Poveste cu final trist

Incerc de mult sa-mi fac curaj sa va scriu. Nu as vrea ca povestea mea sa va sperie insa cred ca este bine sa fiti avizate; as face orice sa nu mai treaca nimeni prin ce am trecut eu alaturi de familia mea (sotul si fetita de 3 ani).
In luna martie 2005 am ramas insarcinata fapt ce ne-a bucurat foarte tare deoarece aveam un copil si ni-l doream foarte mult pe cel de-al doilea. De la aproximativ 10 saptamani au inceput problemele insa nimic foarte grav (dureri de spate, sangerari, contractii),motiv pentru care am intrat in concediu medical si am stat mai mult la pat. Am facut absolut toate analizele pe care mi le-a recomandat medicul ginecolog care mi-a urmarit sarcina si rezultatele au fost absolut in regula.Data probabila a nasterii era 19 Decembrie 2005.La examenul ecografic am aflat ca urma sa acem o fetita; initial ne-am intristat putin deoarece ne doream si un baietel insa pe parcursul sarcinii ne-am obisnuit cu ideea si chiar eu eram foarte fericita ca voi avea 2 fetite in ideea in care ele s-ar fi putut intelege foarte bine. Din luna a 5a am inceput sa le pregatesc dormitorul; le-am facut la comanda un dormitor cu paturi suprapuse si cu dulapuri, foarte viu colorat, era o placere sa stai in camera aceea. Fetita mea abia astepta sa vina surioara ei; a stiut de existenta ei imediat cum am aflat ca sunt insarcinata. In fiecare seara ma pupa pe burta si punea manuta pe burta mea sa o simta pe Theo cum misca(ne gandisem sa o cheme Theodora. In saptamana 34 am eliminat dopul gelatinos iar in saptamana 36, pe data de 24 Noiembrie 2005 la ora 12 si 25 minute noaptea mi s-a rupt apa; am plecat imediat la spital deoarece prima nastere a decurs foarte repede (2 ore) asa ca mi-a fost teama sa nu nasc in masina. Am ajuns la spitalul Municipal la ora 1 fix iar la ora 1 si 20 minute deja nascusem, intr-adevar o fetita cu greutatea de 2900 g, 47 cm si scorul apgar 10.Pot sa va spun ca am avut dureri ca la menstruatie, travaliul a fost o adevarata placere. Asistentele si medicul de garda care m-au asistat la nastere (medicul meu ginecolog nu a mai ajuns la nastere ci doar la sfarsit) au fost foarte surprinse de rapiditatea si usurinta cu care am nascut, spunand "asa sa tot faci copii". Medicul de garda, o rezidenta, m-a felicitat, mi-a spus ca am o fetita foarte frumoasa si sanatoasa si m-a intrebat daca toate lucrurile in viata imi reusesc la fel de repede ca aceasta nastere. Pana aici cred ca v-am spus o poveste frumoasa si interesanta.
Partea dramatica a povestii abia incepe.
Cum va spuneam pe 24 noiembrie am nascut iar pe 26 noiembrie eram deja acasa cu un copil "sanatos". Eram foarte fericiti, ne consideram o familie fericita si implinita. Acest copil reusise sa aduca o armonie deosebita in familie. Urmatoarea zi am dus-o pe cealalta fetita la mama pentru o perioada deoarece era cam greu sa ma descurc cu amandoua.Fetita a acceptat cu greu sa plece de-acasa insa am "pacalit-o" ca eu va trebui sa plec cu Theo la spital deoarece este cam mica si trebuie sa-i facem un tratament sa mai creasca (nu stia nimeni ca tocmai asta se va intampla, vom ajunge la spital insa din alte motive).
Pe data de 30 Decembrie, dupa o noapte cam agitata (eu crezand ca are colici), la ora 5 dupa amiaza am incercat sa o trezesc din somn deoarece trecusera 5 ore de cand nu mai mancase, insa nu reuseam sa o trezesc. Deschidea ochisorii dupa care ii inchidea din nou. Initial am crezut ca este obosita dupa acea noapte agitata insa pe masura ce trecea timpul mi-am dat seama ca problema este destul de serioasa. A venit sotul meu acasa si am fugit cu ea la spital. O sa trec peste toate detaliile intamplate, cert este ca in final, la ora 4 dimineata, diagnosticul pus la spitalul Grigore Alexandrescu a fost meningita cu streptococ B, copilul era in coma profunda cu stop cardio-respirator. Am simtit ca se prabuseste pamantul. Medicii mi-au spus din start ca sansele de viata sunt teoretice, iar in cazul unei reveniri din coma copilul poate ramane cu sechele majore. In acele momente nu ne mai gandeam decat la o minune de la Dumnezeu.A fost conectata imediat la aparate, iar ea nu respira decat printr-un ventilator. Pot sa va spun ca au durat 9 zile de calvar, perioada in care plangeam continuu si ma rugam la Dumnezeu sa faca cum este mai bine pentru ea. Era ingrozitor sa o vad conectata la aparate si cu ace in maini si in picioruse. Pe data de 10 Decembrie fetita a murit.
Oare cum este posibil ca un copil nascut perfect sanatos sa sfarseasca in acest fel?
Medicii de la Grigore Alexandrescu m-au intrebat daca mi-am facut analiza pentru streptococ B din secretia vaginala, pentru a elimina posibilitatea ca, copilul sa fi luat microbul de la mine la expulzie. Tot ce pot sa va spun este ca eu mi-am facut aceasta analiza in saptamana 35 si cultura a fost sterila, in concluzie, nu a luta microbul de la mine.Atunci de unde?
Microbul a fost luat din marele spital Municipal, unde infectiile intraspitalicesti la nou-nascuti sunt din ce in ce mai frecvente. Faptul ca microbul a fost luat din spital este confirmat si de faptul ca inainte cu 1 zi de a ajunge noi la spital a mai murit un nou nascut la Grigore Alexandrescu cu acelasi diagnostic, nascut tot in spitalul Municipal.
Sper ca nu v-am speriat foarte tare insa este bine sa stiti. Eu nu as sfatui pe nimeni sa mai nasca in acest minunat spital.
Medicii de la spitalul Grigore Alexandrescu mi-au spui ca cei mai multi copii cu probleme sunt nascuti in spitalul Municipa.
Fetelor, este bine sa va ganditi de 5 ori inainte de a merge sa nasteti la acest spital.

