Agresivitatea la copii - cum ne purtam?

Dragi mamici si tatici,

am trecut zilele trecute printr-o experienta care m-a afectat destul de mult si pe care vreau sa o impartasesc; si in acelasi timp sa va cer sfatul.

Eram cu fetita mea (1 an si trei luni) la un loc de joaca unde erau, evident mai multi copii. Una dintre fetite (cred ca avea 3 ani) era mai suparatica si altoia totii copii din zona - inclusiv pe a mea. Dupa ce i-a tras cateva palme/cativa pumni (a mea fiind micuta nu zicea nimic) a inceput sa o impinga; a doua oara cand a impins-o a dat-o cu capul de un copac. I-am spus "nu o mai impinge" - recunosc, poate pe un ton putin ridicat - moment in care a venit mama fetitei (care statea pe banca la destul de multa distanta si fuma) si m-a facut cu "ou si cu otet" ca sa nu mai tip la copilul ei. Cand si-a luat copilul de acolo, fetita a ridicat mana, a incercat sa-i mai traga lui fii'mea una in cap, si pentru ca nu a reusit, a injurat-o. Direct - "du-te'n....".

I-am cerut scuze mamei fetitei pentru tonul ridicat, spunandu-i ca a impins-o pana a dat-o cu capul de copac si ca m-am speriat. S-a intors si a plecat.

Mentionez ca atunci cand mergem in parc, absolut tot timpul stau in preajma copilului meu, pentru ca sunt constienta ca din joaca poate sa faca ceva rau. Evident, pentru ca sunt multi copii, nu pot tot timpul sa intervin - ca de exemplu acum, ca sa o fi scapat din mainile fetitei "suparate".

Ideea este ca experienta cu pricina ma streseaza inca.

Cum trebuie sa reactionam?

Gabi

anella spune:

A mai fost un subiect asemanator pe forum si am sa-ti spun cam acelasi lucru pe care l-am spus atunci.
Copiii nu au nici o vina,n-au o idee reala,clara a barierei dintre bine si rau.Adesea ei copie comportamentul adultilor,ei reprezentand modelul lor.Din aceasta cauza ,nefiind direct responsabil de comportamentul lui,nu poti face mai mult decat sa-i atragi atentia ca nu-i in regula sa se comporte violent fata de semenii lui si eventual sa o rogi pe mama lui sa ia atitudine.
Din nefericire,de obicei ,copiii cu astfel de comportament au parinti cu care nu se prea poate discuta ,asa ca nu-ti ramane decat sa-ti indepartezi copilul de sursa violentei.
Teodor,baietelul meu,are un an si aproape o luna si are obiceiul de a musca si a pisca,obiceiuri pe care ma chinui sa i le corectez dar imi este f greu deoarece e f mic si dupa cum se stie nu prea pricep multe la varsta asta.Totusi ma straduiesc iar cand se apropie un alt copil,am grija sa-l supraveghez indeaproape ca sa nu cumva sa-l raneasca pe celalalt.Nu s-a intamplat niciodata sa raneasca alt copil dar e mai bine sa fiu prevazatoare.Va pupam.

Ana_Alx spune:

Am trecut printr-o experientza asemanatoare.La fii-mea a venit pe la spate o fetitza de vreo 3-4 ani si a apucat-o de gat de mai mai sa o sugrume si voia si sa o cam tarasca dupa ea.Eram la 2 pasi de ele asa ca am luat-o pe fii-mea langa mine si am tinut-o de mana.Mama fetitei violente si-a luat copilul si l-a dojenit ca nu are voie sa faca asa si ca nu e frumos etc.Insa cea mica s-a intors si nici una nici doua ii da un picior in fluierul piciorului fii*mei ,moment in care din instinct i-am dat 2 palme la fund respectivului copil.Mama ei a luat-o si s-au indepartat de urgenta de langa noi,si o certa in continuare "ca uite: a ajuns sa te bata lumea pe strada.Nu vezi?Ca nu te mai potolesti" etc.Asta am facut eu,insa apoi am rezlizat ca poate nu a fost bine insa pur si simplu am fost socata.La o adica daca e si vreun parinte mai socat poate sa te dea si in judecata ca ii lovesti copilul...Insa asa am reactionat eu atunci.Pe de alta parte poate ca acel copil si-a dat seama ca nu are voie sa faca rau altor copii,caci ma gandesc ca oricat i-ar fi zis mama ei sa se comporte frumos ea probabil nu ar fi ascultat,insa ma gandesc ca daca vine corectia din exterior poate are alt efect,si ea va fi mai cuminte...ma rog...asta am patit noi...Sunt sigura ca se vor gasi care sa arunce cu rosii ca am lovit copilul insa na! asta am facut la momentul respectiv din instinct,indignare etc....
Ana+maria(1 an si 3 luni)

tomasa spune:

Cred ca te-a afectat, avea si de ce. Sincer iti spun eu cred ca ai fost mult prea toleranta si intelegatoare. Eu am trecut printr-o experienta din asta super traumatizanta si cred ca voi regreta mereu ca nu am procedat altfel...dar asa cum spunea Ana_Alx din pacate procedezi din instinct iar instinctul meu a fost sa-mi iau repede copilul in brate si sa-l consolez nu sa-l lovesc pe agresor, asa cum poate ca ar fi trebuit. Acum de ex. cand ma gandesc retroactiv simt aceasta nevoie de a il apara, fireste mai mult simbolic, nu l-as fi lovit tare. Stiu ca poate parea urat ce spun, ca nu ai dreptul sa ridici mana asupra copilului altuia sau sa tipi la el, dar uneori cred ca este singurul mod prin care ii poti face pe respectivii partinti sa-si supravegheze si educe copilul. Al meu e mic, sper ca nu va avea asemenea comportament dar sunt sigura ca daca as observa asemenea tendinte la el as sta mereu pe langa el si l-as supraveghea ca sa nu faca rau altui copil. Daca nu as face asta nici nu as avea pretentia ca ceilalti parinti sa nu-l bruscheze in cazul in care le face rau copiilor lor. Pana la urma fiecare trebuie sa-si protejeze copilul, e dator sa o faca.
Si noi eram tot in parc cand s-a intamplat. Tudor era in carucior, avea vreo 4 luni doar si era tare vesel si fericit. Ne-am oprit putin de vorba cu cateva mamici cu copii putin mai mari si un copil s-a apropiat si pur si simplu l-a muscat de picior atat de tare incat am crezut ca i-a dat sangele. Slava Domnului ca nu a fost asa! Nu va puteti inchipui cum a plans baietelul meu si in ce hal i s-a invinetit piciorul, efectiv nu-l mai puteam linisti. Eu eram chiar langa el cand s-a intamplat, l-am smuls imediat din dintii agresorului dar a fost mult prea tarziu. Mama copilului muscator a considerat ca nu e cazul sa-i explice sau sa-l certe intrucat oricum nu ar intelege pt. ca e copil...
Eu nu o sa-mi iert multa vreme ca nu am fost in stare sa-l protejez, sufar si acum de mila lui. Ma revolta parintii care nu iau nici o masura in cazuri din astea, cel mult spun "asa e el, agresiv"

Tomasa, fericita mamica a lui Tudor
baietelul meu minunat

silvia_c spune:

fetelor, eu n-am trecut prin ce ati trecut voi. dar ma gandesc ca agresivitatea copiilor este in mare masura vina parintilor. de la parinti invata sa se poarte copiii, parintii isi lasa copiii sa vada filme violente, unii parinti isi invata copiii sa devina agresivi, pe fondul complexelor lor...asta se intampla cel mai adesea la parintii cu multe frustrari.
trebuie intr-adevar sa ne protejam copiii, dar cea mai buna solutie este sa le explicam cum sa reactioneze ei la agresiune. sa o trateze ca pe o boala.
in definitiv, cand unii parinti nu pot sa isi educe cum trebuie copiii, ar trebui sa apeleze la psiholog, nu-i nici o rusine. ei sunt educati si instruiti special ca sa ajute astfel de copii, cu probleme de comportament. mai rau este cand unii parinti, din cauza ideilor preconcepute si lipsei de educatie refuza ajutorul unui psiholog, si dupa ani, copiii aceia ajung oameni periculosi...

