copilul are SIDA,-sa spun sa nu spun....

anamari spune:

Vorica

cred ca si eu as ascunde situatia in acest caz. E trist.
Mi se pare insa relevant cum propria ignoranta si nesimtire se intoarce impotriva noastra. Si nu ma refer la situatii de zi cu zi, ma refer la situatia in care se duce la doctor si in care pericolul infectarii personalului sanitar e mult mai mare- rani deschise, te intepi cu un ac infestat samd.

Cat despre sterilizarea instrumentelor-asta e responsabilitatea personalului sanitar. O multime de boli se pot transmite asfel si chiar daca nu sunt la fel de periculoase si stimgatizante, nu inseamna ca nu te afecteaza.


Cat despre copii cu dizabilitati- sunt si ei normali. si stigmatizati.


In alta ordine de idei, in US ceea ce scrii in fisa medicala de la scoala e confidential- si ramane in cabinetul medical. Scopul declaratiei este de a pregati personalul medical din scoala pentru a acorda ajutorul de necesitate daca se intampla ceva.De aceea nu cred ca e in interesul copilului sa nu declari ceva. Oameni cu prejudecati sunt si aici-dar cred ca legea functioneaza mai bine cand e vorba de protectia copiilor. mai ales in zonele industriale si orasele mari.

succes fratiorului tau. Gestul mamei tale e foarte frumos.

Qamar spune:

Viorica, apreciez mult gestul mamei tale!
insa eu una as prefera sa stiu, sa mi se spuna, mai ales daca e vorba de copilasi mai mici- in clasele primare, de exemplu. Asa as avea si eu ocazia sa ii reamintesc copilului meu ce e ok sa faca si ce nu, vis-a-vis de copilasul bolnav.Nu as impiedica o prietenie intre ei, no way, insa as vrea sa stiu ca parintii sau tutorii lui sunt constienti de gravitatea bolii si l-au educat, pe cat posibil, in sensul acesta.
E foarte greu de apreciat, de exemplificat sau de dat sentinte atunci cand ai un copil sanatos si nu te-ai confruntat cu asa ceva; e si cazul meu, recunosc. Insa pe primul plan va veni mereu sanatatea fetei mele si voi face tot posibilul sa i-o protejez.
Imi pare tare rau pentru copilasii seropozitivi...mai ales ca nici macar nu e vina lor ca poarta aceasta boala; e trist, tare trist, insa imi mentin parerea ca in cazul unei boli atat de grave, cei din jur trebuie sa stie- atunci cand e vorba de copii.
Ca adult seropozitiv esti altfel responsabil- dar copiii de multe ori pot sa nu isi dea seama de ce se intampla sau sa faca mici greseli care i-ar putea costa scump si pe colegii lor. Asa ca as vrea sa stiu ca, in cazul in care copilasul bolnav ar face ceva de genul asta (s-ar lovi si nu ar da importanta, etc), fetita mea va sti cum sa se protejeze si cum sa il ajute, daca e cazul,


Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)


Ce mai citim noi
Noi prin Paris

Pentru Barbye, una dintre noi...Trebuie sa ajuti!

Marutz spune:

Draga Viorica,
Eu sunt de parere ca orice copil trebuie sa stie ce se intampla cu el. Din punctul meu de vedere problema se pune in felul urmator: cand (la ce varsta) si cum sa-i spuna mama ta acest lucru. Iar parerea mea cea mai buna e sa mearga la un specialist in acest domeniu pentru a intelege cum sa procedeze in aceasta situatie, cum sa-i comunice copilului ca este un om mai special decat ceilalti.
Ma pun eu in aceasta situatie grea, si de indata ce copilul da semne de maturitate si intelegere i-as spune cum el este diferit de ceilalti copii si cum este si special. Astfel el invata de la o varsta frageda sa accepte cine este, ii da o anumita responsabilitate de a avea grija la protectia lui si mai ales a celorlati copii din jurul lui in cazul unor nefericite accidente. Ar fi oribil sa auda lucruri neplacute si dureroase despre el de la altii copii care sa-l arate cu degetul.. copii sunt copii.
--Marutz--

dianaintruder spune:

Ca va suparatzi, ca nu va suparatzi pe mine... cum vreti! Am o verishoara bolnava de sida, care acum este casatorita in Frantza. O iubesc mult nu am ce sa-i reproshez, DAR consider ca decizia de a lasa copilul meu sa traiasca pe langa un seropozitiv imi apartzine, si mi se pare o mare iresponsabilitate din partea cuiva sa nu anuntze de conditzia unui astfel de copil.

