edificiului au fost folosite de catre galo-romani, locuitorii Lutetiei (numele viitorului Paris), refugiati pe insula Cite, pentru lucrari de aparare. In anul 1869 acest loc este redescoperit, odata cu crearea strazii Monge. La aceaa data, terenul apartinea Companiei Generale de Omibuze (tramvaiele cu cai) care isi propune sa darame in intregime constructia pentru a face loc vehiculelor si cailor. Azi, mai putem vedea tunelul prin care erau lasate animalele salbatice în lupta, grilajul în spatele caruia asteptau gladiatorii dar Arenele sunt folosite pentru desfasurarea diverselor spectacole, muzicale si de teatru.
De la Arene am mers in Piata Conterscarpe - inima Cartierului latin de unde pleaca cele mai pitoresti stradute de pe dealul “Sainte Genevieve – patroana Parisului ” – rue Mouffetard – cu magazinele de souveniruri, restaurantele intime dar si cu trotuarele stramte de nu mai putin de 50 cm. Perpendiculara pe ea este rue du Pot de Fer (ceaunul de fier) – nu mai lunga de 50m, fara trotuare si plina ochi de bistrouri. Ne-am intors prin rue Tournefort in piata Panteonului. Istoria lui e urmatoarea: simtindu-se pe moarte, regele Ludovic al XV a promis ca daca se va face bine, va renova biserica Sainte Genevieve. A rezultat un monument de tip grecesc cu o cupola gen Dom clasic si care in final, datorita Revolutiei nu a mai ajuns biserica ci necropola pentru oamenii de marca ai tarii (Zola, sotii Curie, Hugo). Inauntru se afla si Pendulul lui Foucault care i-a servit fizicianului sa demonstreze rotatia pamantului in 1851. Din pacate, ne-am nimerit taman in perioada in care pendulul era la reparat asa ca nu am reusit sa-l vedem – am primit in schimb scuzele scrise ale “managerului”. Din piata Panteonului, am plecat catre biserica St. Etienne du Mont. Si incepe ploaia..pic, pic, pic. Vrem sa intram in biserica dar stupoare, usa e inchisa si afara ploua, ploua. O luam la fuga catre metrou si nu ne mai oprim decat ACASA. Spre seara facem o plimbare Domul Invalizilor, Palatul Bourbon si Muzeul D’Orsay.
Domul Invalizilor – a fost conceput de catre Ludovic XIV ca o “cazarma” pentru veteranii de razboi. In zilele noastre aici este un muzeu al armatei, o curte interioara pline de tunuri confiscate de Napoleon in Austria si un mic spital modernizat pentru mutilatii de razboi. In capela domului salasuieste din 1840 sicriul cu ramasitele lui Napoleon.
Palatul Bourbon – a fost costruit in 1722 pentru ducesa de Bourbon, fiica rezultata din legatura regelui Louis XIV cu Madame de Montespan. Pe la 1807, Napoleon i-a adaugat colonadele ce-l fac sa semene izbitor cu templul Madeleine cu care acum este “in oglinda”
Muzeul D’Orsay – situat in fosta gara Orsay. Gara a fost construita in 1897 dar in 1937 s-a propus spre desfiintare. In anii ’60, preocuparea crescanda pentru gasirea unui sediu pentru patrimoniul sec.19 au salvat edificiul de la demolare. Astfel, cladirea s-a transformat intr-un frumos muzeu de arta iar singurul lucru care atesta ca acolo a fost o gara este ceasul de pe peronul principal.



www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

Ubi spune:

