Ingerasul care ne-a schimbat viata

Erau sarbatorile de iarna si atmosfera aceea feerica ma facea sa ma simt minunat.Ma simteam intr-un fel...melancolica...Imi intarziase si menstruatia si faceam glume pe seama asta.Desi eram sigura ca nu are cum sa fie bebe,ca doar nu era prima oara cand se intampla sa-mi intarzie.In noaptea de Craciun sotul meu si-a pus o dorinta-sa avem un bebe.Si Dumnezeu ni l-a trimis chiar mai devreme decat ne asteptam.Eram insarcinata si nu-mi venea a crede.Cum??? Fara tratament?Stiam ca am trompele infundate...cum era posibil fara tratament???Nu aveam deloc greturi,ameteli sau alte stari dar simteam ca ceva se petrece.Asa ca am hotarat sa cumpar un test de sarcina,asta asa intr-o doara.Nu vroiam sa stie si Cristi,sa-i dau sperante.Cand l-am facut...Stupoare!!! Doua liniute! Nu-mi venea sa cred si retraiesc si acum emotiile,uimirea de atunci.L-am pastrat si ma uit si acum la cele doua liniute care mi-au schimbat viata.Nu-mi venea sa cred.Dar daca era gresit?Ce sa fac?Sa-i spun?Daca ne bucuram degeaba?Nu m-am putut abtine.I-am dat imediat vestea.Acum eram doi care ne uitam ca tampitii la un test de sarcina,DA pozitiv.In seara aceea am plans de fericire.Imediat mi-am facut o progrmare la echo pt a vedea minunea.Intr-adevar,aveam in burtica un "mormoloc" de 8 saptamani.Cand l-am vazut am stiut ca el va fi viata noastra.Si de-atunci a inceput o perioada de 7 luni,cele mai minunate din viata mea.Pe care nu le voi uita si le voi pastra in inima cat voi trai.
Am avut noroc de o sarcina foarte usoara,si am trait fiecare moment la intensitate maxima.Pe data de 12 martie am simtit prima "fluturare" a bebelui.A fost minunat,a miscat!Eram in al 9-lea cer.Mergeam la echo in fiecare luna si-i faceam poze,il inregistram,si vedeam cat de mult a crescut.Am inceput sa-i cumparam hainute,patutul,caruciorul,tot ce are nevoie un bebe mic.Abea asteptam momentul in care aveam sa-l tin in brate.
Si acesta a venit in cele din urma pe data de 17 august.Am ales din timp maternitatea (Medgidia),mi-am facut bagajul si am ales cezariana(sunt cam "gaina" de fel!mi-a fost frica de travaliu lung,nastere grea,nu vroiam sa risc).
Pe 16.08 dimineata cu bagajul facut ajung la urgenta spitalului din Medgidia unde vorbisem cu doamna dr. sa ma astepte.Ma interneaza,imi iau "La revedere!" de la sot si cu foarte mari emotii urc la maternitate.Pe coridoare din loc in loc erau boxe prin care se auzea o muzica lenta,linistitoare,afisele cu gravidute si personalul extraordinar de cumsecade ma fac sa fiu mai in largul meu dar totodata ma mira stiind cum este in Constanta.Intru intr-un cabinet mare unde mi se pun o groaza de intrebari despre sarcina si nu numai,mi se iau probe biologice pt analize.In acest timp intr-un cabinet apropiat se nascu o fetita.Auzisem vaietele mamei,si ma taiau transpiratiile.Asistenta rade...eu eram "morcovita" rau.Dar cand acel glascior de bebit se auzi...Sun de fel mai "tare" in sensul ca nu ma impresioneaza prea multe,dar de cand ma stiu in fata acestui miracol "nastere" "noua viata" raman muta de emotii si plang mereu.Este un MIRACOL
Dupa ce se termina cu "interogatoriul" mi se dau cheile de la rezerva si o asistenta draguta ma conduce.Am ajuns in rezerva,este frumos,ma simt ca acasa.Nu e aer de spital,de fapt parca nici nu sunt in spital.Asistentele ma suna sa vada daca ma simt bine,daca am nevoie de ceva...eu nu am nimic de facut decat sa stau cumintica in pat.Am avut contractii nedureroase destul de des in ultimile saptamani.Pe semne ca se apropie momentul sa iasa bebe oricum, asa ca ma bucur ca mai am mai putin de 24 de ore si-l voi vedea.Ma asez in pat.Nu am stare deloc.Il sun pe Cristi,e si mai "ofilit".Ies in parculetul spitalului,ma plimb,intru iar in rezerva,fac dus,iar ies...tot asa pana seara cand vine o asistenta si-mi da un Distonocalm ca sa dorm bine,sa fiu odihnita a doua zi la operatie."Ehhee...e ultima zi cu burtica" imi spun in sinea mea,parca intr-un fel imi pare rau ca se termina perioada asta...m-a apucat melancolia...