Cu regret o spun, si repet, sunt mai mult decat informata in privintza bolii si al modului de transmitere si al masurilor de sigurantza si tocmai de aceea cred cu tarie ca nimeni, in cunoshtintza de cauza, nu are dreptul sa imi ascunda ca imi supun copilul la un risc atat de mare.

Daca ash avea copilul la o astfel de clasa, nu ca ash retrage-o de la clasa, ash schimba schoala instant. De ce? Nu din ignorantza, nu din ingustime, nu din lipsa de "open minded", ci pentru ca nu vreau cu buna stiintza sa imi supun nici macar 1 % copilul unui risc atat de mare, in primul rand pentru ca nu ash vrea nici sa ma gandesc la faptul ca din cauza ca unora le pasa de cel bolnav, eu ...e posibil sa trag, la fel ca el, si sa ajung in aceeashi situatzie.

Si inca o chestie, copilul, "fratele" seropozitiv este adolescent. Mai bine el marginalizat, poate cu profesor acasa sau intr-o comunitate de seropozitivi, decat sa va vina intr-o zi o fata la usha cu burta la gura sa va intrebe ce sa faca, ca din cauza baiatului a ajuns in situatzia asta. Nici nu vreau sa ma gandesc ca avetzi vietzile celor din jurul copilului in mainile voastre.

Este tragic sa fi seropozitiv, este oribil sa fii parinte de astfel de copilutz, dar suntem oameni responsabili, si ar trebui sa va interesati si din punct de vedere legal care sunt consecintzele infestarii cu hiv. Legea romana apara libertatzile si drepturile cetatzeanului, in masura in care este respectata libertatea si drepturile celor din jurul sau. Dreptul la viatza este sintagma la care ma gandesc acum.
Parintzii sau cei carora ii sunt incredintzati astfel de copii ... cum este mama ta, sunt responsabili de faptele baiatului, si legea condamna persoanele care infesteaza alte persoane cu hiv cu buna stiintza. Am sa ma interesez mai bine "despre" si-ti trimit un privat cu legea si monitorul oficial.

Indiferent cat de bine te informezi si indiferent de masurile pe care le luatzi, se pot intampla accidente. Sunteti dispushi sa va asumatzi si sa traiti cu constiintza impacata, daca se intampla ceva?

Cred ca persoanele care au copii si ar fi deacord sa-si lase copiii sa traiesca intre seropozitiv au o doza de iresponsabilitate vis-a-vis de copii lor, e ca si cum eu stiu ca in clasa copilului meu este epidemie de hepatita si mi-ash duce copilul acolo in continuare.

Cand ai hepatita, Ministerul sanatatzii si Ministerul educatziei impun carantina, nu? Si e vorba de HEPATITA.

Cand e vorba de HIV, mi se pare normal sa se protejeze majoritatea in detrimentul unei persoane.

Marea problema este faptul ca societatea nu a instituit scoli speciale, ca nu e musai sa fie marginalizati, pot deveni o comunitate, avea prieteni, juca in voie, dar intre ei.

Dumnezeu sa ma ierte daca gandesc asha... insa mila mi-e de copilutzul seropozitiv, dar mai mila mi-e de mine. Viatza este dura, trebuie sa o traim asha cum ne este dat.



diana

viorica avram spune:

sida nu e hepatita.spuneai ca esti bine informata,scumpo?ma cam indoiesc....asta e.parerea ta.

Viorica
Ingerasul meu Shalini

iulia_b spune:

Parerea mea este ca cel mai bine este sa fiti sinceri cu voi insiva si cu restul oamenilor. Daca ascundeti lucrul asta si copilul va adopta acelasi comportment si daca este adolescent oricand pot apare tentatii.
Daca asteptam de la ceilalti onestitate si intelegere trebuie sa oferim la randul nostru acelasi lucru.

Samsara7 spune:

Cand am invatat legislatia medicala la scoala, am fost cu totii un pic socati de faptul ca in ce priveste SIDA legea impune o discretie aproape "bonavicioasa". Este o boala care figureaza pe lista bolilor cu declaratie obligatorie, asadar medicul cand afla e dator sa informeze ierarhia si atat. In rest bolnavul de SIDA are dreptul de a ascunde asta tuturor celor din jur! Are dreptul nu numai la anonimat inc az de spitalizare ci si la secret medical absolut, chiar vizavi de sot/sotie/copii.

