as plinge toata ziua
Buna seara fetelor, imi doresc tare mult
, dar de 3 ani de zile de cind incercam nu am fost norocosi deloc. De marti incoace doctorita mi-a spus ca produc ovulul dar inca nu i-am dat drumul. Ea mi-a spus ca imediat ce am ovulat imi voi duce sotul la clinica sa produca ceva sperma si apoi sa facem inseminare artificiala. Dar cind am ajuns acasa si i-am spus sotului vestea cea buna, el a inceput sa-mi spuna "de ce ne grabim sa avem un copil"
ca ar fi cazul sa mai asteptam putin cu
. Si mi-a taiat tot cheful.





Nu vreau sa mai aud de nimic, nu am pofta de mincare, nu pot lucra, sint stresata, nu dorm bine noptile. AS PLINGE DE DIMINEATA PINA SEARA.
Imi vine sa-l iau la bataie.

![]()

Nu stiu ce sa fac? A mai trecut cineva printr-o asa experienta?(nu doresc la nimeni,sincer)Cum ati procedat?
Nadia M. Sayeh
Raspunsuri
Oana_B spune:
Nadya, iti tin pumnii pentru inseminare si iti trimit "lots of baby dust" sa iasa totul perfect
Sa stii ca te inteleg si eu acum trei ani am pornit foarte hotarata si revolutionara in problema asta, job nu am inca asa ca stand acasa am tocit forumul asta si netul de informatii si pe urma ii faceam lu' sotamiu capul calendar si eram foarte necajita ca el nu raspunde la fel sufleteste desi foarte ascultator la ce idei de tratamente pentru el aveam (aveam o banuiala ca la el e problema).
In momentul in care am schimbat doctorul si ne-am dus la un reproductive endocrinologist si a facut a doua spermograma (primul doctor a zis doar ca e "average") a aflat sigur ca problema e la el si singur a pus mana pe telefon si a facut programare la doctor, rugamintile si vaitatul meu nu ajutasera. Si tot nu era la fel de ingrijorat ca mine, pana la urma l-am lasat in banii lui, la un moment dat am realizat ca daca eu ma duc cu capul de atata stres macar el sa fie calm, cumva m-a ajutat.
Glumeam la doctor: "uite dom'le eu functionez cum trebuie, la el e problema si tot eu fac injectii si tratamente:)), ce nedrept." Am facut si eu o inseminare si sotamiu zicea ca am facut sex cu siringa:)). S-a prins dar nu unde trebuia, a fost extrauterina.
Eu urasc poezia aia cu "nu te mai stresa si o sa se intample" si alte d-astea, de parca daca nu ma stresez creste numarul de spermatozoizi sau morfologia la miscaretii lu' sotamiu. Da' incep sa inteleg de ce ar trebui sa nu ma mai stresez: trec zilele mai usor, asteptarea mai usoara.
Nu-l bate pe sotul tau, asa-s ei, suporta mai greu stresul asta. Unele cupluri ajung chiar la consiliere cand se simt depasite de problema. Loc de ventilat, plans e aici, lui da-i mai putina informatie. Unii barbati se simt folositi cu sexul programat si discutii numai de medicamente, tratamente, hormoni si toate alea. Lui poate i se pare ca nu mai e asa important pentru tine si de aia are reactia asta de retragere. Al meu chiar m-a intrebat mai demult daca pe el o sa il mai bag in seama daca o sa avem un copil si daca doamne fereste n-o sa avem, ne despartim cumva?
Am ramas cu gura cascata ce ii zacea in capsor. A fost totusi un semnal de alarma ca poate sunt obsesiva si sa incerc sa schimb una alta in comportament.
Stii ce mai ajuta? Rugaciunea. Nu-s foarte bisericoasa, n-am fost invatata sa ma duc la biserica si sa invat cantece si rugaciuni. Stiu doar Tatal Nostru si ma mai rog cu cuvintele mele. Si asta a fost un mod de linistire.
si capul sus, mergem inainte!
Aaaa, mi-am amintit ceva. Am salvat in calculator un text, pe mine m-a impresionat tare. N-am reusit sa identific sursa lui desi l-am gasit pe multe forumuri in engleza. N-am apucat sa-l traduc pana acum, da' promit ca-l traduc (maine ca acu' mi-e lene) ca tot fac tot timpul altora observatie sa respecte regulamentul:)
quote:
What do I think God meant when he gave me infertility?
"I think he meant for my husband and I to grow closer, become stronger, love deeper. I think God meant for us to find the fortitude within ourselves to get up every time infertility knocks us down. I think God meant for our medical community to discover medicines, invent medical equipment, create procedures and protocols. I think God meant for us to find a cure for infertility.
"No, God never meant for me not to have children. That's not my destiny; that's just a fork in the road I'm on. I've been placed on the road less traveled, and, like it or not, I'm a better person for it. Clearly, God meant for me to develop more compassion, deeper courage, and greater inner strength on this journey to resolution, and I haven't let him down.