gegea spune:

Draga mea,
Am vazut titlul, am acceptat sa citesc, asteptandu-ma la ceva trist, dar cu fiecare rand citit, speram sa nu fie chiar atat de grav.
Ai avut o putere extraordinara de a scrie, iar cuvintele noastre de regret sunt de prisos, nu mai pot repara nimic, din pacate.
Nu ma pot gandi decat la durerea voastra... si la incompetenta celor de la Municipal. E inadmisibil...
Sa aveti putere sa treceti peste necaz, iar ingerasul va va proteja cu rugaciunile!

Diana9703 spune:

draga Parvulita, imi pare nespus de rau de cele intamplate. Trebuie sa ai putere sa mergi mai departe. E foarte greu, dar ai sa reusesti. Iti inteleg durerea pentru ca baietelul meu drag s-a dus cand s-a nascut acum 4 luni. Dar viata e plina de incercari peste care trebuie sa treci. Ai grija de tine si de fetita ta!

mamica Anei si a Mariei

amik spune:

draga mea, este teribila povestea ta!iti doresc mult curaj si putere!...

nasa mea urmeaza sa nasca acolo...ce sa fac?sa ii spun?sa nu ii spun?sa nu o supar/agit?



Alexandra mare si Alexandra mica(10 iulie 2003)

camelia_daniela spune:

Draga Parvulita, am citit povestea ta cu sufletul la gura si cu lacrimile innodandu-se in barbie; sperand din toata inima sa nu fie un final dramatic! Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci printr-o asa experienta cumplita ... Dumnezeu sa aiba in paza sufletelul pur al micutei Teo!
Suntem alaturi de tine !

