Jurnalul unei "Homeschooling mom"

Raspunsuri - Pagina 23

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Sunt geloasa LOL

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

"La un nivel un pic mai filozofic, unul din lucrurile care mie mi se par cele mai importante relativ la educatia copiilor si la atitudinea fata de viata in general, este "to be comfortable with uncertainty". Adica, sa stii ca nu totul o sa iasa cum a fost planificat, ca nu totul poate fi controlat, insa ca o sa te descurci, si o sa fi ok, tu, familia ta, etc."

a spus f. bine balerinna .

asta e problema noastra.

al meu baiat chiar daca la scoala e printre primii, acasa are dorintza de a practica, invata de multe ori din proprie initiaztiva, dar totul treb sa decurga dupa un program stabilit si devine frustrat cand nu-l urmam, sau daca nu-i iese ceva asa cum a dorit.

de asta ma bucur ca merge la scoala si s-a mai obisnuit cu viatza de zi cu zi ,asa cum e cu bune cu rele.


michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Citat:
citat din mesajul lui balerrina
Pe de o parte inteleg dorinta de a-i da copilului social skills, insa pe de alta parte exista o corelatie intre un caracter mai introvertit si supra-calitati.

Cred ca sunt multi copii care devin introvertiti tocmai din cauza lipsei de social skills si din cauza reactiei celor din jur. Asa a fost sotul meu care din povestile familiei era un copil dornic sa interactioneze cu cei din jur dar care nu prea stia cum. Incet, din cauuza reactiei celor din jur a devenit introvertit si singuratic. Fiica-mea e la fel, ea e foarte dornica sa socializeze dar ii lipseste simtul ala inascut si interpreteaza gresit pe cei din jur. De asta eu insist sa mearga la scoala si are o psiholoaga care ii explica regulile sociale si ce ar trebui sa faca in anumite situatii. Pentru ea ar fi mai usor sa se focuseze pe invatat si sa lase socializarea stresanta pe locul 2. Dar sunt sigura ca de invatat va putea invata oricand, mi-e frica sa nu scap sansa de-a o face mai sociala acum. La scoala nu este bullied pentru ca e o scoala privata care nu are ici o toleranta pentru asa ceva. Copiii mai sunt rautaciosi cateodata dar in mare ii place sa mearga la scoala mai ales ca a reusit sa-si faca si o prietena .

Citat:
Am cunoscut cateva cazuri de copii supradotati care s-au dezvoltat foarte bine in "gifted programs" adica programe avansate pentru copii care invata mai repede, insa in cadrul scolilor publice marea majoritatea. In astfel de cazuri copiii au invatat intr-un ritm mai alert insa in grupuri de copiii cu interese similare.

Gifted programs sunt diferite de HS pentru ca implica socializare, plecat de acasa, mers la scoala, respectat reguli, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri
Io-s si introvertita si nu am social skills desi am facut scoala in sistem foarte public si traditional.

Dar e posibil ca ai social skills mai bune decat daca stateai acasa cu mama si erai HS.

Citat:
Chiar daca tinarului i-ar placea sa ia viata in usor si sa se distreze din aceleasi nimicuri ca si colegii sai, asta n-o sa-i iasa nici daca merge la mama socializarilor. Si banuiesc ca performanta a atins-o pt ca a vrut, nu ca l-a impins cineva de la spate, ca numai cu impinsul...nu ajungi asa departe

Pentru un asttfel de copil performanta academica este mult mai usor de atins decat socializarea cu tineri de aceasi varsta. A face performata, a sari clase, e calea usoara.

Eu nu zic ca fiecare individ e la fel. Fiica-mea cea mare, care termina intr-o luna clasa a 10-a are un coleg in clasa de 14 ani care a terminat deja materia de a 12-a. Dar baiatul asta este foarte social, nu are nici un fel de probleme sa interactioneze cu cei din jur. E implicat in foarte multe activitati, muzica, concerte, scrie la ziarul scolii, etc. Acum nu stiu ce sa faca cu el, la 14 ani parintii nu vor sa-l trimita la facultate, in plus copilul nici nu stie ce vrea sa faca in viitor. E un copil perfect social pentru varsta lui, poate mai mult de atat pentru ca are o gramada de prieteni in clasa desi e cu 2 ani mai mic, care exceleaza in orice incearca mult peste varsta lui. Probabil din cauza ca talentul lui academic nu este restrans la o anumita arie, ca orice copil de 14 ani habar nu are ce vrea sa faca in viata . Asa ca mai sta in scoala pana se hotareste.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balerrina spune:

Michelle, .