EVA-DATA spune:

Gabi,de multe ori cand am iesit afara cu copilul meu si se intampla sa fie langa el un copil agresiv care sa-l loveasca,ii spuneam respectivului ca nu-i frumos ce face(mamei nu-i spuneam nimic caci nici nu era prin zona),il luam pe al meu de acolo si mergeam altundeva sau ne plimbam.Nu am dat niciodata in copilul altcuiva,nici in fetita unor prieteni desi..."cerea"...Curios ca baietelul meu e agresiv acasa cu sora lui,sare la bataie si pisca(cu toate ca sunt 7ani diferenta)insa cu alti copii nu indrazneste, e sfant,daca altul ii cere mingea sau jucaria,i-o da repede si nu sare deloc sa dea in altul,chiar daca primeste.Tot timpul stau langa el,observ ce copii vin langa el si daca nu-mi convin mergem la alti copii.
"Adesea ei copie comportamentul adultilor,ei reprezentand modelul lor."(anella)De vreo saptamana Cris(3ani si 4luni)a inceput sa scuipe.Cum sa va spun...cu avant...si direct pe tinta(obiecte sau persoane-mai ales sora lui)Nu a vazut niciodata pe nimeni scuipand,eu ma si mir ca, mult m-as chinui si n-as putea asa ceva(cine a vazut Titanic,poate isi aduce aminte de faza cu scuipatul).L-am intrebat de ce scuipa,unde a vazut,mi-a zis ca e pisoias de la desene si scuipa.I-am explicat ca e urat,insa a mai facut.Sper sa se potoleasca,i-am spus ca pisoiasul de la desene a luat bataie de la mama lui,insa Cris mi-a raspuns ca sigur nu a luat ca n-a aratat la televizor.

Eva,Cris si Cristinica

gangurici_licurici spune:

Nu inteleg de ce ti-ai cerut scuze, tot tu. E adevarat ca nici sa intri in dezbateri cu mama fetitei nu avea rost, ca nu parea genul de persoana inclinata spre discutii. Dupa comportamentul fetitei, dar si al mamei, e clar ca nu prea aveai cu cine. Cred ca era suficient sa-i spui ferm fetitei ca nu e frumos ce face si sa-i supraveghezi pe cei 2 copii la joaca. E dreptul tau sa-ti aperi copilul de agresiuni, mai ales la aceasta varsta. Asa ca nu-ti fa probleme ca ai folosit un ton mai ridicat. Din pacate, in multe cazuri nici acesta nu functioneaza, depinde si de ce se intampla acasa la aceasta fetita

Fiquelle spune:

Din pacate agresivitatea este in crestere in jurul nostru, chiar si la cei mari. deci copiii copiaza ceea ce vad. e clar ca un copil care vede in familie cearta si bataie va proceda la fel. dar un copil care "imprumuta" tendinte agresive la locul de joaca, de la copii mai putin educati,si este corectat de catre familie, va renunta.