Vineri 25 august - o pornim de dimineata pe straduta din spatele hotelului si ajungem la bisericuta St Leon si de aici, prin labirintul de stradute linistite la Camp de Mars si Tour Eiffel. Inca o poza la turn si ne grabim cu metroul catre Arcul de Triumf. Construit intru gloria cuceririlor napoleoniene, arcul nu a fost vazut de cel caruia ii era inchinat. Dupa 4 ani de la inaugurare, ramasitele pamantesti ale lui “Napi” au trecut pe sub arc in drumul lor catre locul de odihna vesnica.
Raza cea mai stralucitoare dintre cele 12 care pornesc din piata Arcului de Triumf este Champs Elysses. Maria de Medici a creat in sec. 16 o alee marginita de pomi care a inlocuit mlastinile din acea parte a orasului. Abia in sec. 20, ca urmare a aparitiei primei linii de metrou, se construiesc aici hoteluri si magazine de lux.
Din Piata Concorde am plecat cu metroul catre Motmartre cu prima oprire in gara St Lazare si de acolo cu autobuzul pana in piata Clichy. Autobuzul a oprit intr-o statie numita Bucuresti, vis a vis aflandu-se statia Budapesta. Din Piata Clichy am fost pe jos pana la Moulin Rouge – moara care nu a tocat nimic altceva decat banii musteriilor. Celebrul cabaret se afla in Place Blanche (denumire ce aminteste de fostele cariere de gips) din 1889 si tot de atunci, cu o mica intrerupere de 35 de ani datorita unui incendiu, se danseaza aici in fiecare seara French CanCan-ul.
Facem o poza si ne intoarcem cativa metrii inapoi catre intrarea in cimitirul Montmartre. Tzintirimul mi s-a parut foarte ciudat asezat asa…pe 3 nivele. Am cautat mormantul cantaretei Dalida dar din pacate fara succes – pozele vazute pe internet il aratau ca fiinda pe ultimul nivel dar noi nu l-am reperat (nu-i nimic, poate data viitoare…). De la cimitir, am luat autobuzul alte 3 statii pana la capatul strazii de Saules pe care am inceput sa o urcam. Pe la jumatea ei vedem si prima amintire a vremurilor in care colina era raiul artistilor boemi atrasi de viata bucolica si vinul din abundenta. Cabaretul Lapin Agile a fost gazda pentru scriitorii si pictorii din cartier pana in 1914. Acum este un loc in care turistti pot savura un pahar de vin fiert in compania cantaretilor de sansonete franceze. Vis a vis de cabaret se afla un patratel de vita de vie, probabil singura mostra pastrata cu sfintenie a altor vremuri, cand Montmartre era un satuc cu locuitori ce cultivau legume si vita de vie. Si in fine, la capatul acestei strazi in panta se afla Place du Tertre, adica raiul artistilor contemporani care-si expun lucrarile si-ti fac portretul in toate tehnicile posibile. Fosta piata sateasca veche de sute de ani este cea mai populara si pitoreasca din intreg Parisul. Din piateta, trecem pe langa biserica St Pierre (cea mai veche abatie din Paris dupa St-Germain-des-Pres si St-Martin-des-Champs, aflata pe locul unui fost templu inchinat zeului Marte) pentru a ajunge la bazilica Sacre Coeur. Biserica “Inimii Marinimoase” a fost construita intre 1873 si 1919 pentru a ispasi pacatele savarsite de parizieni in timpul Comunei din 1871. A fost finantata prin donatia publica a 10 milioane de credinciosi si inaugurata cu toata rezistenta opusa acestui proiect de elitele pariziene dar si parizieni simpli. Piatra din care a fost construita e speciala, in contact cu apa secreta o substanta alba care o face sa para proaspat varuita. Galeriile de gips din subteran au facut necesara constructia unei fundatii compusa din 83 de piloni si de aici s-a nascut legenda conform careia bazilica este cea care sustine colina si nu invers.
Si un pont: merita sa mergeti sambata la pranz sau duminica dimineata la slujba caci au un cor dumnezeesc!
Ce am mai vazut in cartier:
Moulin de la Galette – ultima supravietuitoare a morilor din Montmartre cu mecanismul intact si inca functionala. In zilele noastre adaposteste un mic restaurant.
Casa lui Tristan Tzara – poetul dadaist de origine romana. Strada pe care se afla casa este un fel de Champes Elysees al cartierului, aici locuind azi parizieni bogati si sofisticati
Sculptura in bronz realizata de actorul Jean Marais si inchinata unui alt actor francez Marcel Ayme, incastrata intr-un zid de beton in piata Marcel Ayme.
Statia de metrou Abbesses – cea mai adanca statie din Paris – 30m – se coboara cu liftul.
Ziua am incheiat-o in parcul Buttes Chaumont - construit pe locul unei cariere de gips in 1863 de catre catre arhitectul Parisului, baronul Haussmann. Intentia este laudabila daca tinem seama ca la vremea respectiva parcul a fost dotat cu o grota artificiala, o cascada de 30m, un templu grecesc cocotat pe o stanca in mijlocul unui lac si 2 podete suspendate. In jur, verdeata cat vezi cu ochii. De atunci lucrurile s-au mai schimbat, acum locul e plin de emigranti rusi, polonezi, africani si ce natii or mai fi ca noi doar dintr-astia am vazut. Si am mai vazut ca parcul e neingrijit si ca din maretia de acum 100 de ani s-a ales acuma praful. Pacat! Daca ziua s-a incheiat asa, noaptea a inceput cu o plimbare prin locurile luminate ale Parisului, practic o alergatura de 3 ore (ca la ora 1 noaptea metroul nu mai circula) pe axa Luvru, Place de la Concorde si Tour Eiffel.