Pe la ora 22 iau Distonocalmul si ma simt euforica,parca nu-mi pasa de nimic.Ce ti-e si cu pastilele astea...drog ce mai.
Adorm bustean de la ea si ma trezesc cand imi suna ceasul la 6 dimineata.Ok acm i-acum.Trbuie sa ma pregatesc si am un gol in stomac.Fac un dus,ma imbrac cu "camasa de sacrificiu" si astept.Timpul zboara.Se face ora 8 si vine o asistenta sa ma ia pentru a ma pregati.Ma duce intr-un cabinet pt a-mi pune sonda.Urasc chestia asta.Mi-e o frica...dar spre surprinderea mea nu am simtit nimic.Poate si pentru ca in acelasi timp o asistenta imi pune branula si eram atenta la ea.Cand ies de-acolo pt a intra in sala de operatie il vad pe sotul meu acolo,chiar in blocul operator.Ii dau cheile de la rezerva si o asistenta il conduce intr-acolo sa astepte pana la venirea bebelui.Era 8.40 cand intru in sala.Una dintre asistente ma incurajeaza,eu merg ca teleghidata.Anestezistul ma ajuta sa urc pe masa si imi explica cum va face anestezia.Am ales rahie pt a-mi vedea bebele imediat si pt a nu merge dupa la reanimare.Din fericire nu a durut deloc intepatura,ori eram eu paralizata de frica si emotii...Ma intind usor pe masa,mainile-mi sunt legate,si-mi simt picioarele din e in ce mai reci...Parca ma furnica.In cateva minute nu mai simt nimic si operatia poate incepe.Pentru foarte scurt timp am o senzatie de voma...dar ramane totusi doar o snzatie.Simt cum ma taie sub forma unor blande atingeri.Mai rau e cu pensele alea sau ce-or fi care mi le pune in capul pieptului si le simt atat de grele...Incerc sa vad ceva in ce reflecta faianta din lateral.Nu disting mai nimic.La capul meu sunt doua asistente care din cand in cand imi iau tensiunea si pe tot parcursul operatiei se contrazic,una fiind PRO alta CONTRA cezarienei.Nu dureaza prea mult si una din aceste asistente ma anunta ca bebe e aproape de a fi scos.De fapt simt cum incep sa fiu zguduita,parca trage de mine si simt apoi un mare gol..."Aveti un baietel" imi spuene cineva si incep sa plang.Plange si el si primeste primul lui 10.Este minunat...atat de alb,de curat...este asa cum l-am visat atata timp...Dupa ce-l "aranjeaza" cat-de-cat pt intalnirea cu mami,mi-l aduc si acum chiar regret ca sunt legata de masa asta...asi vrea mult sa-l tin in brate.Am o senzatie ca paca-mi vine sa plec asa de pe masa cu el...Dar nu am incotro.Trebuie sa mai stau inca vre-o juatate de ora pentru "reparatii".Ma conformez
In fine...ajung in rezerva adusa cu o targa.Ma asteapta familia cu lacrimi in ochii.imi spun ca au vazut mogaldeata,a fost adusa in rezerva imediat dupa ce a iesit din burtica.Si l-a recunoscut pe tati,la auzul caruia s-a oprit din plans.Imediat vine si bebeul sa faca cunostinta cu mami si binenteles sa primeasca bine-meritata tzatzica.Sunt coplesita de ceea ce simt...Este asa de mic...si depinde in totalitate de mine...asta ma face mai puternica pentru el,pentru ingerasul meu.
Bebele imi este lasat pana la 12 noaptea cu o pauza pe la pranz cand trebuie sa ma odihnesc.Nu poate ramane tot timpul cu mine pentru ca rezerva nu dispune de patut pentru el,dar oricum el sta de dimineata si pana seara cu mine,in patul meu.Stam amandoi lipiti unul de altul si ne simtim in sigurata...plang si rad de fericire...e de nedescris.Doar cine e mama stie despre ce vorbesc.

