INTREBARE...FARA RASPUNSURI..

Mai fetelor:Am si eu o mare intrebare:credeti ca Obisnuinta este cumva mai mare decat dragostea?Adica,ce vreau sa spun?Sa va dau un exemplu:Am o prietena care are o relatie stabila de aproape 8 ani..are si copii..ar trebui sa fie o familie inplinita ..ar zice unii..Dar nu este..Se tot plange ca e nefericita..nu are mari greutati..a trecut peste ele..nici un sot rau{sa o bata,sa vina beat,etc}dar ceva zice ca nu merge..ca e o rutina in fiecare zi..nu prea se mai intelege cu sotul ei..motivele nu le stiu..dar ar vrea sa il lase ..si nu prea..ii este greu..de aceea va intreb eu pe voi:credeti ca nu poate renunta la el pentru ca Inca il mai iubeste sau pentru ca s-a obisnuit cu el si probabil ii este greu sa o ia de la capat?si mai ales de frica ca nu va gasi pe cineva care sa o accepte cu copil?Astept pareriile,sugestiile voastre in calitate de femei,mame,sotii...Va pup!

mamy_taty

didi-anda spune:

SINCERA SA FIU, SI EU AM CATEODATA ACEST SENTIMENT...CA NU SUNT FERICITA. sunt de 8 ani cu sotul meu, de 5 ani casatoriti si de multe ori simt ca vreau sa divortez. nu avem copii. nu stiu ce sa zic....cand incep sa ma gandesc cum ar fi fara el, imi dau seama ca-l iubesc enorm si ca as face orice pt el.
nu stiu de ce intervine cateodata sentimentul de nefericire....poate din obisnuinta si din comoditate nu mai suntem la fel de afectuosi ca la inceput...nu stiu ce sa zic..
eu una, de multe ori cred ca nici eu nu stiu de fapt ce vreau..o data vreau sa divortez, iar a 2 zi, imi vine sa-l strang tare in brate si sa nu-i mai dau drumul,sa fie tot timpul cu mine..

lorelaim spune:

Un om TREBUIE sa fie fericit cu el insusi in primul rand. In inima sa trebuie sa-si caute fericirea... Poate un tel in viata da noi aripi...
A nu se exclude vitaminele si mineralele - unele stari depresive sunt legate clar de lipsa acestora...

marius spune:

Cred ca un om oricare ar fi acela in orice situatie trebuie sa aiba in vedere si sa-si construiasca momente care sa ii produca fericire, satisfactie personala. Rutina, obisnuinta are si ea avantajele ei in sensul ca denota un spirit de organizare de respectare a unor reguli care duc la siguranta, dar poate deveni si un dusman perfid pentru ca in general orice om are nevoie si de un grad de diversitate.
Dar atat rutina cat si diversificarea tin doar de fiecare din noi asa incat... cautati suprizele frumoase. Nu de alta dar si viata trece atat de repede incat ziua de ieri in mod cert va fi ziua de alaltaieri si ziua de astazi pe care tocmai o aveti in fata maine va fi... a fost ieri. Inapoi nu ne-o mai da nimeni asa ca nu o ratati.
Parerea mea.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro

Gabi_K spune:

Obisnuinta si rutina e mare. Insa daca nu e si iubire la mijloc, nu are nici o valoare. Prietena ta tb sa se gandeasca bine, daca intr-adevar vrea sa divorteze, daca va suporta sa traiasca fara el...

ex- gabibarta

Falcute spune:

Buna,
ce pot sa spun este ca si eu mai aveam stari din acestea.Eu sunt impreuna cu sotul meu de 7 ani si suntem casatoriti de 1 an jumatate.Ne stim de mici copii,practic toata viata am fost alaturi intr un fel sau altul.Se intampla asa din senin sa nu ma simt multumita dar nu gaseam motivul.Eu am un sot minunat cu care pot vorbi despre orice.Asa ca am decis sa i impartasesc ceea ce simteam.Am avut surpriza sa constat ca si el simtea ca ne lipseste ceva.Asa ca ne am hotarat sa facem ceva amandoi in privinta asta.Am incercat cu iesiri la un film, odata pe saptamana, la teatru , la o cafenea, sau pur si simplu la plimbare fara din casa.In scurt timp am uitat amandoi motivul plimbarilor si am inceput iar sa ne bucuram unul de prezenta altuia.
Bafta si voua!

dulcetica spune:

quote:

---

Originally posted by LORELAI ANCA MORARIU

Un om TREBUIE sa fie fericit cu el insusi in primul rand. In inima sa trebuie sa-si caute fericirea... Poate un tel in viata da noi aripi...
A nu se exclude vitaminele si mineralele - unele stari depresive sunt legate clar de lipsa acestora...

---

Sint perfect de acord cu ce spui dar nu trebuie sa excludem factorii externi.Chiar daca gindesti pozitiv daca ceva scirtiie .....
Este adevarat ca trebuie o atitudine constructiva mai ales ca dupa multi ani interevine rutina.