www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

Ubi spune:

Sambata 26 august – Afara-i frig si ploua pic, pic, pic. Ne intalnim cu prietenii nostri Roger si Ama in fata hotelului si de acolo purcedem cu masina catre Versailles..
Localitatea dateaza in mod oficial de pe la 1038 iar dupa mai multe perioade de dezvoltare si de decadere, intra in atentia Casei Regale, cand Ludovic al XIII-lea venea frecvent la vanatoare pe teritoriile Baronului de Versailles de la care cumpara terenul unde isi construieste un pavilion de vanatoare.
In 1661, Ludovic al XIV-lea devine rege al Frantei si trimite pe arhitectul sau oficial, Louis Le Vau si pe peisagistul Andre Le Notre, pentru a transforma pavilionul de vanatoare de pe domeniile Versailles, intr-un castel demn de Curtea Frantei.
La 6 mai 1682 Regele si Curtea Regala se muta la Palatul Versailles, iar acesta devine capitala neoficiala a Frantei. Pentru a scapa de protocolul strict de la Curtea Regala, Ludovic al XIV-lea isi construieste Grand Trianon, loc in care era insotit si de metresa sa, Madame de Maintenon. In 1715 Regele-Soare moare, Curtea se muta la Paris iar palatul este abandonat, pana in 1722 cand Ludovic al XV-lea readuce administratia la Versailles si cladeste in 1762 Petit Trianon – pentru metresa lui, Madamme de Pompadour. Ludovic al XVI-lea adauga o sala de opera, pe care o termina in 1770, la timp pentru celebrarea casatoriei sale cu Maria-Antoaneta.
In anul 1883 Regele Ludovic-Filip decide ca Palatul Versailles sa devina Muzeu de Istorie a Frantei. Planul localitatii Versailles a fost folosit de arhitectii americani pentru sistematizarea capitalei Statelor Unite ale Americii, Washington
Ca sa te plimbi prin tot domeniul de la Versailles poti sa alegi pasul, minicarele sau vehiculele electrice. Cu pasul e destul de obositor caci sunt multe de vazut, minicarele te duc pe un traseu oarecum fix si fara opriri la comanda, iar vehiculele electrice stau la dispozitia ta cat vrei si cat te tine buzunarul (28 euro/ora) – poti cobori in orice punct de pe traseu pentru a face o poza . Noi am ales ultima varianta si am inchiriat masinuta cu nr. 35 cu care ne-am plimbat pe la Petit Trianon, Temple d'Amour, Grand Trianon, prin cativa boscheti (nu radeti ca asa se numesc) si 3 bazine cu apa. Masinutele au un traseu fixat dinainte si daca incerci sa te abati pe alte carari, motorul se opreste si esti anuntat ca nu mai pleci de acolo decat in marsarier. Noi am patit-o de 2 ori atunci cand am vrut sa o luam spre domeniul Mariei Antoinette - Le Hameau si printr-un boschet interzis.
Desi in pretul biletului intra si auditia fantanilor muzicale care nu canta decat la anumite ore, ploaia nu ne-a oferit prilejul sa le ascultam. Am plecat intr-o mare graba spre masina si cu aceasta am ajuns in Velizy la un mall. Din mall i-am luat copilului meu jucarii, am mancat scoici la un restaurant belgian si am plecat obositi catre casa…
Duminica 27 august – trezirea de cu dimineata si plecarea la aeroport. Bien venu a Bucharest!


www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

Ubi spune:

Unele informatii le-am aflat de pe internet (multumiri speciale pentru Doruletz care a "vandut" niste ponturi bune), altele le-am citit prin albume iar pe unele le-am aflat din gura unor parizieni. Tuturor le multumesc!

www.ubi.ro
http://pg.photos.yahoo.com/ph/criszaman/my_photos

ardeiash spune:

felicitari ubi pentru detaliile din frumoasa ta calatorie!
si multumesc pentru efortul pe care l-ai facut pentru a ni le impartasi! cand voi merge la paris am sa recitesc tot ce-ai scris!

s-auzim numai de bine! si

claudia_a spune:

Foarte frumoasa povestea! Vrem si noi sa ajungem la Paris ...poate la anul...si o sa-mi prinda bine explicatiile si traseele voastre!

Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica

claudia_a spune:

Foarte frumoasa povestea! Vrem si noi sa ajungem la Paris ...poate la anul...si o sa-mi prinda bine explicatiile si traseele voastre!

Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica