Depresia postnatala,cine s-a confruntat cu ea?

M-am gandit la acest subiect pt ca eu m-am comfruntat cu aceasta depresie si la inceput mi-a fost frica sa vb despre.... acum insa nu imi mai este probabil si pt ca mi-a trecut ...am reusit sa trec de acest hop si sunt mandra de mine.
Acum as vrea din tot sufletul sa ajut si alte noi mamici care trec prin asa ceva macar cu un sfat si o vb buna,m-as bucura tare mult daca ati putea sa treceti peste toate temerile si sa putem discuta sincer si la subiect.
Eu la inceput nu am bagat de seama ,eram prea ocupata cu noul venit si nu aveam timp sa imi mai fac griji si pt mine insa cu timpul sa agravat...acea stare de nesiguranta ,de frica si de negativism intr-un cuvant totul parca imi mergea prost si toti parca dinadins imi faceau pe invers ;am dat vina pe oboseala initial apoi imi faceam tot felul de complexe cum ca nu sunt o mama buna si in final plangeam din orice.Offfff.....
Poate daca si voi cele care sunteti la inceput acum citind acest subiect va va sprijini intr-un fel stiind ca nu sunteti singura pt ca mie mi se parea ca nimeni nu mai e ca mine si ca aici este sfarsitul 'lumi'...
Ei bine ca sa nu o mai lungesc asa sa stiti ca trece cu timpul ,cel putin la mine asa a mers cu multa vointa am luptat cu mine pt sufletelul drag pe care mi l-am dorit asa de mult Stefan si am mers inainte mai plangeam ,ma mai certam cu sotul meu am avut noroc si cu el ca nu se punea la mintea mea si cu timpul mi-a trecut. A trecut 1 an si 2 luni de cand am nascut si ma bucur ca m-am luptat pt baietelul meu pt ca merita tot efortul din lume.

Oricum faceti cum am facut si eu cand vi se pare ca nu mai puteti uitativa la copilasul de langa voi si ganditi-va ca el este un INGER care va va lumina calea spre inainte.

Va pupic si astept si alte mamici care au trecut pe acolo sau daca sunt eu singura sper sa nu imi spuneti ca sunt singura nebuna de aici...

stefan
si
mamy

amy

tlaura spune:

Si eu am trecut, dar a fost foarte scurta: o criza de plans cam o jumatate de ora, imbogatita de sentimentul neputintei fata de cel mic, de frica de a nu pati copilul ceva. Sotul meu a fost pe faza; citise despre acest lucru si ma urmarea indeaproape, si a stiut cum sa ma scoata repede din acea stare1 Si atunci si de atunci incolo, intotdeauna cand simte ca eu nu prea mai fac fata!
in acele momente conteaza foarte mult partenerul!
Amy, am inteles ca la tine a durat destul de mult! Bine ca a trecut!
. Meseria de mama e cea mai grea!


www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

giulia71 spune:

me too!


mami de Calin rasfatzat:)

mira_m spune:

Pai cine nu a trecut prin asa ceva, insa putine mamici au curajul sa recunoasca!

Don't talk unless you can improve the silence!
Mami
&minunea mea ( mai 2004)

amyarabella spune:

Da intradevar la mine a durat ceva timp,cateva luni.Eu tocmai de accea am vrut sa deschid acest subiect pt ca mi-am imaginat ca multe trecem prin periada aceasta si ca in general e un lucru despre care nu prea se vb.
Am vrut ca mamicile care trec prin perioada asta sa vada ca nu sunt singurele si sa aiba incredere in ele ca va trece.
Va multumesc ca ati raspuns subiectului meu si as vrea mai mult curaj din partea celorlalte sa raspunda si sa povesteasca cum au trecut peste cred ca ar fi de ajutor celor care au nevoie.


amy

silvia_d spune:

Si eu am avut:la mine simptomele cele mai "alarmante" erau ca nu am grija suficient de bebe,ca nu stiu sa-l iau in brate,ca nu stiu sa-l ragai,ca nu pot sa-l fac sa ma iubeasca,ca nu stiu sa-l alint...mi se parea ca mama se descurca mai bine cu stef...aveam impresia ca nu mai ies,ca nu mai ma pot odihni niciodata,ca nu mai ma plimb,ca nu mai am timp de sotz...parca eram intr-o continua fuga!brrr-horror.asha a fost si la voi!?

amyana spune:

Eu am avut o "repriza" cand am vanit din maternitate si bb plangea iar eu nu stiam ce sa-i fac. Plangeam raaaau de tot si nu ma puteam opri. Si acum la un an mai am niste stari depresive dar ma cu ele.

mami &Andrei



"Esti absolut in sigurantza cand nu te afli nicaieri..."

liliac1 spune:

Cred ca toate mamicile au trecut prin etapa asta, doar ca unele s-au manifestat mai "dur" iar altele au mocnit. Eu m-am manifestat destul de aiurea. Acum cand privesc in urma, normal ca imi apare grimasa unui zambet in coltul gurii, dar la vremea respectiva mi se parea ca nu exista om mai nefericit decat mine pe lumea asta. Si ma incapatanam totusi sa nu accept ajutorul nimanui. Asa ca depresia la mine a fost tinuta la foc mic, si-a explodat intr-o zi (mi-e si rusine de ce ganduri am avut in acele momente!!!) Cum?? Stiam ca sotul trebuie sa vina la ora X acasa. Copilul era hranit, schimbat, facea nani. M-am apucat cam cu o ora inainte de ora X sa ma aranjez, sa ma pun pe mine pe primul plan, astfel ca in momentul in care a intrat el pe usa, eu am iesit!! Fara explicatii si fara indicatii pretioase. Incetul cu incetul am invatat sa ma detasez de problema, sa constientizez ca lumea nu se sprijina doar pe umerii mei.

Liliana& Andra-Maria

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

acina spune:

Eu am avut un episod de depresie.Stateam si ma uitam la copil (care dormea) si m-a apucat un plans.Asa fara un motiv aparent.M-a vazut mama si m-a dus la aer a durat cam jumatate de ora criza.apoi mi-a trecut.A fost singura data cand mi s-a intamplat.

Anca mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii

Fiquelle spune:

da, si eu..la mine s-a manifestat prin gelozie nebuna, lipsa de incredere in mine...a trecut insa si acum imi vine sa rad...cred ca eram tareeeeeeeee stresanta...

_
IUBESC VIATA!

anamea spune:

eu inca nu mi-am revenit nici dupa zece luni, nu stiu ce sa mai fac, am zis ca las copilul la mama si plec undeva o saptamana. Daca continui asa cred ca o sa innebunesc, nu ma mai bucura nimic, nu am chef de nimic, vreau sa dorm si sa uit de toti si toate, nu mai pot

Arta este lunga, viata este scurta
Catalina - Mamica de printesa