Lucrurile s-au schimbat foarte mult in ultimii 20 de ani. De exemplu, am crescut si la fel au crescut si au trait o buna parte din viata parintii mei, cu ideea ca iei o slujba si o sa o ai pentru toata viata. Azi este destul de nerealist sa te gandesti asta. Chiar si in cadrul aceleiasi profesii, trebuie sa te astepti ca cerintele se vor schimba, poate slujba se va schimba, etc. De aceea scoala este foarte importanta ca mediu de socializare si stabilire de conexiuni, si sa te invete sa fi flexibil in prezenta unor oameni cu temperamente diferite, sau poate chiar si valori diferite.

Pana la urma fiecare e mai fericit daca isi gaseste locul lui in profesie si familie. Si fara sa incerce si sa cunoasca un pic, e greu pentru un individ, sau trebuie sa fie extrem de talentat si norocos ca sa isi dea seama foarte repede ce i se potriveste.


balerrina

Citat:
citat din mesajul lui michelle-usa

"La un nivel un pic mai filozofic, unul din lucrurile care mie mi se par cele mai importante relativ la educatia copiilor si la atitudinea fata de viata in general, este "to be comfortable with uncertainty". Adica, sa stii ca nu totul o sa iasa cum a fost planificat, ca nu totul poate fi controlat, insa ca o sa te descurci, si o sa fi ok, tu, familia ta, etc."

a spus f. bine balerinna .

asta e problema noastra.

al meu baiat chiar daca la scoala e printre primii, acasa are dorintza de a practica, invata de multe ori din proprie initiaztiva, dar totul treb sa decurga dupa un program stabilit si devine frustrat cand nu-l urmam, sau daca nu-i iese ceva asa cum a dorit.

de asta ma bucur ca merge la scoala si s-a mai obisnuit cu viatza de zi cu zi ,asa cum e cu bune cu rele.


michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Bird, acum am inteles mai bine ce vrei sa spui

Totusi, mi se pare o usoara ...nu stiu... mi se pare nedrept cumva, sa tii copilul ala "degeaba" in loc. Sunt sigura ca pina la 14 ani a dovedit deja aptitudini deosebite intr-un domeniu sau altul, incit sa-si orienteze intrucitva studiul intr-=o directie sau alta. Iarta-mi exprimarea de ciubota!
Nu stiu, mie mi se pare ca odata c virsta trece si capacitatea si disponibilitatea de a invata, scad imaginatia si inventivitatea. Asadar mi se pare cumva nedrept sa tii copilul in loc. Probabil ca daca as fi parintele copilului cu pricina, nu as mai gindi chiar la fel, asta recunosc.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri

Citat:
citat din mesajul lui ruxij

Pai aspectul religios are legatura cu subiectul de fatza pt ca initiatoarea subiectului a motivat decizia de a HS pe baza de educatie religioasa.

Unele dintre aspectele ridicate de michelle sunt demne de luat in seama. Si eu cred ca de multe ori scoala ii incetineste pe copiii mai avansati, de aceea se pierd. Asta este un alt motiv pt HS, pe care l-am mentionat, copiii supradotati. Dar pe de alta parte, unde ne grabim? Daca copilul e f. destept, isi va gasi un drum in viata oricum, stralucit, in plus, isi mai exerseaza si social skills. Fi-miu era f. avansat cand era mai mic si mie mi s-a parut ca l-a tras inapoi scoala, dar asta e, chiar dc era avansat academic, nu era la fel de avansat ca maturitate si in cele din urma cand va fi mare va tb sa interactioneze cu "media", nu doar cu cartile. Doctorandul pe care il am eu in tutela si care a inceput doctoratul la 19 ani e un baiat f. dragut si destept. Totusi ce experienta studenteasca a avut el cand a intrat la universitate la 14 ani? Ce folos? O sa termine un doctorat la 23 sau 24, e bine, dar mi se par etape sarite si nu stiu cum e mai bine.