"Frankly, if the truth be known, I think God has singled me out for a special treatment. I think God meant for me to build a thirst for a child so strong and so deep that when that baby is finally placed in my arms, it will be the longest, coolest, most refreshing drink I've ever known.
"While I would never choose infertility, I can not deny that a fertile woman could never know the joy that awaits me. Yes, one way or another, I will have a baby of my own. And the next time someone wants to offer me unsolicited advice I'll say, "Don't tell me what God meant when he handed me infertility. I already know.
Am promis, tre' sa ma tin de cuvant:)) chiar daca nu mai e de actualitate. Poate nu apare chiar textuala traducerea, am incercat sa redau esenta:
quote:
Ce-a vrut Dumnezeu cand mi-a dat infertilitatea
Cred ca Dumnezeu a dorit ca eu si cu sotul meu sa devenim mai apropiati unul de celalalt, mai puternici, sa iubim mai adanc. Cred ca a vrut sa gasim in interiorul nostru puterea de a merge mai departe de fiecare data cand ne simteam daramati. Cred ca Dumnezeu a dorit ca lumea medicala sa descopere medicamente, sa inventeze echipamente si sa creeze proceduri. Cred ca Dumnezeu a dorit ca noi sa gasim un leac infertilitatii.
Nu, Dumnezeu n-a dorit ca eu sa nu am copii, nu acesta este destinul meu, aceasta este doar o rascruce de drumuri la care ma aflu acum si datorita ei am devenit o persoana mai buna.Cu siguranta, Dumnezeu a dorit ca eu sa am mai multa compasiune, curaj si putere interioara in aceasta calatorie si pana acum nu l-am dezamagit.
Sincer, cred ca Dumnezeu m-a ales in mod special, cred ca a dorit ca setea de a avea un copil sa fie atat de mare incat atunci cand il voi avea sa simt ca el este cea mai lunga si racoritoare bautura din viata mea.
Infertilitatea nu este ceva de preferat dar stiu ca o femeie fertila nu va sti niciodata ce bucurie voi simti eu. Da, intr-un fel sau altul voi avea un copil al meu si data viitoare cand cineva imi va da sfaturi fara ca eu sa le fi cerut o sa ii zic: "Nu-mi spune ce-a vrut Dumnezeu cand mi-a dat infertilitatea. Eu stiu"
Oana_B
valentinag spune:
Nadia si al meu a avut asa o perioada,eu ma strofocam de numa si el era caaaalm si se mira ce ma agit atita
la noi amindoi sunt cu probleme,la el ceva mai mari,dar rezolvabile intr-un final,raspunsul lui,nu-i nimic nu ramai gravida si asta e.La adoptie nici nu se gindeste,pentru el optiunea asta iese din calcul
Acum sunt si eu mai linistita putin,am speranta in Dumenzeu ca ma va ajuta,o sa am si bani de un FIV la toamna,asa ca....
Cu calm si rabdare trebuie sa trecem si peste astea...
Numai bine!
Speranta moare ultima!
Valentina
poze
Roxee spune:
Oana, chiar ca-i fain mesajul transmis de textul cu pricina, a carui sursa n-ai identificat-o.
Oricum, acum realizez ca m-am gandit deseori ca Dumnezeu m-a facut sa trec prin atatea pe "drumul" meu de a deveni mamica, tocmai pentru a deveni mai puternica... Asat am simtit, numai eu nu m-am priceput sa "pun" totul in cuvinte atat de faine...
Fain.
diciu spune:
NADYA....nu fii suparata...o sa treceti peste asta...si gandeste-te ca tu ai un vis....si trebuie sa faci orice ca sa-l duci la realizare....trebuie sa fii si diplomata cu sotul tau....barbatii de multe ori nici nu realizeaza ce inseamna un copil pana ce nu-l tin in brate....ei se gandesc numai la bataia de cap ce urmeaza...si cred ca pana la urma se intampla natural...nu-si bat ei capul cu complicata medicina....nici cum sa se agite ei foarte tare cu tratamente si complicatii....multi care fac asta...fac de gura sotiei....si bravo putinilor care isi iau cu adevarat aceasta raspundere....pentru ca problema este de cuplu pana la urma...
din ce zici tu...voi sunteti intr-o situatie care are mari sanse de izbanda....nu dispera...daca sotul tau are o spermograma bunicica si tu ovulezi...sunt sanse!....si oricum exista sanse....crede si doreste-ti acest copil....o sa vina...
eu am 34 de ani....si amandoi avem probleme....dar...voi face tot ce-mi sta in putere sa avem bebeul nostru....
iti doresc mult succes si putere...si nu lasa indiferenta si superficialitatea unui barbat sa-ti strice visul....vin si vremuri mai bune...si pana la urma veti fi amandoi multumiti!

