neglijare feminina

fetelor, m-am gandit ca intotdeauna sa va cer sfatul intr-o problema.de ceva timp m-am delasat complet.nu mai am grija de felul in care arat deloc, la stilista nu prea mai ajung, fardurile stau neatinse si cand le atind imi dau repede cu ceva pe fata doar pt.a spune ca le-am folosit.arat ingrozitor.mi se intimpla sa merg afara si sa-mi fie rusine de cum arat.de ingrasat m-am ingrasat si toata ziua sunt morocanoasa.de cumparat imi cumpar tot ce e necesar pt. ingrijire(sau aproape tot)dar cand vine vorba sa le folosesc imi lipseste cheful.
voi ati trecut prin asa perioade?cum le-ati depasit?va rog sa-mi scrieti poata imi vine mintea la cap.

Elise spune:

pai... si eu am perioade mai scurte sau mai lungi in care n-am chef sa ma fardez deloc, dar deloc, si sa ma imbrac in altceva decit in blugi.
si, de obicei, nici sa ies din casa, dar n-am incotro.

trebe sa imi misc fundul in diverse parti, si, incet-incet, imi revin.

Probabil sint zile mai bune, zile mai proaste.... n-as lua-o chiar in tragic.

Sintem oameni, nu putem sa debordam tot timpul.
Nici nu cred ca avem vreo obligatie sa aratam ca o floare in glastra tot timpul.
Din cind in cind ne mai scoatem nasul prin lume si asa cum ne-a lasat al de sus.

Elise

Avalon spune:

Eu nu am patit asta niciodata, oricat de obosita, nedormita sau fara chef sunt, nu pot pleca din casa nemachiata, nearanjata... Poate te-ar stimula daca iti spun ca 'pofta vine mancand', adica aranjandu-te arati ca te respecti pe tine, automat si ceilalti te respecta, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca atunci cand totul este impecabil, manechiura, hainele, poseta, si tu vei avea alt tonus, alta va fi optica prin care vezi viata.

De exemplu: ma trezesc de dimineata fara chef, of incepe o noua zi de lucru... imi vine sa ma bag inapoi in pat si sa dorm... sa stau in casa sleampata... dar o iau de la capat: dus, cafeaua de dimineata... apoi imi aleg hainele cu care ma voi imbraca... la sfarsit imi aranjez parul si ma machiez, adaug o boare de parfum... Cand am iesit pe usa sunt deja alt om. Ma simt mult mai bine.

*******************************
Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.

nadyana spune:

merci fetelor!poate ca nu ar trebui sa ma ingrijorez doar ca la mine dureaza de ceva timp.am cateva luni in care chiar si facutul parului mi se pare dificil,ce sa mai vorbim despre farduri si altele.pur si simplu cand ma uit in oglinda ma ingrozesc.ba choar, in ultimul timp mi se face rusine de felul in care am decazut, chiar cand merg pe strada.

lavinai spune:

quote:

---

Originally posted by Avalon

Eu nu am patit asta niciodata, oricat de obosita, nedormita sau fara chef sunt, nu pot pleca din casa nemachiata, nearanjata... Poate te-ar stimula daca iti spun ca 'pofta vine mancand', adica aranjandu-te arati ca te respecti pe tine, automat si ceilalti te respecta, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca atunci cand totul este impecabil, manechiura, hainele, poseta, si tu vei avea alt tonus, alta va fi optica prin care vezi viata.



*******************************
Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.

---

foarte bine ai spus : POFTA VINE MANCAND!!!! de multre ori nici eu nu am chef sa ma machiez, sau am o zi mai "proasta", dar dupa ce m-am aranjat, m-am machiat si m-am imbracat sa ma simt eu mai bine, mai faina , ma simt deja alta, mai sigura pe mine, mai relaxata ....mai BINE!!!!

Lavinia: Sotie alintata.....