Moira spune:

Eu sunt cu sotul meu de aproape 5 ani si casatoriti de 1 an si jumatate. Il iubesc la nebunie iar rutina vietii in doi (nu aruncati cu rosii in mine) mi se pare confortabila, imi da un sentiment de siguranta. Bineinteles, cred ca baza este existenta sentimentelor de dragoste (nu neapartat de amicitie) intre cei doi parteneri. Cazul meu in acest moment este un pic diferit pentru ca timp d eun an sunt plecata din tara si pot sa va spun ca imi lipseste enorm rutina si obisnuinta de acasa.
Insa (acum imi dau cu parerea) daca rutina si sentimentul de nemultumire au o sursa diferita (de exemplu incertitudinea cu privire la sentimentele fata de celalalt), lucrurile trebuie discutate si gasita o solutie.

Moira

coltofeanu spune:

Eu cred ca fiecare , macar o data in casnicie , avem sentimentul acesta , respectiv atunci cand suntem suparate , si nu este el neaparat motivul supararii noastre , dar totul este sa trecem peste aceste ganduri. A doua zi , cand ne trezim , putem sa vedem viata mai frumoasa, sa o luam de la capat si sa ne para rau ca am gandit asa cu o zi inainte . Eu sunt casatorita de 15 ani , am doi copii destul de marisori , .... si nu pot nega ca uneori as dori o schimbare , dar ,gandindu-ma mai bine , nu pot concepe viata altfel decat este acum . Ce as fi eu fara ei ? Si atata timp cat ne putem intelege si merge mai departe , de ce sa stric eu totul , poate pentru un moft !!! Imi place sa ma simt in siguranta, sa ma trezesc dimineata si sa pregatim micul dejun , sa vorbim cu copiii despre simpatiile lor , despre scoala ,despre ce vom face saptamana viitoare , ce mai spun profesorii ..... si multe, multe altele !

Nu mai sunt subiecte de abordat ? Ne straduim si gasim... Comentam vreo emisiune TV,plecam la bunici ,.... iar atunci cand nici acestea nu mai ajuta , ne mai certam , ne impacam,... eu citesc vreo revista .. el merge la o bere ....ne intalnim seara ...si e OK ! A doua zi ,sigur , va fi o zi mai frumoasa ! Nu ? Fiecare mai aveam si zile mai putin bune !

Sa nu credeti ca ma dau mare , dar cam asa se intampla la mine....
Nu prea stiu sa dau sfaturi , dar , nu va lasati prada primului impuls pentru a divorta , pentru ca se poate sa nimeriti mai rau ... Numai voi puteti decide pentru viata voastra si a copiilor , de aceea trebuie sa va ganditi de 10000 ori pana faceti un pas....

Va pup !

Lemoni spune:

Eu sunt casatorita de 18 ani chiar in urma cu doua saptamini am implinit si intrebarea catre sotul meu a fost cam asa :
Crezi ca ma mai suporti 18 ani iar?
A fost o gluma bineinteles , ca si asa nu cred ca putem trai unul fara altul cateodata e dragoste nebuna la 0 grade cateodata obisnuinta depinde prin ce zile trecem,normal ca nimic nu este perfect in viatza dar daca nu ai comunicare sa iti transmiti ceea ce simti si ceea ce ai vrea nimeni nu afla. Pt mine comunicarea e cheia si la cine ma pot "destainui" cel mai bine decat la sotul meu ii spun ce vreau , ce astept de la el si in acelasi timp il intreb ce vrea si el de la mine.
Multi ani de casatorie va dorec la toate fetele si o casnicie frumoasa plina de dragoste.
(imi cer scuze pt destainui nici nu imi dau seama daca este cuvint in ultimul timp am inceput sa inventez cuvinte pe limba mea )

ameea spune:

Eu cred ca ar trebui masurat acest sentiment,stare,in momentele de fericire,multumire generala a persoanei.Pentru ca atunci cand avem probleme,griji de orice natura,ele se reflecta si aupra sentimentelor fata de persoanele iubite.Si e foarte usor sa tragi niste concluzii pe un astfel de fond sufletesc.Am auzit persoane care au divortat din cauza neintelegerilor cu parintii,a faptului ca nu aveau o locuinta a lor,etc.
Deci cred ca aceste sentimente trebuie testate si "la bine" si "la rau",si de abia dupa aceea putem trage o concluzie.Eu sunt impreuna cu sotul meu de 15 ani,casatoriti de 12,si avem o fetita de 2 ani si jumatate.Pot sa spun ca ne intelegem perfect,cred ca am facut o alegere extraordinara,pentru ca am un sot minunat.Asta nu inseamna ca nu am avut stari proaste,dar ele s-au datorat problemelor cotidiene,si nicidecum sotului.Trebuie sa gasim in noi resurse,sa descoperim cauza "raului" si sa luam masuri de a trece peste,fara a-i face viata amara celuilalt.Fiind fiinte complementare,ne trebuie doar un gram de intelepciune.