Pe de o parte e dreptul la informatie si mai apoi reactia societatii in care traim, in mare parte reactie care genereaza adesea nedreptati, suferinta.

Ma gandesc in acest moment si la tatal de familie, cu copii mici acasa, care a ales sa nu stie nicicand familia ce boala poarta. Ma gandesc la sotia sa, la viata lor intima, la cumplita lui frica si poate si vinovatie, incercand sa faca sa para totul normal, sa gaseasca solutii pentru a proteja dar si a se proteja el insusi. E just? E injust? Pentru cine? Pentru cei din intimitatea sa? Pentru el? Cum ai reactiona tu daca ai fi el, sotul, bolnavul? Care ai fi vrut sa fie reactia daca erai ea, sotia?

Ma gandesc de asemenea la fiica unei cunostinte care traia in cuplu de trei ani, care isi dorea un copil, care a ramas insarcinata si care a descoperit ca partenerul ei de viata a infectat-o. Nu stiu daca el stia, nu cred . Rezultatul a fost ca acea cunostinta aproape si-a pierdut mintile, dar fiica ei e curajoasa, urmeaza triterapia, copilul s-a nascut sanatos . La 24 de ani nu s-a ingropat, a ales sinceritatea si a gasit pana la urma un tanar suficient de indragostit cu care a format un cuplu; isi iau masurile de siguranta si incearca sa traiasca normal!
Dar oare daca ea ascundea asta in permanenta, care ar fi fost viata ei?

Ma gandesc , daca tot vorbim despre reactia celor din jurul nostru, la cazul unui pacient bolnav de SIDA (e dat ca exemplu in programul de pregatire pt concursul de asistente medicale) . Patronul a sunat la spital,dat fiind ca concediul de boala se prelungea, dandu-se drept membru al familiei. Cand a avut informatia a gasit un motiv pentru a-si concedia angajatul! Asadar s-au luat masuri drastice in domeniul medical, privind transparenta vizavi de informatiile medicale.Cine are drept sa vada dosarul medical, care sunt informatiile care trebuiesc partajate, cine ia decizia? Se alege mai nou o persoana de contactat in caz de nevoie si o persoana de incredere, cea care are dreptul sa stie totul, sa participe la discutia cu medicul in ce priveste starea sanatatii a celui internat.
Dar intotdeauna bolnavul are alegerea daca vrea ca informatiile sa fie accesate. E dreptul lui de a refuza.
Masuri luate si din deontologie profesionala, luate pentru a proteja atat bolnavul, cat si personalul medical! Masuri luate de frica proceselor. Masuri care uneori pot parea ridicole, dar cazurile sunt atat de diferite, si niciodata nu putem prevede orice situatie. Nici reactiile oamenilor.
Dreptatea cica trebuie sa fie oarba.

Eu una am avut o experienta interesanta care mi-a testat reactiile, caci suntem cu totii tari in a se bate cu pumnul in piept privitor la frumoase principii, la morala , etc. Pusi in fata unei situatii reactionam nu de putine ori diferit de ce ne-am fi imaginat.