Nunta noastra (02.07.2005), nepotzica alexia si altele

Elise spune:

dar ce ti s-a intimplat, in afara faptului ca nu te fardezi?!
ca refuz ca cred ca e asa mare diferenta data de farduri incit "te ingrozesti".

Elise

mira_m spune:

Pentru mine machiatul e ca spalatul pe dinti. Daca nu arat bine si nu-mi place cu ce sunt imbracata ziua parca e pierduta!
La inceput e mai greu dar apoi devine o obisnuinta, nu?

Don't talk unless you can improve the silence!

Mami & minunea mea ( mai 2004)

Rodica spune:

Dupa moartea mamei intr-un groaznic accident de circulatie, ea fiind pe jos, nu am mai folosit deloc fardurile, am slabit 7kg in trei zile, am inceput sa plang sau sa ma enervez excesiv, sa am atacuri de panica, sa reactionez exagerat la nazdravaniile copiilor, si nu am mai condus deloc masina proprie.
Am avut si o teapa cu serviciul, si alte "bube", adica belele....

Ma supara ochii de la calculator si cand ma fardez parca ma ustura si mai tare, plus ca atunci cand plang imi intind rimelul, iar cel rezistent la apa nu-mi iese la demachiat(de oboseala mai sar peste demachiat...)
O infuzie de optimism si veselie ar fi benefica, dar...tot in interior trebuie s-o gasesc. Putin echilibru psihic as vrea, si sa ma simt in siguranta...
Trebuie sa privesc partea plina a paharului. Stiu asta! Mai greu stau la partea practica.
Rodica

nadyana spune:

dar ce ti s-a intimplat, in afara faptului ca nu te fardezi?!
ca refuz ca cred ca e asa mare diferenta data de farduri incit "te ingrozesti".

Elise

Draga Elise,nici eu nu cred ca este o mare diferenta data de farduri, dar totusi, parca atunci cand ma fardam si ma imbracam mereu asa cum imi placea, ma simteam, asa cum au spus si fetele, mai bine si parca eram alta.acum, de vreo doi ani, rar mai ies din treining pt. ca gasesc mereu motive sa nu ies din casa si, daca in final trebuie totusi sa ies, imi iau repede blugi si un tricou si..atit.nici macar cu crema nu am chef sa ma dau.

nadyana spune:

Dupa moartea mamei intr-un groaznic accident de circulatie, ea fiind pe jos, nu am mai folosit deloc fardurile, am slabit 7kg in trei zile, am inceput sa plang sau sa ma enervez excesiv, sa am atacuri de panica, sa reactionez exagerat la nazdravaniile copiilor, si nu am mai condus deloc masina proprie.
Am avut si o teapa cu serviciul, si alte "bube", adica belele....

Ma supara ochii de la calculator si cand ma fardez parca ma ustura si mai tare, plus ca atunci cand plang imi intind rimelul, iar cel rezistent la apa nu-mi iese la demachiat(de oboseala mai sar peste demachiat...)
O infuzie de optimism si veselie ar fi benefica, dar...tot in interior trebuie s-o gasesc. Putin echilibru psihic as vrea, si sa ma simt in siguranta...
Trebuie sa privesc partea plina a paharului. Stiu asta! Mai greu stau la partea practica.
Rodica
Draga Rodica, intradevar prin ce ai trecut tu este f. dificil, dar trebuie sa te rogi la Dumnezeu sa te intareasca sa treci peste asta cu bine pt. ca sunt persoane care au nevoie de tine.
eu am ajuns in starea asta dupa ce m-am despartit de prietenul meu.sigur, problema cu prietenul nu se compara cu a ta, dar m-a dat peste cap si mai rau este ca nu ma mai pot gandi la alt baiat.pur si simplu stau in casa, nu am grija de mine si, ce e rau, ca nu mai sper sa redevin fata fericita care eram inainte.

nadyana spune:

ultimul mesaj era pt.Rodica dar am gresit vrand sa copii ce a scris ea.sper sa vada ce am scris.sunt noua pe site si nu prea stiu cum sa raspund.va pup pe toate.