"Mami,cum adica moare?"

Totul a inceput de la povestea cu Bambi.I-a fost omorita mamica de un vinator nechibzuit .
Luni am vazut noul film "Bambi 2",povestea merge mai departe cu Bambi orfan de mama.Totusi mamica lui apare in vis...Fiica-mea zice ca"uite,moare dar revine",ca si cum ar fi fost numai plecata intr-o calatorie reversibila,"doar bunicile mor".
Cind a fost mama mea la noi,m-a intrebat intr-o zi de ce nu vine si bunica mea la mine.Eu i-am spus ca nu se poate,bunica mea e plecata...a murit.

Acasa am repovestit filmul si fetita mea(4 ani si o luna)intreaba de zor cind va reveni mamica lui la el.Pai noi zicem ca numai revine,ea nu e de-acord...e greu de explicat cum e cu moartea la virsta ei.Voi cum ati facut-o?
Multumesc pt idei ,as vrea sa fiu pregatita pt ca sunt sigura ca sirul intrebarilor va continua.



Alina

filofteia spune:

La noi intrebarile astea au venit mult mai devreme, pentru ca atunci cand avea 2 ani jumatate a murit socrul meu apoi, la trei luni diferenta bunica sotului, de amandoi foarte apropiati.
Au urmat apoi pomenile, mersul la cimitir.
Eu i-am spus ca toti oamenii si animalele mor si ca nimeni nu stie cand moare. Am vrut sa nu-l mint pentru ca doamne fereste daca se intampla ceva sa nu se simta tradat. I-am spus ca cei care mor ne privesc de undeva de sus si de aceea mergem mereu la cimitir sa aprindem lumanari. Au urmat intrebari de genul : Cine moare mai intai? Mami, tati, buni?... Pana la urma a tras concluzi ca bona ca este cea mai batrana. Sau : Eu o sa mor? I-am spus ca bineinteles, dar mai este pana atunci, intai trebuie sa mearga la gradinita, la scoal, sa faca copii... Intrebarile pe acest subiect au incetat cam de un an de zile. A mai fost una relativ haioasa... "De ce este si poza lui buni pe cruce ca doar nu a murit?" Si explicai ca s-a facut crucea pentru tataie si ca pe buni tot acolo o s-o ingropam, dar mai este pana moare ea si poate Dumnezeu este bun cu noi si ne lasa impreuna cat mai mult timp...
Este complicat, dar nu trebuie sa-ti faci griji, toti copii au o perioada cand pun astfel de intrebari.

l_carmen2003 spune:

Alex are 2 ani si 8 luni si am avut discutia in cauza tot de la filmul Bambi acum cateva luni. Mi-a fost greu sa ii explic dar am reusit apoi sa il fac sa inteleaga ceva cand i-am povestit despre florile si frunzele care mor cand cad din copaci si ca se descompun si se transforma apoi in pamant si apoi renasc in primavara urmatoare mai frumoase si mai verzi. Apoi a venit vorba despre tatal meu care nu mai e de 12 ani si i-am spus ca e la Doamne-Doamen si ca de acolo ne vegheaza si ca ne iubeste. Parea ca accepta explicatia.

Intr-o zi, de curand, dupa Pasti, cand eram foarte obosita si statuse cu mine la birou toata ziua, m-a intrebat cine merge la Doamne Doamne si de ce si am facut ceva investigatii si am aflat ca se uitase cateva minute la televizor la un fim de aventuri si intelesese ca un erou murise si nu intelegea de ce alti eroi il plangeau, ca doar "merge la Doamne-Doamne si e bine acolo, nu? NU?" a fost un moment dificil sa raspund la al doilea "NU" insa a fost necesar. E un copil f inteligent si nu risc sa ii dau o informatie gresita. I-am raspuns cat mai delicat posibil si atunci mi-a raspuns ca intelege de ce plangea si Bambi dupa mama lui si ca nu vrea sa se desparta niciodata de mine si de tati... In inima lui il intelesese pe Bambi de la inceput si nu inghitise prea usor chestia cu merge la Doamne-Doamne si le e bine...

Uneori sunt surprinzatori copiii astia, nu?

Principesa spune:

Alina, ma gandesc ca e greu mai degraba de acceptat decat de explicat moartea. Insa numai oferindu-i fetitei tale informatiile necesare ea va putea accepta moartea ca facand parte din viata.
Este foarte important sa vorbim cu copiii despre sentimentele care apar in urma unei pierderi, sa ii ajutam sa denumeasca acele sentimente si sa gaseasca moduri noi, creative, sanatoase de a face fata pierderii. Sa le exprime artistic, desenand, povestind, dansand.
Este si o ocazie de a impartasi copiiilor credintele religioase oferindu-le astfel un punct de plecare in acceptarea pierderii.
De asemenea este foarte important sa spunem adevarul, ca nu stim cu adevarat ce se intampla dupa moarte si ca oamenii au credinte diferite, cultivand astfel toleranta fata de ideile altora.
Copiii care pot sa isi denumeasca sentimentele si se simt acceptati cu aceste sentimente, carora li se da voie sa fie tristi, furiosi, speriati, sa planga, sunt mult mai sanatosi dpdv fizic si emotional.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

lacri spune:

