copilul are SIDA,-sa spun sa nu spun....
copilul are SIDA,-sa spun sa nu spun.... | Autor: viorica avram
Sunt multe lucruri care ma framanta ,plang pentru copiii bolnavi si incerc sa-i ajut,mi-e greu sa stiu ca cei din jur sufera si ma consider norocoasa ca puiul meu e sanatos.
De cand am plecat noi de acasa mama a luat in plasament un copil bolnav de sida.la inceput era atat de mic si de slabut,si trist ...a durat un pic pana s-a adaptat si ainceput sa ne povesteasca momentele de groaza pe care le petrecea in caminele pentru copii,ce tratamente suportau din partea ingrijitorilor,cata umilinta si durere ascundea acel mic trup fragil.groaza lui cea mai mare era sa nu se intoarca acolo sub nici o forma si ar fi facut orice pentru asta.
problema care ma ingrijoreaza pe mine e alta.de 3 ani de cand il are in plasament mama participa la tot felul de seminarii de educare si de specializare pentru a fi pregatita permanent .si acolo vin mame si tutori din tot judetul.fratele nostru,ca asa-i spunem ,ii place sa se considere fratiorul nostru,ne arata pe strada copii sau mai bine zis adolescenti ,fete si baieti care au acest virus dar nu il declara si nu il spun.se intalnesc cu copii care nu sunt bolnavi,merg la medic fara sa declare ca au sida .
mama a spus ca parintii copiilor bolnavi de sida sunt de parere ca trebuie sa tina ascuns faptul ca acestia sunt bolnavi si sa fie tratati normal ca orice copil.sincer nu sunt de acord cu faptul ca parintii nu le inoculeaza copiilor care sunt consecintele in cazul infestarii celorlalti copii cu virusul hiv.tin sa spun ca fetele merg la scoala au prietene,fac schimb de rujuri si machiajuri ,se intalnesc cu baieti care nu au virusul.
cei mai grav parintii lor ii incurajeaza sa faca asta.cei drept si societatea noastra e nedreapta:sunt exclusi din colectivitate,dr refuza sa-i trateze,parintii copiilor care sunt sanatosi ameninta cu retragera copiilor de la scoala sau liceu ii marginalizeaza.si totusi trebuie sa protejam ce avem.imi pare rau ca exista copii infestati cu virusul hiv as face orice sa-i ajut dar orice inafara de a-mi infesta propriul copil,nu?
nu vreau sa fiu inteleasa gresit dar acesti parinti care au astfel de probleme ar trebui sa infrunte boala si sa aiba curajul de a lupta cu societatea deschispentru ca sida nu e o gluma sau o banala raceala.
Viorica
Ingerasul meu Shalini
Raspunsuri
dulcetica spune:
Treaba nu-i usoara de analizat...Parintii sint constienti de faptul ca societatea e refractara si ii marginalizeaza.Eu desi am auzit teoretic de boala,stiu ca daca respecti niste reguli stricte nu e nici o problema , tot am o rezerva.Nu cunosc personal pe nimeni ca sa spun cum as reactiona,ca una e teoria si alta practica!
Acum ca e tema asta de meditatie ,va spun sincer ca mi-ar fi frica pentru copilul meu sa se joace cu un copil seropozitiv! Am multe argumente , dar cel mai tare care imi vine in minte e unul subiectiv:copilul meu e totul pentru mine si nu vreau sa-l expun in nici un fel ,nici la curent(de aer) sa zicem.
In acelasi timp cred ca parintii isi consiliaza copii bolnavi sa-i fereasca pe ceilalti cu care intra in contact.Nu cred ca din acest punct de vedere trebuie suspectati.Incearca sa-si traiasca viata normal!Am vazut destule filme occidentale unde societatea este mai obisnuita cu acest flagel si nu par atit de inumani in gindire ca noi romanii.Poate cineva sa ma judece ca ma sperie boala asta?
Mi-e greu sa spun ca in aceste conditii, parintii si cei bolnavi fac rau ca nu spun.Au si asa destule necazuri si fara sa fie aratati permanent cu degetul.
