Frica de bau-bau
Buna Carmen,
am urmarit cu interes discutiile de pana acum si vreau sa prezint si "problema" noastra.
Mara are 1 an si aproape 11 luni si de 3 saptamani se teme de bau-bau.
Niciodata acasa nu i-am vorbit de bau-bau sau de alte personaje negative. De 4 luni merge la cresa si cred ca acolo a auzit, cu toate ca educatoarele ma asigura ca nu.
Este un copil extraordinar de inteligent(sa ma laud putin: ieri a spus cea mai lunga fraza din viata ei "Nenea, nu e pumos ta te tegi a oci tu maia mudaia" - Nenea, nu este frumos sa te stergi la ochi cu mana murdara. A spus-o din proprie initiativa)si incerc sa obtin de la ea niste informatii care sa ma ajute sa inteleg cauza problemei.
A inceput acasa: "Dine bau-bau", i-am spus ca nu exista bau-bau, pe urma mi-am dat seama ca nu intelege sensul cuvantului si i-am spus ca l-am certat pe bau-bau si nu mai vine. Ba chiar si ea il cearta: "Bau-bau ma, tai a tine atasa (Bau-bau ma, stai la tine acasa). Solutia nu a dat rezultatele scontate. Am intrebat-o cine i-a spus de bau-bau. Mi-a raspuns ca Ani (am aflat ca Ani este educatoare la cresa dar nu la grupa ei). Cum am mai spus toata lumea declara la cresa ca nu se vorbeste de bau bau acolo). Poate vorbesc copii intre ei!!!
Cand o intreb unde este bau-bau imi arata un loc (in care eu nu vad pe nimeni) si cand o intreb ce face bau-bau acolo imi spune ceva ce inca nu am reusit sa descifrez in ciuda faptului ca vorbeste f. bine pentru varsta ei.
Am observat apoi ca se teme de bau-bau doar cand intram la noi in casa. Inainte cum intra pe usa se ducea la jucarii sa vada daca au fost cuminti. Acum sta agatata de gatul nostru. Inainte mergea singura pe hol prin intuneric si aprindea lumina (avem intrerupatoarele puse mai jos), acum nu face un pas fara mine. Afara sau in casa la prieteni sau bunici nu are nici o teama, iar cateodata rade cand spune ca vine bau-bau.
Nu este certata, nu este pedepsita - pentru ca nu este cazul - este un copil care raspunde bine la argumente logice, doar cand intrece masura ii spun ca ma supar pe ea, sau ca nu ne mai jucam o vreme si intelege.
Doreste sa ne atraga atentia, care oricum este atintita numai asupra ei (atunci cand suntem impreuna ora 19 - ora 9 dimineata) sau chiar este un sentiment de teama? Ce ar trebui sa facem noi, parintii?
Sper ca nu am plictisit pe nimeni cu atata vorbarie.
Mercic
floriana&mara
http://www.caligraf.ro/~mara
Raspunsuri
emma27 spune:
floriana,acelasi lucru l-am patit si eu cu mandra mea,de cand am dus-o la gradi.la fel,educatoarele spuneau ca nu o sperie cu asa ceva.mi-a facut acasa o scena destul de urata,s-a trezit noaptea si a inceput sa tipe ca din gura de sarpe,nu ne lasa sa ne apropiem si se speria ca si cum era ceva de cearceaf.cu greu,am aflat ca venisera niste copii la gradi cu gandaci din plastic, si ii pusesera in patutul ei.apoi am observat o alta faza,era intuneric afara,iarna,si cei mai marisori,stingeau lumina,si cand intra daria ni clasa, o speriau cu bau-bau.deci fii sigura,ca de-acolo e cauza.acum se uita la scooby,e speriata un pic,dar nu mai tipa asa.oricum nu o pot dezobisnui,si-a dezvoltat insa o obsesie cu inchisul usilor.nu suporta sa stea intr-o camera ,fara sa fie usa inchisa.
aaa,o alta cauza sunt si povestile.i-am spus povestea cu scufita rosie si apoi am gasit-o certandu-se cu un lup imaginar ...in wc.
sunt etape inerente varstei si nu prea avem cu sa ii protejam.noi dormim cu tv aprins,in loc de veioza.dc il stingem,se trezeste si urla ca vrea tv.cum nu o putem dezobisnui,dam drumul la tv,se intoarce cu spatele si se culca.
Ema
Picnic-ul mult asteptat
Calatorie
Tzuni spune:
Fetelor, ma bag si eu in discutia voastra ca musca in lapte, pt ca n-am copii... dar am o melodie pt copii care se numeste "Nu mi-e frica de Bau-Bau". Am primit-o tot de la o mamica de pe forum. Credeti ca v-ar putea ajuta? Sa cantati cu copiii, copii vostri sa-i asculte pe cei din cor cantand ca nu se tem de bau-bau...
