Nasterea...de2x

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Nasterea...de2x | Autor: Ortansa

Stiu ca v-am lasat cam mult sa asteptati un semn de la mine,dar iata ca acum ma incumet sa va scriu cateva randuri,pana nu se trezeste ala micu'.Dupa cum stiti am nascut in cele din urma sambata dim. la ora 6,11 min. un grasunel de baiat de 4400 gr,care a cam suparat-o pe mami pt. simplul motiv ca nu vroia sa iasa afara-ii placea la caldurica.Contractiile au inceput vineri seara pe la ora 22-bineinteles ca nu le-am dat atentie-am crezut ca sunt din nou niste false contractii ,cum mai avusesem pana atunci.Toti ai casei se culcasera,numai ca eu nu prea aveam somn,asa ca ce sa fac-decat sa stau calare pe net-mai precis pe forumul DC.Am postat cateva mesaje,eram intr-o verva forumista de zile mari-si ma distram de minune-habar n-aveam ce ma asteapta.Pe la ora 12,rupta de oboseala am hotarat cu inima-ndoita sa ma despart de forum si sa ma duc la culcare.Nu inainte totusi de a face o vizita pe la Wecinul Costica.Acolo-stupoare-o pata de sange aparuse pe slip.Am inceput sa tremur toata,m-am panicat si am ramas cu ochii cascati pt. cateva clipe.Mi-am luat inima-n dinti zicandu-mi:"fii barbata Ortanso"-si m-am dus sa-mi trezesc sotul.Am tras de cateva ori de el,intrerupand asurzitoarea simfonie de sforaituri,pana am reusit sa-l trezesc.Se uita buimacit la mine-nu stia ce se intampla.I-am spus ca bebe e gata,vrea sa vina.M-a intrebat:esti sigura?Cred ca da.Apoi am vorbit cu dr. la tel.si ne-a spus sa ne indreptam incetisor spre maternitate.Am ajuns acolo,am fost luata in primire de "sage femme"(nu stiu daca am scris bine)-mi-au pus firele alea pe burta ca sa-mi masoare contractiile.Apoi au venit contractiile.Cele adevarate.Incet-incet,cate una,cate una.Din ce in ce mai puternice,mai lungi si mai insuportabile.M-au introdus in sala de nasteri.Ma dilatam incet ,dar sigur.La un moment dat, n-am mai suportat durerea si i-am rugat sa-mi faca o epidurala.Dr. se cam codea-ceva nu era in regula.Mi-au injectat niste calmante-care n-au avut nici un efect.Tot se uitau sa vada pozitia copilului-era inca f. sus.Ma dilatasem 7 cm-si tot nimic.Au incercat sa-l traga cu vacuumul-dar degeaba.In cele din urma au hotarat-CEZARIANA.Cand am auzit asta am inceput sa-i rog sa se grabeasca ca nu mai suport.Simteam nevoia acuta de a impinge,numai ca mi se spunea sa nu imping.Din pacate nu exista un dr. care sa-mi faca cezariana(dr. meu nu face cezariane)la ora aia-asa ca au trebuit sa cheme unul.In cele din urma,dupa o suferinta inimaginabila-m-au dus in sala de operatii.M-au asezat in fund si au inceput sa-mi intepe coloana-o data.de doua ori..de 6 ori.Sa nu va mai spun ca in timpul asta eram aproape lesinata de durere.In cele din urma anestezia a prins.Am simtit o mare usurare-ma simteam bine de tot,eram fericita ca scapasem de durere.Apoi au inceput sa taie,sa desfaca,sa scoata...ora 6 si unsprezece minute....uauauauaua...primul sunet...o voce grosishoara...cateva lacrimi in coltul ochilor...apoi un bocet care-mi zguduia trupul...tremuram de fericire.In sfarsit Nohra Nicolas se nascuse.Eram fericita.Asistentele,doctorii-toti din jurul meu,si erau o gramada,glumeau cu mine,incercau sa ma faca sa rad.Singurul care a reusit asta a fost tot Nicolas,nazdravanul-care a dat asa de tare din picioruse pana a daramat un placaj de pe masa-de intrebau dr. ce se intampla si-l luau la rost pe unul din asistenti, ca de ce nu e atent.Acesta ,foarte nevinovat le-a spus ca baiatul e de vina...rasete generale..va dati seama...Ce s-o mai lungesc...Cam asta a fost.Dupa nastere au urmat iar cateva zile de suferinta,sentimentul de neputinta,2 zile am stat nemancata,perfuzii,analize de sange,anemie,perfuzie cu sange...un litru,vizitele sotului meu pe fuga(are o gramada de treaba),vizita Florentinei,mesajele voastre citite cu ochii inlacrimati,o scrisoare de la mama,telefoane,felicitari,fetita mea cu un buchet imens de flori,fericire,oboseala,durere si...iar fericire...totala.Am ajuns acasa.
Acum toata durerea a trecut.A ramas multumirea.Si bucuria.Si implinirea.In sfarsit acasa...o familie intregita si intreaga.Eu sunt bine...bebe e bine...ar fi putut sa nu fie bine daca se nastea normal...umarul si un nerv i s-ar fi desprins in timpul expulziei...multumesc lui D-zeu...totul s-a sfarsit cu bine.

Va multumesc si voua ...dragii mei..va pup...si va sarut...prieteneste.

Numai bine!

Ortansa-de 2x mamica

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Marina spune:

Ortansa,
ma bucur ca totul a fost bine pana in final si-ti doresc din suflet sa te bucuri de copii tai sanatosi si frumosi pana la adanci batraneti.

marina si Sutuletz

Maruca spune:

Felicitari, Ortansa, sa va traiasca Nicolas, sa creasca mare, sanatos, sa va aduca numai bucurii!Doamne, prin ce-ai trecut... mai ales partea cu cezariana mi-a facut pielea gaina, mi-am adus aminte prin ce-am trecut si eu anul trecut, tot perfuzii, anemie, nemincare...exact cum ti s-a-ntimplat si tie. Dar ce mai conteaza! Slava Domnului ca s-a terminat cu bine, ca esti bine si tu si bebele, nu te mai gindi la ce-a fost, bucura-te de micutul tau pui si fii mindra de ce-ai realizat! E mare lucru sa fii de 2x mamica...
Sa fiti fericiti!
Asteptam vesti, si eventual poze...

gabi

jordash spune:

Muulta sanatate tie si lui Nicolas! Am stat cu inima stransa cand am citit mesajul tau si m-am bucurat ca s-a terminat cu bine! Intr-adevar ai fost barbata!
Felicitari si sa aveti parte numai de bucurii!

Lacra&Dragos

Floare de Colt spune:

Felicitari Ortansa si multa fericire alaturi de intreaga ta familie.

Pupici,
Camelia

Luizax spune:

uraaaaaa!!! a aparut ortaaans. Ma, fain cu 2 copii, nu? Satz traiasca amandoi.....si grasunelu cel nou sa creasca mare si frumos!!!!

Luizax - karkotash shef!

Onetzica spune:

Sa-ti traiasca bebelu` Ortansa!
Cand ma gandesc la cate suporta o mama..mi se face pielea de gaina dar stii ca este pentru o cauza nobila, nu?
Asteptam noi vesti de la tine!

Camelia spune:

Felicitari, Ortansa! Sa va traiasca Nicolas si sa fiti fericiti cu totii!
Ma bucur ca s-a terminat cu bine!

Cristina spune:

Ortansa sa aveti parte de multi, multi ani fericiti impreuna! Mie mi-au dat lacrimile cand ne-ai povestit de Maria, cum a venit iubita de ea la tine cu un buchet imens de flori. Fie sa ai parte de fericirea de a veni amandoi (sau toti, poate te mai incumeti) copiii cu flori la tine si cand vei implini 100 de ani!