Aveam impresia ca daca folosesc acelasi ruj , pahar nu e nici o problema !?! ...dar ca si o precautie suplimentara iti inteleg ideea.
Natasa spune:
A mai fost un subiect pe aici pe tema asta si nu putine fete sustineau ca, vezi Doamne spre binele copiilor bolnavi, ar trebui izolati in scoli, gradinite speciale!! Nu spun ca sint de acord ca boala sa fie tinuta secreta, dar voi, cele care spuneti ca vreti ce e mai bun pentru copiii vostri, ce ati face daca ar fi bolnav de sida? Ati spune, chiar dac asta ar insemna o izolare totala (ca timpenia e mare in societatea noastra), chiar daca ar insemna ca nu ar mai avea prieteni, ca l-ar ocoli lumea ca pe un ciumat? Ca din perspectiva mamei cu un copil sanatos e usor de vorbit, mai greu e sa te lupti cu mentalitatile celor din jur care cred ca oamenii bolnavi ar trebui inchisi bine, sa nu ajunga la noi!E usor sa spui ca parintii ar trebui sa infrunte boala si sa se lupte cu societatea, dar copiii bolnavi n-au timp sa-si piarda copilaria in rautatile si lipsa noastra de informare.
Raspunsul corect la intrebarea ta il stiu si eu: ceilalti au dreptul sa stie ca esti bolnav sau copilul tau e bolnav, dar practic, uitati-va in jur si vedeti cita rautate si prostie e si raspunsul corect nu mai e si cel bun pentru cel afectat.
Si daca stau sa ma gindesc bine, dupa principiul "cei cu sida trebuie sa spuna ca o au" (eventual sa poarte un semn in piept), tot asa ar trebui sa stim si de cei cu hepatita B sau C, de cei cu tuberculoza... Si nu stim, stati linistiti, chiar daca si bolile astea sint contagioase si uneori mortale!
marius spune:
Viorica.
Desi nu am acest drept nefiind in situatie dar in interiorul meu port acest crez, as dori sa spun ca problema 100% in cazul relatiei cu alti oameni care au probleme este si va fi doar si numai doar la noi ceilalti. NOI adica inclusiv tu suntem needucati sau insuficient de educati pentru a invata sa stim sa ne purtam cat mai normal cu oameni normali. Pentru ca in extrem de multe cazuri oamenii sunt in fapt normali, au inima, stomac, rad, plang iubesc si sufera identic. Lor nu le lipseste nimic din tot ce am eu sau tu, nimic personal. Eu, tu, noi suntem cei incapabili sa acceptam normalitatea lor si anormalitatea noastra. Devenim mai normali doar din clipa in care suntem pusi de partea cealalta a barierei. Atunci brusc descoperim ca problema noastra nu mai este a celorlalti, atunci brsuc descoperim ca noi defapt suntem tot noi dar el, ea, ei din motive ce iti scapa din acel moment nu mai vor sa vada normalitatea ta.
Am citit cu mare atentie ce ai scris si nu este nimic nou eu sperand ca viitorul sa aduca incetul cu incetul o mult mai mare acceptanta din partea mea, a ta, a lor a tuturor celor care suntem de aceasta parte de barierei pe care tot noi am pus-o din motive ce inca nu pot sa aiba o explicatie suficient de umana.
In final eu cred ca mama ta este un model deosebit, rar deocamdata dar bun pentru ca exista. Si cu atat mai mult eu cred ca sunt sperante de mai bine.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
giulia71 spune:
E un subiect cu mare "greutate", dupa parerea mea!
Aici depinde dupa ce latura privesti problema: adica tu stii de la "fratiorul" tau ca ceilalti copii au SIDA, ceilalti ...nu stiu!
Ma gandesc totusi la parintii copiilor bolnavi de SIDA care au ales sa tina sub tacere boala copiilor lor, hmmm. Si , stii de ce cred ca au facut-o,pentru ca au vazut cat de nemiloasa e societatea in astfel de situatii, pentru ca ei si copii lor sa nu fie exclusi din societate! Asta se intampla in societatea noastra de 2 bani, i-am exclude, nu i-am tolera prin preajma copiilor nostrii , chiar daca am stii cu certitudine ca virusul nu se ia decat prin diverse cai!