In casa in care am locuit cateva luni am avut ca vecini un cuplu ciudat. Ea cauta fara incetare un semn de atentie, era genul vampirizant, dar am inteles ca se simte singura, ca de fapt are nevoie de compasiune si intelegere.
O biata femeie, destul de bizara in comportament, pe care o tratam tot timpul cu bunavointa. Venea dupa mine la intins rufele, povestea cate in luna si in stele. Era tot timpul in dosul perdelei, pandindu-mi prezenta. Ea si catelusa ei caraghioasa....
Nu ma lungesc, nu e cazul sa o descriu neaparat!
Se certa toata noaptea cu sotul, beau amandoi, isi innecau ratarea. Mi-era mila de amandoi, eram doar vecina, nu faceam decat sa ii imprumut o ureche rabdatoare ei (uneori silita de imprejurari, de insistenta ei, e drept); in rest nu aveam nici o tangenta. Doar ca apartamentele erau despartite de o usa care facea intimitatea imposibila.
Odata, stand pe terasa, i-am oferit o cafea si tigari, caci nu mai avea. Dupa o vreme a inceput sa faca spume la gura, el a venit repede si i-a dat, mi s-a parut, in sila o batista, tragand-o in casa oarecum cu mila, oarecum cu dezgust, oarecum cu jena fata de mine.
Intr-o zi mi-a spus ca fratele ei a murit din cauza unei overdose. Ca si ea s-a drogat tanara fiind (avea 39 de ani dar arata batuta de timp).
Am observat ca a avut o reactie ciudata intr-o zi cand a aparut tiptil pe cand intindeam (iar) rufele in gradina, si m-am speriat cand mi-a pus mainile pe umeri. A devenit brusc dezagreabila, m-a privit cu un soi de amaraciune afirmand ca "ma dezgusta atingerea ei". Am calmat-o dar apoi am reflectat la toate semnele pe care le dadea.
Dorinta de prietenie excesiva (mergand pana la a-mi spune ca de va castiga nu stiu ce suma mostenire, imi va darui o parte), atitudinea aceea de caine batut,crizele in care nu se simtea bine fara sa explice ce are de fapt, faptul ca vomita adesea ....Si mai ales acea satisfactie in a ma atinge, de parca asta ii daruia un statut special. O data mi-a cerut sa mearga repede la toaleta la mine, desi urgenta o putea rezolva la ea, apartamentele erau cu adevarat siameze.

In urma unor certuri aprinse am auzit cuvinte razlete, si nu am avut nici o indoiala ca e bolnava. Pompierii o ridicasera deja in doua randuri de pe strada.

Am discutat cu fiica si cu sotul meu. I-am reexplicat fiicei mele care sunt riscurile acestei boli, care sunt falsele temeri. Si m-am comportat ca pana atunci. Am certat-o cand s-a comportat cam ca speriata de bombe. Dar i-am dat dreptul de a-i fi frica.
Pana la urma intr-o discutie cu sotul ei, i-am spus ca mi-am dat seama, a incercat sa explice ca medicii se inseala, ca nu e adevarat, ca ar fi trebuit sa fie moarta demult daca ar fi avut boala! Era (el insusi ) in negatie completa. In ce o priveste pe ea, a fost usurata de ridicarea secretului. Dupa care nu a mai avut acel comportament paranoiac.

Ceea ce stiu este ca a trebuit sa ma reculeg, sa reflectez, nu m-a lasat indiferenta aflarea acestei vesti. Si desi i-am inteles comportamentul, ca doar nu putea sa vina sa imi spuna verde in fata "stii , eu sunt bolnava de sida", mi-a fost si ciuda pe ea! Pentru ca mi s-a parut ca in ecuatie nu a tinut cont si de noi, in diverse situatii.As fi vrut sa fiu in cunostinta de cauza, dandu-mi seama totodata ca e o utopie dorinta mea.

Cred asadar ca cei care sustin ca le e frica, ca protejeaza pe cei dragi si iau masuri in a elimina orice risc, atata timp cat nu fac sa sufere si fac totul cu demnitate si discretie, nu sunt de condamnat! Trebuie sa asumam ceea ce suntem si nu suntem cu totii la fel.
Unii vor sa o ia la fuga, nu se simt capabili sa faca fata situatiei.
Altii trateaza totul la rece: diagnostic, simptome, riscuri, masuri de precautie. Punct.
Altii trateaza cu compasiune, cu teama, ba chiar cu vinovatie.
Si nu trebuie sa uitam nici de unii bolnavi , care uneori au un comportament iresponsabil fata de ceilalti ori egoist.

Dupa aceasta istorie, la scoala au venit sa ne tina o conferinta induiosatoare pentru a dona sange ! Au facut liste cu candidati! M-am inscris.
Au venit, ne-au organizat o masa frumoasa, ne-au scos pe rand de la cursuri. Am trecut prin mainile a trei persoane care cereau relatii de la fiecare candidat, si intocmeau fise, introduceau datele in ordinator. Am spus ca sunt romanca, de cand traiesc in Franta! Am spus ca sunt sanatoasa!Oricum aveam analizele la zi, obligatoriu fiind la intrarea in scoala.
Era o intrebare intr-o fisa, pe care o puteam ignora "ati avut relatii, dvs sau cineva din familie in ultimile x luni cu un bolnav de SIDA?". Am raspuns da, am dezvoltat raspunsul.