Camelia si micutza Dariuca

DARIA
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;53;30/st/20060102/n/Daria/dt/7/k/9408/age.png


Poze Camelia

alinaxeni spune:

Inteleg asa de bine prin ce ai trecut si nu pot decat sa ma rog ca D-zeu sa aiba grija de sufletele micutilor nostri.
Acum imi amintesc de recentul scandal al lui Oprescu care spunea ca a fost un director extraordinar si toti ii simt lipsa,"inclusiv pacientii",cum il aclama personalul si plangeau cu lacrimi de crocodil.
Poate cazuri ca al tau sau al meu ar trebui aduse la cunostinta ministerului sanatatii ca sa aiba dovezi in instanta cat de bun manager a fost Oprescu.Eu mi-am promis ca si daca voi fi cu un picior in groapa nu voi mai calca in veci in acel spital.
Ce pot sa-ti spun? Fii tare,ridicate si mergi mai departe,gandestete ca e undeva unde ii e bine si bucurate de fetita pe care o ai.

alina

mcm spune:

Cred ca nimic nu se compara pe lume cu durerea unui parinte cand pierde un copil. Dumnezeu sa va dea puterea sa va impacati cu aceasta durere si sa mergeti mai departe.

Dar...de ce nu dati maternitatea in judecata? Mai ales ca a mai fost un caz cu aceleasi probleme. Bineinteles ca nimic din toate astea nu va aduce copilasul inapoi si nu va sterge suferinta voastra dar eu cred ca ar trebui facut ceva in acest sens pentru a proteja macar viitoarele mamici si copilasii lor. Ar trebui sa se traga un semnal de alarma cumva, sa se faca o ancheta....ma gandesc ca a fost un copil sanatos in burtica mamei, s-a nascut sanatos, avea toate sansele sa traiasca mult si bine dar a avut nesansa sa se nasca intr-o anume maternitate.
Sunt prea multe cazuri triste, ne coplesesc......

Cristina si bebe Alexia Maria Uimirea (02.10.2004)

alinaxeni spune:

Da,facem reclamatie la colegiul medicilor,care are competenta in astfel de cazuri si care este condus de "onorabilul" domn Oprescu,el este directorul colegiului medicilor.
Ce sanse crezi ca avem?
Zero barat,asta e.O mana spala pe alta si-amandoua spala fata.Noi ramanem cu durerea iar ei omoara copii incontinuare

alina

Parvulita spune:

M-am gandit ca ar fi bine sa incerc sa contactez familia bebelusului care a avut acelasi diagnostic ca si Teo insa nu am avut inca puterea sa ma implic in chestia asta. Am inteles de la medicii din Grigore Alexandrescu ca in urma celor 2 cazuri ei au facut o instiintare catre spitalul Municipal si sper din tot sufletul ca asta sa fi fost un semnal de alarma pentru ei.
Mi-as dori foarte tare, ca macar acum dupa ce mi-am pierdut copilul, sa aflu cu exactitate cum a contactat microbul. Cel mai probabil l-a luat de la o persoana din spital si tinand cont ca au fost 2 cazuri identice intr-un timp relativ scurt, persoana purtatoare a streptococului B este un cadru medical din spital care a venit in contact cu bebelusii (infirmiera, asistenta etc).
Sper ca un exudat nazo-faringian pentru tot personalul din sectia de neo-natologie ar putea elucida cat de cat problema.
Am o prietena care urma sa nasca in Municipal in luna martie iar ca urmare a ceea ce mi s-a intamplat mie va schimba spitalul.
Ca un sfat din tot sufletul: incercati pe cat posibil sa evitati acest spital

anamari spune:

nici nu stiu cum sa exprim cat de rau imi pare...am trecut si eu printr-o sperietura cu bebe cel mic si nici nu stiu ce s-ar fi intamplat daca...
sa va dea Dumnezeu putere...

anamaria-Alex 24.08.1993 ,Lia 21.10.2004 si Liam-17.11.2005

poze de copii cuminti

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39200" target="_blank">povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra
Soyons justes, mes amis! ętre l'empire d'un tel empereur[…]; et qu'y a-t-il de plus grand? – Etre libre, dit Combeferre.

hannen spune:

Draga mea,imi pare imens de rau.
Nu am cuvinte si sper sa treceti peste aceasta durere.Multa putere va doresc si liniste pt. micutul ingeras Theodora.


Pomeniti-MA pe Mine(Allah)si o sa-mi aduc aminte de voi!Si sa-Mi fiti multumitori,sa nu fiti fara credinta fata de Mine(Sfintul Coran 2:152)