Acum suntem mari...facem 4 luni.Stefan-Daniel este o minunatie de copil care rade tot tipul si care ne-a schimbat cu adevarat viata...Suntem mult mai buni,mai intelegatori,mai indragostiti.El e viata noastra,sau cum zice tati:"inima inimii mele!"


Am stat in spital 5 zile si va spun din toata inima ca a fost extraordinar.Cand am plecat asistentele si infirmierele plangeau.Si eu la fel...A fost o experienta minunata si asta si cu ajutorul personalului.Sunt prea multe cazuri in care mamele sunt tratate oribil si raman cu amintiri neplacute cand nasterea puiului tau ar trebui sa nu fie umbrita de absolu timic...Vreau sa va spun ca si acum ma gandesc la oamenii minunati care sunt in spitalul din Medgidia si promit ca in 2 ani ma voi intoarce.

Acum tare-s curioasa sa vad ce dorinta isi mai pune sotul meu de Craciun...?! Ca tot e pe-aproape...


Giana de Dani
POZELE NOi

Giana spune:

Doooaaamneee!!! Cat am scris...Oare are cineva rebdare sa citeasca atata?Sorry

Giana de Dani
POZELE NOASTRE

svety spune:

Am avut eu rabdare sa citesc si parca am citit propria mea poveste. Si pentru mine cezariana a fost usoara, atat doar ca de Craciun mi-a fost foarte rau de la sarmale. Sarcina am dus-o mai greu si am avut varicela. Asta m-a facut sa aleg cezariana.Operatia a fost scurta. La 9.20 mi-am vazut ingerasul . Intr-adevar si mie mi-a fost frica de sonda vezicala, am simtit-o, m-a durut dar a trecut dupa anestezie. Din pacate eu am fost despartita 48 de ore de bebele meu, chiar ca nu am facut complicatii, pentru ca asta era politica spitalului . Dar rasplata pentru rabdarea mea a fost faptul ca imediat ce m-au dus in rezerva si mi-au adus baieteleu, mi-a pornit lactatia si stiu ca dupa cezariana nu intotdeauna porneste asa repede. Ma bucur ca am ales sa fac cezariana.
Minunea mea a stat langa mine tot timpul in cele 4 zile cat am mai stat la spital. Nu imi mai amintesc mare lucru, doar ca era langa mine.
Acum Dan-Emilian are si el 4 luni . S-a nascut pe 26 iulie. Tati ne-a fost alaturi si cand nu-i dadeau voie la reanimare, ma suna. Sunt o mamica fericita si norocoasa.

si eu sunt mami de dani

Giana spune:

Sa ne traiasca puiutii si sa fie sanatosi!
Am vrut sa demonstrez intr-un fel ca sunt si cezariene usoare,ca sunt si medici in aceasta tara care merita mai mult.Nu este peste tot la fel.


Giana de Dani
POZELE NOASTRE

mamini spune:

frumoasa povestea voastra si puiul e un scump, sa fiti fericiti si cind veti dori si o surioara pt Dani, sa vina la fel de usor si sa va fie la fel de draga.

M

emaaimee spune:

F frumoasa povestea taSa va bucurati de fiecare clipa alaturi de Dani!
Si eu am scris o groazaOare s-o uita cineva,are rabdare cineva?Si eu tot primul test de sarcina ever am facut cu fata.Si a iesit pozitiv

decu fundita

Iaca poze

gegea spune:

Si eu am avut rabdare sa citesc si a meritat.
Vad ca pana la urma, nu ai ales sa nasti in Constanta, imi amintesc ca prin februarie intrebai de dr. Dantes. Nici eu nu am mai nascut in Constanta si bine am facut.
Sanatate multa, sa fiti fericiti si sa va bucurati de "inima inimii voastre".

Geani de Daria(03.04.05)

mariana tache spune:

Giana, felicitari pt bebele tau minunat si pt povestea frumoasa!
Si povestile noastre seamana cu povestea voastra: sarcini fff usoare, nastere cu cezariana, nostalgie mare dupa , de Craciun am aflat de bebe2 etc.
si sanatate multa!

Mariana, Stefan (20.04.2004) si Simon (30.08.2005)

Pozicile noastre: album 1 si album 2
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377" target="_blank">Nasterea lui Stefan
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60260" target="_blank">Nasterea lui Simon

Sanatate Maxima!!!

lorelei_19 spune:

Woww! o poveste superba! din pacate exista atat de putzine maternitatzi ca cea in care ai nascut tu! dar m-a impresionat, am avut impresia ca se vorbeste despre alta tzara. La mai mare si sper ca in curand peste tot in lume mamicile si copiii sa fie tratati asha.
Sa va traiasca ingerashul si sa va aduca multe bucurii

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

irinabungau spune:

Foarte frumoasa povestea Gianina, mi-au dat lacrimile cand am citit-o, super!! Ma bucur ca ai dat tonul la povestea nasterii, poate o sa ne invrednicim toate sa punem in cuvinte ceea ce am simtit atunci. Promit ca o sa-mi fac timp sa o scriu si eu pe a mea!!!
Pupici multi tie si lui Dany!!!

Irina si Ioana Alexandra (13 aug 2005)

http://pg.photos.yahoo.com/ph/irinabungau/my_photos

ancutzathree spune:

mi-au dat lacrimile cand am citit povestea ta, oare de ce? ... deoarece exprima atata iubire si fericire ... super povestea,sa va dea D-zeu sanatate la totzi !

anca &alex


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60236" target="_blank">POVESTEA NASTERII
www.snugglepie.com/cb/52888" target="_blank">Varsta lui Alex