Am fost pusa pe scaun, m-au chinuit un pic si pana la urma mi-au refuzat candidatura, cand nu stiu cine din comisie a privit proaspata fisa ! Asistenta medicala spunea fara sa ma priveasca, ca si cum eram ciumata ceva in genul "ce stim noi de unde vine?"!
Eram o straina. Un risc, mai ales ca aveam o biata vecina bolnava de SIDA cu care bausem o cafea din cesti diferite.
Si m-au scos de acolo, fara sa imi dea vreun motiv anume.

Am plans cand am ajuns in clasa! Profesorii mei au depus plangere la medicul sef. Nu am avut niciodata ecoul vreunui raspuns, poate doar vizavi de nesuferita de asistenta, care a avut un comportament departe de ceea ce profesia ii cerea: adica sa nu faca "jugements de valeurs".
Iar eu m-am simtit un piculet la fel cum poate un bolanv refuzat de societate trebuie sa se simta. Si nu e usor de dus!

Dar oamenii sunt cruzi adesea! Si nu numai cu bolnavii de sida. Nimeni nu a putut condamna pe salariata clinicii care facand patul unei bolnave de Hepatita C, s-a inarmat cu manusi si s-a aseptizat timp de o jumatate de ora apoi. Practic cine ii putea pune in carca o vina profesionala? Ba chiar a tentat un zambet la intrarea in camera.

Doar ochii pacientei vorbeau de la sine.


Cred ca nu toti au puterea de a lupta cu societatea. Ca lupta nu e usoara deloc.
Ca armele nu sunt intotdeauna egale de ambele parti ale baricadei! Unul e bolnav, slabit, cu psihicul facut pilaf!
Celalalt vrea sa isi pastreze cu orice pret capitalul sanatate, sa fie protejat de orice risc; si celalalt isi spune uneori "fiecare cu soarta sa", sau "si-a cautat-o cu lumanarea, asadar sa asume consecintele", sau "eu ce vina am?".
Cred ca teama e un factor important!
Cine poate condamna pe cine? Cine poate fi in pielea altcuiva?



Michaela

Natasa spune:

quote:

---

Originally posted by dianaintruder



Daca ash avea copilul la o astfel de clasa, nu ca ash retrage-o de la clasa, ash schimba schoala instant.

Cred ca persoanele care au copii si ar fi deacord sa-si lase copiii sa traiesca intre seropozitiv au o doza de iresponsabilitate vis-a-vis de copii lor, e ca si cum eu stiu ca in clasa copilului meu este epidemie de hepatita si mi-ash duce copilul acolo in continuare.

Cand ai hepatita, Ministerul sanatatzii si Ministerul educatziei impun carantina, nu? Si e vorba de HEPATITA.

Cand e vorba de HIV, mi se pare normal sa se protejeze majoritatea in detrimentul unei persoane.

Marea problema este faptul ca societatea nu a instituit scoli speciale, ca nu e musai sa fie marginalizati, pot deveni o comunitate, avea prieteni, juca in voie, dar intre ei.

Dumnezeu sa ma ierte daca gandesc asha... insa mila mi-e de copilutzul seropozitiv, dar mai mila mi-e de mine. Viatza este dura, trebuie sa o traim asha cum ne este dat.


diana

---

Mai, fata, mai, atita rautate si prostie rar mi-a fost dat sa intilnesc. Aici nu e vorba de ignoranta-care se vede cu ochiul liber ci de senzatia ca normalitatea e ce se vede din universul tau ingust.

Ca ti-ai lua copilul din scoala respectiva-foarte bine, oamenii intoleranti ar trebui sa stea impreuna (ca tot vad ca ai criterii de selectie).

Ca ma consideri pe mine si pe altii care si-ar lasa copilul in preajma unui seropozitiv inconstienta si ignoranta, iarasi atita paguba. (apropo, da-ne si noua studiile alea destepte pe care pretinzi ca le-ai citit!!!)
Spoiala ta de informare se vede din afirmatia cu hepatita. Sa stai tu linistita, ca pentru hepatita C nu exista carantina, nu exista semne multi ani de zile si cu toate astea copilul tau o poate lua in orice moment la fel cum se ia si Sida. De hepatita C mor anual mai multi oameni decit de sida, asta asa, ca fapt divers!