Fabian (3qni si 9 luni) a inteles el cum e cu moartea ...din nefericire a trebuit sa participe la 2 inmormantari (mie murindu-mi 2 bunici) ,la prima era mai micut si nu-si mai aminteste asa bine dar vazand mereu pozele bunicii si intreband unde e ,eu tot i-am spus ca s-a dus in cer la Doamne-doamne si i-a mai explicat si mama.
in decembrie mi-a murit celalat bunic asa ca acum tine minte foarte bine.acum ma tot intreaba daca imi este dor de tataia(asa ii ziceam bunicului)
dar acum la mine este alta problema,mi-a venit intr-o zi si din senin m-a intrebat:"mama Doamne -doamne este bun?"la care eu ce avea sa-i spun decat "da";iar Fabian ma intreaba:"atunci de ce l-a lasat pe tataia sa se inbolnaveasca si sa moara?"
m-a lasat paf...nu mai stiam ce sa-i spun.
de fiecare data am tot incercat sa-i raspund la aceasta intrebare dar totusi as vrea sa nu-i ramana neclara treaba si sa-si faca o idee rea despre Dumnezeu .

andanii spune:

greu e subiectul asta
baiatul meu are deja 8.5 ani si tot e dificil de discutat, nu vrea sa accepte ca imbatranim, ca vom muri, inclusiv el, tot face calcule cat mai am pana voi fi batrana, cat mai are el pana va fi batran, of orice discutie pe tema asta se sfarseste cu un plans sentimental .... tare greu e mi se rupe sufletul ... ii spun ca eu nu voi imbatrani, ... el imi spune ca de ce il mint ca stiu ca nu e adevarat , ca nu mai e mic sa fie pacalit si asa mai departe .... delicat subiectul

ANDANII

Elle_seb spune:

cred ca, asa cum spunea Principesa, problema este de fapt in a accepta decat in a intelege....
si intrebarea mea personala este: cum ii poti ajuta pe copii sa accepte ideea cand tu te lovesti de aceiasi problema?...

Principesa spune:

Elle, superintrebare. Exact, cum ai putea sa ii faci pe copii sa accepte ce tu nu poti accepta inca? Mai bine zis, ce ai tu nevoie ca sa poti accepta asta?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Andrada spune:

Cind am de explicat lucruri pe care nici eu nu le pot accepta o dau pe biologie sau pe credinte. Ii spun ce se cunoaste , cum se formeaza bolile, de ce imbatrineste corpul, ritualuri de tamaduire funny...orice care il poate indeparta de la explicatia finala, pe care nici eu nu o stiu.
Deunazi discutam despre "defecte genetice" pornind de la un caz real. Surprinzator a fost mai usor pentru el sa "priceapa" , sau mai degraba sa accepte o "bilbiiala" a genelor sau o intrerupere in ATP decit explicatia ca "asa sint lucrurile date".
Nu-l mint dar nici nu ma duc cu explicatiile acolo unde ii pot produce temeri mai mari.
Si de multe ori o dau pe gluma. Ii spun de ex ca sansele sint mai mari sa stea in camera lui si sa fie plictisit pina la lacrimi daca refuza sa mearga in padure de frica capuselor, decit sa intilneasca o astfel de capusha care sa il si muste in ciuda echipamentului si care sa mai si fie purtatoare de lime-disease (adica obiectul fricii lui).
Ii spun ca oamenii au intotdeauna sansele mai mari sa traiasca fericiti si sa se distreze in ciuda tuturor lucrurilor care ni se intimpla, lucruri altfel inevitabile cu toata grija noastra de a ne feri de ele.
A



www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Alina spune:

Multumesc din suflet pt raspunsuri ,toate sunt f frumoase si interesante.

Intr-o zi a cules niste papadii si acasa le-a pus in vaza,sa nu se usuce.A treia zi s-au uscat,am vrut sa le arunc,am avut prilejul sa-i explic ca au murit,ajung in pamint,se descompun,etc si asa e si cu fiintele vii.Sigur,i-am zis ca in general fiintele vii mor cind sunt deja foarte batrine sau foarte bolnave si au urmasi.Mi-a zis ca nu vrea ca noi si ea sa imbatrinim.I-am zis ca batrinetea va veni peste fff mult timp dar la virsta asta nu prea au notiunea timpului.

Explicatiile vor continua.Doar suntem la virsta intrebarilor .

Andanii ,baietelul tau e foarte sentimental.Si eu eram si sunt asa.




Alina

any spune:

buna, baietelul meu e inca mic, dar cred ca o sa intampin si eu o astfel de problema....ce voi face atunci???
inca nu stiu....gasesc eu ceva pe moment....ceva pentru mintea lui mica....nu stiu???