Nu am terminat de citit (desi mi-am propus sa o fac inainte de a posta) dar cu asta nu pot fi de acord.
Daca acel tinar are capacitatea intelectuala de a termina un PhD la 24 de ani, cine esti tu (intrebarea e retorica) sa judeci ce e mai important PENTRU EL si PENTRU SOCIETATE: sa aiba el social skills demne de un psiholog PR-ist sau sa fie un science man cu rezultate semnificative in domeniul sau?[red] Mie, ca membra a societatii, putin imi pasa de social skills-urile lui; pe mine ma intereseaza ce poate oferi tinarul asta lumii. Daca as fi parintele acestui tinar as fi mindru de el si as fi sigura ca, chiar daca ar avea toate social skills-urile pamintului, el ESTE diferit fata de media populatiei, are alte interese, alte cercuri il vor face fericit[/red]. Nu chefurile cu manele din studentie, nu chiulitul la filme cu clasa, nu o multime de alte chestii care da, sunt amuzante, care da, ne-au colorat anii de scoala. NOUA, care NU AM FOST IN STARE sa avem PhD la 24 de ani (in alta tara decit RO, nu as vrea sa deschid o dezbatere despre doctoratele din RO).



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Uite, aici exista o diferenta enorma de opinie intre ce-am trait in Romania si ce vad aici, de aceea e greu de inteles; In Romania se apreciaza aproape exclusiv competentele intelectuale si profesionale, inteligenta academica, ignorind aproape inteligenta emotionala, care in final face diferenta; aici e invers; se spune ca o profesie o poate invata si practica ulterior orice individ, un caracter, competente sociale nu se mai prea pot modela la maturitate; si asa te trezesti ca nu ia jobul cel mai calificat neaparat, ci cel mai potrivit pentru colectiv; am trait experienta pe pielea mea, si pina n-am inteles, nu mi-am gasit locul potrivit cu calificarea mea pe piata muncii, obisnuita din Romania unde imi mersese foarte bine profesional exclusiv pe baza competentelor; a fost atit de importanta schimbarea de atitudine si socializarea incit am apelat la psiholog; vad si acum in jurul meu, oamenii `placuti` chiar nitel mai slabuti profesional au in general viata mai usoara decit cei dificili, chiar daca ultimii exceleaza in profesie;
un nesuferit sau stingaci sau autist, cu phd cu tot patrunde mult mai greu spre nivelul lui;
La scoala fiul meu e mereu penalizat, desi toate lucrarile/testele sunt notate cu note bune si foarte bune, mediile sunt mereu mai slabe pentru ca isi face proiectele singur, nu stie lucra in echipa, nu coopereaza, nu-i suporta/ajuta pe cei mai slabuti, nu voluntariaza, etc; desi se stie ca multe din trasaturile lui antisociale provin de la diagnostic, tot e penalizat pentru ca invatatoarea e extrem de subiectiva, si se intimpla cam la fel in toate sfere sociale, carisma, modelizarea/adaptarea la mediu te ajuta mai mult decit intelectul;


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

prietena mea, psiholog educat in Romania, vine aici si gaseste un job la un centru de copii cu handicap mental sever. Trebuia sa invete ce si cum, sa dea niste examene, si apoi avea sanse sa profeseze ca psiholog. Ajutata fiind de Lutherwood.
Ea e o tipa f timida, retrasa, tacuta. Care nu interactioneaza din proprie initiativa, ci doar raspunde daca e iintrebata. Care isi stie locul, cum zice ea.
Dupa o saptamana a fost chemata la manager si i s-a spus cu regret ca e scoasa din program, let go, pentru ca e serioasa, ca nu interactioneaza, ca parca se fereste de lume.Ca lor le trebuie cineva cu people skills.

In rest Ana are dreptate si a explicat mai bine decat as explica eu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Maru, dar care e pararea ta ca fost cadru didactic despre supra solicitarea pentru performanta la clasele mici?
cam banuiesc eu , dar as vrea s-o vad negru pe alb



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

Citat:
citat din mesajul lui maru

prietena mea, psiholog educat in Romania, vine aici si gaseste un job la un centru de copii cu handicap mental sever. Trebuia sa invete ce si cum, sa dea niste examene, si apoi avea sanse sa profeseze ca psiholog. Ajutata fiind de Lutherwood.
Ea e o tipa f timida, retrasa, tacuta. Care nu interactioneaza din proprie initiativa, ci doar raspunde daca e iintrebata. Care isi stie locul, cum zice ea.
Dupa o saptamana a fost chemata la manager si i s-a spus cu regret ca e scoasa din program, let go, pentru ca e serioasa, ca nu interactioneaza, ca parca se fereste de lume.Ca lor le trebuie cineva cu people skills.

In rest Ana are dreptate si a explicat mai bine decat as explica eu.

Emma Aida e inger
Doamne'ajuta!
http://maru-incotro.blogspot.com/


si aici e la fel treb sa ai people skills si sa fii team player

michelle

Mergi la inceput