Ceea ce m-a deranjat in mesajul tau nu sint chestiile de mai sus- le gindesc multi si chiar le aplica, ci fraze de genul:

"{Cand e vorba de HIV, mi se pare normal sa se protejeze majoritatea in detrimentul unei persoane.

Marea problema este faptul ca societatea nu a instituit scoli speciale, ca nu e musai sa fie marginalizati, pot deveni o comunitate, avea prieteni, juca in voie, dar intre ei.}"

Dupa parerea ta, niste lagare de concentrare pentru cei bolnavi ar fi ideeale. Bine, esti foarte sensibila si sufletista si n-ai vrea sa fie gazati ci doar inchisi acolo, sa nu-ti afecteze tie simtzirelul si siguranta. O lume intreaga spune ca cei bolnavi nu trebuie izolati, nu trebuie dati de-o parte si tu spui ca societatea e de vina ca nu le face locuri speciale unde sa socializeze si sa stea intre ei. Tu te auzi cind emiti asemenea aberatii? Daca fata ta se imbolnaveste miine, o iei si fugi cu ea in munti, sa nu-i afecteze pe altii? Daca descoperi miine ca ai sida, mai stai cu copilul tau? Sau astea li se intimpla doar altora??
Mi se pare trist ca oameni ca tine sint in jurul meu si ai familiei mele. Oricit as incerca eu sa te conving ca e gresit ce spui, n-o sa reusesc. Si tu iti vei feri mai departe copilul de cei altfel decit el, il vei invata ca "normalitatea" e ce-i spui tu. In mintea ta, exista comunitatea celor sanatosi si comunitatea celor bolnavi. Si ei sa se adune intre ei, fiecare dupa ce sufera, doar n-o sa-ti expui tu copilul la asemenea grozavii!
Zici ca se te ierte Dumnezeu ca gindesti asa, poate o sa te ierte, dar mai grav e ca tu cresti un pui de om in felul asta, bagindu-i in cap ca cei normali au doua miini, doua picioare, doi ochi si analize perfecte.

Iar ultima fraza, ca viata e dura si trebuie sa o traim asa cum ne-a fost dat, e din putul gindirii si hilara venind de la tine! Mare filosofie. Daca esti in noroi, stai acolo, daca esti bolnav, du-ti crucea si taci! N-ai decit sa aplici la tine marea teorie!

Si ne mai miram ca cei bolnavi de sida, auzind asemenea grozavii de la noi nu ne mai spun ca sint bolnavi! Probabil ca sint multi care nu spun si bine fac. Si jos palaria, Viorica, in fata mamei tale si a celor ca ea!

Samsara7 spune:

Ah, si pentru ca vorbeam de dreptate, de lege, de discriminare.
Cel putin in Franta, si banuiesc ca si in alte tari, legea spune ca e discriminare sa concediezi pe cineva pe motiv ca are sida! Dar se gasesc intotdeauna alte motive "catifelate" pentru a ajunge la acelasi final.
Sunt stipulate in articolele legii fel de fel, dar omul e capabil sa gaseasca o iesire la o anumita problema strecurandu-se printre legi, reguli, morale si tot ce vreti.

Mi se pare din punctul meu de vedere o ipocrizie teribila ca medicul sa trateze o intreaga familie, sa detina secretul mortal si sa nu aiba voie sa il dezvaluie in anumite cazuri! dar si reactia medicilor, pozitia lor e diferita -pentru ca inainte de a fi medici, sunt oameni, asadar supusi imperfectiunii.
La scoala ni se spunea ca medicul alege o alta forma de a avertiza pe cei expusi riscului, atunci cand e confruntat cu secretul profesional si cand nu poate spune lucrurilor pe nume! Dar stim cu totii ca in ciuda campaniilor de informare, nu tot omul se arata interesat si nu tot omul are capacitatea de a intelege corect datele problemei.
In ce priveste doar personalul medical si factorii de risc. Exista boli si boli. Exista o scara ierarhica a personalului medical, fiecare cu cunostintele sale in domeniu, nu neaparat atingand un larg evantai pentru fiecare post ocupat. Agentul hospitalier care face curatenia in camere nu e obligatoriu "open mind" cand are un bolnav de sida in sericiu. Poate si kinesitherapeutul la fel. In cel mai bun caz fug repede sa caute inca o data improspatarea informatiilor, poate ca a uitat, poate ca ceva a zburat pe langa urechea sa.
Un agent hospitalier de la noi, femeie cu o inima mare dealtfel, care era foarte apropiata bolnavilor, a tratat un bolnav de sida cu o deosebita raceala si in particular, intre noi, isi exprima chiar dezgustul. Nu a servit la nimic sa ii explicam. Nu mai reusea nici sa isi faca meseria corect, fugea din camera aceea de parca turcii o urmareau.
Ceea ce nu a inteles ea este ca era de ajuns sa predea stafeta altuia, din punct de vedere profesional i se permite oricarui lucrator in domeniu sa actioneze astfel atunci cand nu isi poate asuma o sarcina corect. Lege nescrisa instituita tocmai pentru a nu permite derapaje. In loc de asta a lovit intr-un nevinovat, caci bietul om vedea clar ce se intampla.