Si asta e cumplit pentru acei copii in primul rand si pentru familiile lor al doilea rand!
Si eu as alege tacerea in astfel de situatie, pentru ca a fi sincer in ziua de azi este egal cu a-ti semna singur executia!
Si mai e ceva, pentru noi astia sanatosi, hai sa invatam sa traim in incertitudine! Nu am de unde sa stiu ca, chiar in momentul asta copilul meu mananca la masa cu unul bolnav de SIDA, TBC, hepatita samd?
Ar trebui sa iau toti colegii lui si sa-i duc la medic pentru analize, iar asa ceva este imposibil! Deci e un risc pe care mi-l asum! Traiesc cu incertitudinea asta si cu speranta ca totul a fi ok.
Uite, al meu copil, a schmbat 2 scolii private aici (din cauza schimbarii serviciului sotului) si la nici una dintre scoli nu mi-au cerut nici macar o analiza?!
La noi, stiu ca atunci cand iti duci copilul la gradi tot iti mai cere un IDR, un examen coproparazitologic, ceva acolo.
Aici nimic!
Am declarat eu intr-o fisa ca , copilul e sanatos, atat!
Ma intreb, daca declaratiile tuturor parintilor sunt atat de sincere cum a fost a mea?
N-am de unde sa stiu...deci iarasi...incertitudine! Asta e societatea din ziua de azi.
Si ca sa-ti raspund intrebarii topik-ului, pornind de la incertitudinea care ma inconjoara, eu nu, nu as spune ca X copil are SIDA si asa e prea mult pentru el si a lui familie
!
Sa auzim de bine ;)
anca_emanuel spune:
Viorica, sunt perfect de acord cu Marius. Poate daca noi, cei care nu avem contact direct cu boala, cei sanatosi, ne-am schimba mentalitatea si modul de a vedea lucrurile atunci si cei care au copii bolnavi nu ar ascunde acest lucru. Oricui ii este frica si tinde sa isi pritejeze copilul cat mai mult insa uneori apar reactii exagerate si copii bolnavi ajung sa fie izolati. Parintii lor si chiar ei tin ascuns acest lucru tocmai pentru a beneficia de acelasi tratament ca un copil sanatos.
In acelasi timp ar trebuie educatie si de partea cealalta. Copii ar teebui sa stie- si sunt convinsa ca multi chiar stiu- ce trebuie sa faca ca sa ii protejeze pe ceilalti sanatosi de transmiterea virsului. Ceea ce spuneai de schimbatul rujului, de intalnirele cu baieti sanatosi este dovada de lipsa de "responsabilitate" si de partea cealalta.
ankalaura spune:
Copiii isi schimba lucruri intre ei, asta e, oricat le-ai repeta sa nu o faca.
La cei mai maricei, ca si la cei mici, riscul exista, oricat de instruiti ar fi - se pot intepa intr-o clama, se pot zgaria cu o masinuta, sau pot cadea... Sigur, poate ca riscul sa contamineze pe altul nu e foarte mare, dar el exista. Daca pe cel julit il ajuta sa se scuture un copil cu o taitura la deget? Poti stii?
In scoli, mi se pare esential ca macar invatatoarea, diriginta, sa stie. Totusi, parintii nu prea vorbesc despre asta (si e cazul mai multor maladii... eu stiu un caz de epilepsie tinut secret, iar cu lucrurile astea nu e de joaca! A iesit la iveala, fireste, printr-o criza, ce spaima au trait toti nu mai spun!)
Acesti copii nu pot fi marginalizati, ei nu au nici o vina. Pe de alta parte, cred ca educatia in acest sens ar repara multe din probleme, dar cu conditia sa se faca pe ambele parti.
Ca un caz concret, tatal meu a avut intr-una din clase o fetita seropozitiva. Parintii ei o invatasera sa nu imparta mancarea sau obiectele si avea mereu foarte multe servetele la ea. I s-a intamplat intr-o zi sa ii curga sange pe nas, si s-a retras mititica intr-un colt, si isi acoperea nasul cu vreo 10 servetele odata. Mi s-a rupt sulfetul cand mi-a povestit tata.