Mada si bebe Sofi,12/08/2004
http://http://community.webshots.com/user/fiquelle

Ana68 spune:

Si eu m-am izbit de astfel de probleme....
Luana a incasat-o in parc de la un baietel cam de o varsta cu ea,din cauza ca a vrut sa i-o ia inainte pe topogan.Copilasul respectiv a prins-o cu degetelele de obraz si a zgariat-o cam urat.Imi venea sa ma urc pe platforma topoganului si sa-l carpesc.Am tipat "nu,nu" la ei.Luana a plecat pana la urma in jos pe topogan,iar jos s-a chircit toata de frica in brate la mine si a inceput sa planga.Am incercat s-o linistesc spunandu-i ca nu a vrut baietelul sa-i faca asa.Baietelul era cu doua insotitoare,femei in jur de 45-50 de ani amandoua.Cum credeti ca au reactionat?N-au facut nimic,parca nu s-ar fi intamplat nimic.Una din ele inca,vazand-o pe Luana cum mai plangea a venit zambind la noi intreband-o pe cea mica "sa-l bat?".Si zambea!Atat m-a ofticat zambetul ei incat i-am raspuns eu "ar cam fi cazul".Iar a doua batalie a primit-o tot in parculet,de la un baietel care i-a luat din mana lopatica si i-a tras una cu ea pe omoplat.Aici am certat eu copilasul,pentru ca tata-su era pe banca cu colegii lui de cartier si doi bani nu dadea pe ce facea fi-su.
Asa cum a scris o alta mamica aici si eu cred ca aceste lucruri tin un pic si de educatia din familie.Si nu numai de asta ,ci si de faptul ca daca copiii vad violenta in familie si ei fac la fel zicand,cred,in mintisoarele lor ca asa e normal si bine.
Asa ca,dragi mamicute,ochii pe copilasii vostrii in parc ,ca pe butelie.Alta sansa nu e ca sa ii putem apara de violenta copiilor belicosi.

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

Gabrielama spune:

Multumesc pentru raspunsuri; ma faceti sa ma simt mai putin vionvata de am tipat la fetita cu pricina....

Mi-am cerut scuze gandind ca poate am ridicat tonul prea mult - pe de o parte; iar pe de alta parte pentru ca mama fetitei - asa cum ati banuit - nu era chiar genul de persoana cu care sa intru in dezbateri (oricum ea nu si-a cerut scuze, ci a urlat si ea la mine).

Voi continua oricum sa stau tot timpul langa copilul meu atunci cand suntem in parc, sa o supraveghez si pe ea si pe cei din jurul ei.


Gabi

Clara Maria spune:

Eu nu sunt de acord ca violenta copiilor este rezultatul mediului din familie. Baiatul meu are un an si o luna si cand vine un copil strain/persoana straina la el da cu palma in el. De fiecare data ii spun ca nu este voie si o spun pe un ton foarte diferit astfel incat sa inteleaga ca nu este bine. Insa daca persoana/copilul respectiv raman in preajma lui si vorbesc cu el frumos, se schimba si ajunge sa ceara sa fie luat in brate de persoana respectiva. La mare s-a dus si a luat pe un baietel mai mare de mana si nu numai pe el.
In plus, la noi in casa nu exista batai, Alex la televizor nu se prea uita, rar mai vede cate un videoclip caci la desene nu are rabdare sa se uite. Deci eu cred ca are un sistem de aparare mai accentuat si dupa ce vede ca i se vorbeste frumos se imbuneaza.
Si nici nu cred ca trebuie dus la psihiatru (sincer, mi se pare o aberatie, o mare prostie) cred ca cel putin jumatate din copii pana la 4-5 ani ar ajunge la consilier psihiatric in cazul asta.
Este doar o faza de aparare si noi, parintii, trebuie sa fim cei care sa le explice ca nu este voie, ca nu este frumos.
Eu cand ii spun lui Alex ca face buba la copil se opreste caci el realizeaza ca buba doare. Insa eu sunt mereu in spatele lui Alex, mai ales cand se apropie de un copil, caci ii stiu reactia si vreau sa previn orice incident. Totusi, eu sunt linistita caci am vazut foarte multi copii care reactioneaza la fel si stiu ca in timp o sa se indrepte cu ajutorul nostru, al parintilor.
Deci, eu cred ca ai procedat cum trebuie, chiar daca ai ridicat tonul. Daca mama copilului stie ca copilul este mai agresiv trebuie sa fie permanent langa el.
Scuze ca am scris atat de mult dar am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.

Cristina