Daca o vreti, trimiteti-mi pe PM adresa de mail unde sa va trimit melodia.
Cu drag,
Tzuni
buli spune:
am citit intr-o carte de psihologia copilului, nu mai tin minte care, urmatoarea solutie la aceasta problema:
se ia copilul de mina, se cauta "bau-bau" (sub scaun, sub pat, dupa usa etc), se gaseste, apoi se duce "bau-bau" la usa de la intrare si "se da afara". totul in prezenta copilului.
eu n-am incercat-o ca n-a fost cazul, dar mi se pare logica si poate functioneaza
emma27 spune:
tzuni,am auzit o data melodia.dar nu o am,dc vrei sa mi-o trimiti prin mail,e adresa de yahoo,la date personale.mersi mult.
buli,fiica-mea nu vrea sa recun faptul ca ii e teama.plus ca nu are rabdare sa-l cautam pe bau-bau.decat sa spuna ca ii e frica,mai bine spune ca lui tati sau mami ii este.orice explicatii nu o intereseaza,pentru ca ei "nu ii e frica".
Ema
Picnic-ul mult asteptat
Calatorie
lena spune:
Folliana eu inclin sa cred ca a auzit undeva de bau-bau...asa cum si spune ea de la Ani (in spetza educatoarea)...sa-ti explic de ce, am citi undeva pe net, era in olandeza, ca ccc copiii nu cunosc frica, ea se regaseste mai tarziu sub diferite aspecte, invatata fiind de undeva, vad de exemplu la adulti...bunica mea a incercat cand am fost in Romania, sa o faca pe Freya sa nu mearga in casa, acolo unde era intuneric, tot asa, zicandu-i de bau-bau, evident ca m-am facut foc si para...ei nefiindu-i firca de asa ceva, adica de intuneric...incearca sa o dezveti tu acum, metoda cu cautatul lui si datul pe usa afara, mi se pare excelenta...poate iti reuseste, multa bafta!
Rodica P spune:
Si lui Stefan la 1 an si 10 luni ii e frica de de ba-bau, asa pronunta el.
De citeva ori la plimbare, pe afara, persoane binevoitoare au sarit sa ma ajute cind Stefan nu voia ceva, sau punea mina undeva spunindu-i ca acolo e bau-bau. Acum in casa pe hol unde e o zona mai intunecata alearga cu o mochita speriata strigind babau la inceput mai rar acum aproape in fiecare zi.
Nici el nu stie ce e bau-bau dar probabil reprezinta frica lui de locul respectiv. Eu, nu prea stiu nici eu ce sa fac dar de obicei ii spun ca nu mai e acolo a plecat. O sa incerc si metoda cu cautatul si datul afara.
Rodica si Stefan-Daniel
poze o-1 an , www.babiesonline.com/babies/s/stefandaniel10" target="_blank">poze , Poze noi!
folliana spune:
Multumesc pentru sfaturi,
si eu merg cu ea din camera in camera si ii arat ca nu este nici un bau-bau, ba ii explic si ca bau-bau nu are cheie sa intre la noi in casa, s-a mai domolit putin, adica tot mai urla vreo 15 minute dupa ce intram in casa si dupa ce trecem prin toate etapele enumerate mai sus incepe sa se joace.
As vrea si eu cantecelul.
Si nu am renunat sa aflu contextul in care a aflat de bau-bau. Pana acum fara nici un rezultat. Educatoarele au aceeasi "opinie", dar voi afla de la Mara pana la urma.
Lona spune:
Pe la 5 ani, fiului meu ii era groaza de paianjeni. Nimeni nu-l speriase, evident, cu asa ceva, dar a vazut-o pe o prietena de-a mea cu mana umflata de la o muscatura, si a dezvoltat o fobie teribila.
Degeaba ii explicam ca in casa nu exista, era disperat, nu se apropia de nici un colt unde s-ar fi putut sa se ascunda dusmanul.
Solutia: am luat putina faina si mi-am facut de lucru cu ea prin hol, la vedere, vreme in care bombaneam. Firesc, a venit la mine si m-a intrebat ce fac, si i-am spus ca am gasit acest praf care alunga pentru TOTDEAUNA paianjenii, ce mai, ii fac sa dispara pe veci. Apoi am improvizat o discutie si cu tati, in care i-am povestit si lui ce solutie minunata descoperisem, si cum nu vor mai fi paianjeni niciodata. Radu se juca, dar urechile erau cat ale elefantului.
N-a mai comentat nimic, s-a linistit, si in scurt timp a uitat ca si in parc ar putea da peste un paianjen. Se pare ca la varsta asta fobiile sunt legate si de un anume spatiu (paianjeni in casa, broaste afara, bau-bau in intunericul holului...)
Succes, o sa treaca. Vreau sa-ti spun ca mie si azi mi-e frica de tunete si fulgere, si nu pe camp, ci in casa, unde stiu ca nu mi se poate intampla nimic. Asa ca...