Este dureros, dar nu vreau sa fiu ipocrita, asa ca recunosc, nu as vrea ca fata mea sa aiba coleg de banca un copil seropozitiv. Nu stiu ce as face daca s-ar intampla, sper sa nu se intample, si sper sa se descopere odata cum se vindeca, si sunt sigura ca de putut se poate, dar suntem atat de ocupati cu razboaie si cu terorism...
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza
viorica avram spune:
SI?cand mama a hotarat ca poate face asta noi ceilalti(pt ca suntem 4 frati)am luat internetul in brate si ne-am informat asupra riscurilor.copiii nostri se joaca cu el,il iubesc chiar,nu facem diferenta intre el si noi dar in permanenta ii amintim ca trebuie sa aibe grija pentru ca el e un copil mai special.se intalneste cu fete si cu baieti dar va dati seama ca ne este teama sa nu se indragosteasca pentru ca e adolescent si apar probleme adolescentine,nu stiu cat de constienti sunt ei de riscuri,nu stiu daca nu se considera nedrepti si fara voia lor sa faca rau.cel mai mult m-a deranjat cand nu l-a primit nici o scoala din oras pe motiv ca e bolnav de sida.nu stiu daca legislatia romaniei da voie sa se intample astfel de lucruri.invata la o scoala pentru copii cu deficiente....Dumnezeule!,dar e un om normal.mi se pare atat de nedrept!recunosc ca nu imi las copilul nesupravegheat in prezenta unui copil bolnav dar il las sa se joace atata vreme cat acest lucru nu prezinta un risc iar baiatul e constient de riscuri.ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca ceilalti parintii care au avut ghinionul sa aibe copiii infectati cu virusul ucigas pot face ,din dragoste mare pt copilul lor,greseli ce ne pot afecta pe noi.un exemplu concret ar fi neanuntarea medicilor care acorda asistenta copiilor ,de prezenta virusului,dar si atunci imi vine in minte cazul unei femei insarcinate care a ajuns la spital si a declarat ca are sida si nu a asistat-o nici un cadru medical si cand ,in sfarsit un medic s-a gasit a fost discutata pozitia lui in colegiul medicilor.
o solutie ar fi,zic eu.atata vreme cat ne confruntam cu problema ar trebui sa se faca o mai buna informare ,mai ales in scoli,si prin orice alte mijloace ,a populatiei asupra riscurilor si sa se incerce sensibilizarea populatiei intr-un fel sau altul.ce ne facem cu adultii bolnavi de sida care au nevoie de locuri de munca?exista angajatori care sunt dispusi sa-i angajeze?
tin sa va spun ca eu personal as face orice ca acesti nefericiti copii si nu numai sa beneficieze de un tratament din partea societatii cel putin mai bun decat e in acest moment.copilul meu va fi foarte bine informat asupra riscurilor dar pana atunci voi avea grija sa nu i se intample nimic dar fara sa lezez in vreun fel persoanele cu probleme.
si totusi nu ma pot abtine atunci cand ma duc la spital sa nu intreb daca instrumentele folosite au fost sterilizate.imi pare rau.
Viorica Ingerasul meu Shalini
Lemoni spune:
Atit de trist! nici nu am cuvinte.O admir foarte mult pe mama ta si pe voi ma bucura ca mai sunt si oameni cu inima.
Marox spune:
Intr-o discutie cu o colega a venit vorba de copiii bolnavi de SIDA. Ea mi-a povestit ca a avut la scoala un coleg bolnav, toata lumea era la curent. Baiatul avea tacimuri cu unica folosinta la cantina si era foarte atent sa nu foloseasca obictele altora (creioane, etc). Colega mea mi-a zis ca parintii ei au incurajat prietenia lor, l-au invitat acasa, chiar si la masa.
Cred ca atunci cind oamenii sint informati si se fac eforturi de ambele parti, integrarea in societate a unui bolnav, copil sau adult, se face mai usor.