Pe de alta parte e bine ca stiam ca e bolnav de sida, am intalnit cazuri in stagii in care bolnavii pastrau secretul! Cand personalul avea un dubiu cerea analiza, dar in secret, doar pt informarea lor(pt a se proteja). Asta e un drept pe care si-l dau, dar in mod legal trebuie sa ceara consimtamantul pacientului. Cum in caz de refuz raman cu dubiile, cu riscurile de contaminare, si cu un comportament un pic stirbit din pricina fricii, toata lumea are de pierdut.
Dar e drept ca pacientul sincer, sau de buna credinta care isi da consimtamantul se poate expune . Sa stii ca in spatele tau se susoteste, ca esti tratat altfel, nu e usor! Asadar de multe ori aleg calea secretului, pentru a se simti la adapost.
Ce se intampla nu e drept nici pt pacienti nici pentru cei care sunt pusi sa il ingrijeasca. Una e sa te intepi cu un ac facand injectia unui seropozitiv, in cunostinta de cauza! Alta e sa te infectezi aiurea, doar pentru ca nu e transparenta acolo unde ar trebui sa fie!

Campanii se fac, masuri se iau pentru protejarea unora ori a altora, niciodata de ajuns insa. Caci informatiile nu sunt absorbite de toata lumea la fel.Iar mentalitatile nu le schimba nici o campanie, cel putin eu cred ca sunt prea adanc inradacinate .


Michaela

X-ray spune:

imi pare rau ca poate sunt off topic dar am hepatita cronica b fara nici un semn de replicare virala,mai pe romaneste incerc sa fac copii cu sotul, deci nu se transmite,si nu mi-a fost rusine sa spun asta la nimeni.drept urmare am fost refuzata intr-un cabinet de cosmetica ,parca as avea lepra !nu mai gasea cucoana respectiva nici o ferestra pt mine...pana am aflat de ce...dupa ce mi-a pensat sprancenele si a auzit ce am eu, s-a dus sa-si faca analizele ....fara cuvinte!ii spusesem intr-o discutie....
am fost in prajma copiilor hiv pozitivi,nu am avut nici o frica.
nu stiu cum as reactiona cu copilul meu,deocamdata nu am,dar nu ar fi o tragedie.cu siguranta i-as spune doar sa aiba grija sa nu se taie unul in prajma altuia.chiar nu se ia hivu asa usor!
viorica ma plec in fata mamei tale,in fata voastra ca familie.si ma bucur ca un copil e asa norocos ca va are.
eu am luat hepatita b ,cred,odata cu mama prin ultimele saptamani de sarcina ale ei,probabil la ultimul consult sau chiar in timpul travaliului.mama afost internata si pe mine m-au trimis la bunica mea,ca cica am fost bine(desi eram prematur).am aflat acum 1 an si jumatate ca am virusul cand m-am dus sa donez sange.
putea fi hiv ....este o boala pana la urma,din pacate nu poate fi eradicata,dar tot oamenii o poarta,nu animalele...
diana postarea ta ,ca si multe altele,din nou m-a enervat la culme!
pai faci tu aici pe mama perfecta cand "fetita ta se loveste singura",din cauza mediului in care o cresti!draguto invata de la altii ce inseamna dragostea pt un copil,si cred ca mama vioricai si familia ei tocmai ti-au servit o lectie,pacat ca nu te-a dus capul sa o pricepi!stii care e culmea ironiei? fratele vioricai,cel care ar trebui izolat cum ai vrea tu,e de o mie de ori mai fericit decat va fi fata ta vreodata...asta da ironie nu?




alina
sa o ajutam pe barbye!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472