NADYA spune:
OANA_B, VALENTINAG, ROXEE, DICIU, va multumesc pentru minunatele ginduri ce mi-ati trimis. 



OANA_B, paragraful pe care l-ai citat este foarte frumos si mi s-a dus direct la suflet si chiar am inceput sa pling ca este exact ceea ce gindesc. De parca cineva mi-a citit gindurile.
Ultimele stiri: am fost la doctorita si mi-a spus ca nu este cazul sa facem inseminarea deoarece ultima spermograma a sotului nu a iesit deloc buna, adica nu are spermatozoizii deloc. Si eu sint in ziua a23a si inca nu am ovulat, ea zicea ca "este clar ca tu produci un ovul dar nu inteleg de ce nu ovulezi". Ea mai zicea "ma intreb daca asa faci in fiecare luna". Si imi zisese ca dupa ce sotul va vedea doctorul de infertilitate pentru barbati(asta va fii in octombrie), nu este nici un motiv sa continuam sa te monitorizam. Si atunci, daca tot voi avea ciclu lung(40 zile), zicea ca imi va da cea pentru micsorare si probabil tratament pentru intarirea ovulului, etc.
Deci cu alte cuvinte mai am de asteptat.
Intre timp voi incerca sa-l fac pe iubitul meu sot sa ia niste ceai de maca si branca ursului, si vom vedea ce va iesi.
Nadia M. Sayeh
diciu spune:
Succes!!! si nu descuraja...sanse sunt intotdeauna....
este bine sa repetati spermograma....nou asa ne-a indicat....la prima am obtinut 100 000/ml....acuma ii dau maca branca si apilarnil si vom repeta spermograma...poate cine stie....
dar...si cu 0...tot mai sunt sanse sa gaseasca prin punctie testiculara....
pupici...
NADYA spune:
Diciu, exact la asta m-am gindit si eu. Din cite am citit, trat este ptr. 3 luni, este suficient timp pina la urmatoarea intilnire cu dom' doctor. Bafta noua.
Nadia M. Sayeh
danutza_c spune:
Nadya, te inteleg foarte bine. Am trecut si eu printr-o perioada dificila dar din fericire la noi problema am fost eu, spun din fericire pentru ca stiu ca l-ar fi afectat destul de tare pe sotul meu daca ar fi fost el. In schimb eu ma simt cmplit de vinovata ca nu pot sa-i fac bebeul pe care si-l doreste si ni-l dorim amindoi extrem de mult. Inca. Sper ca FIV sa reuseasca!
Dar ce stiu e ca e bine sa-l lasi sa mai "respire", barbatii sunt altfel construiti decit noi, nu vorbesc prea mult de problemele astea. Eu, de cind am descoperit DC sunt foarte fercita ca am cu cine vorbi si unde imi varsa focul si nu il mai bat pe el la cap.
Da-i sa ia MACA, vezi ca eu am gasit pe google vre-o 2 site-uri care vind MACA din Peru si la preturi bune (una era cu un flacon de 600 caps a 500 mg) 39$ http://www.peruvian-maca.com/ si eu iau si vitex agnus castus (cauta tot pe google ca sunt mai multe articole) mie asta mi s-a parut cel mai complet :http://www.positivehealth.com/permit/Articles/Herbal/atkin23.htm
Nu te mai stresa ca asta nu duce la nimica bun. 

ca sa te faca sa zimbesti!
Sanse exista intotdeauna!
danutza_c spune:
Oana, m-ai facut sa pling. E asa de frumos si adevarat tot ce scrie acolo...
Eu tot ce mi-am dorit in viata, lucruri cu adevarat importante, nu ma refer la chestii mici, a venit dar tirziu, greu, cu suferinte sau dupa ce am strabatut cel mai ocolit drum posibil ca sa ajung acolo unde vroiam. Si mereu ma intrebam de ce la unii e asa de usor si la mine mereu trebuie sa fie complicat? Dar de fiecare data cind am ajuns la capatul drumului bucuria a fost inzecita, am apreciat mai mult ce am obtinut, totul a capatat alta valoare. Sper din suflet sa fie asa si acuma cu bebe, care o sa vina mai tirziu dar o sa fie bine!
Sa ma auda Dumnezeu. 


Oana_B spune:
Danuta, parca ai vorbi de mine, la fel cu tot felul de piedici am avut si eu in cale mereu, acum bebele care intarzie sa vina si uneori ma intreb daca nu cumva sunt sortita sa nu am copii. Mi se pare un gand atat de sterp si sumbru ca il alung imediat.
Am citit ca te duci in Romania pentru FIV, miscare inteleapta si eu m-am gandit la acelasi lucru daca aici ajung la FIV si va fi peste puterea noastra financiara. Deocamdata nu am platit nimic pentru tot ce-a fost pentru inseminare, asigurarea a acoperit totul.
Doamne ajuta, sa vii cu bebel
Oana_B
