Cel mai frumos cadou

Povestea noastra e la fel cu a altora; o dedic insa, in speranta ca va insufla putin curaj si voie buna, celor care il asteapta in curand pe BB!

Am hotarat ca vrem un copil dupa ce am vizitat o fosta colega de facultate, cu ocazia botezului fetitei sale Cristina... Vazand beblusha cea roz si cuminte, mi-am recantarit pe loc optiunile si prioritatile in viata - mi-am dat in minte si un test de responsabilitate, pe care l-am luat - si i-am comunicat sotului meu ca probabil e timpul sa avem si noi un copil. Cred ca am ramas insarcinata in urmatoarea jumatate de ora...

Greturile m-au cuprins imediat ce am constatat ca vad dublu pe testul Barza. M-am suspectat de isterie - insa dupa aia m-am convins ca nu firea mea istericoasa e cauza. Am vomitat patru luni de mi-am exasperat sotul, in primul rand, care, constatand ca ma subtiez in loc sa ma rotunjesc, m-a implorat sa ii spun ce doresc sa mananc, numai sa imi placa si sa pastrez in stomac. I-am comandat icre negre, noroc ca se gaseau la un anume magazin din oras - si ele au aparut pe masa in urmatoarele trei minute.

Ultimele cinci luni au fost lipsite de greturi, dar presarate cu dureri de stomac ("creste parul copilului"), hipertensiune si edeme (so, regim alimentar nesarat si hipocaloric in general), crampe musculare, multe lacrimi in fata televizorului (plangeam de fiecare data cand vedeam reclama pt. "Johnson fara lacrimi") si enorme hohote de ras din cauza carora tot sotul meu cel stresat facea un pas catre telefon, in caz ca trebuie sa cheme Salvarea. Nu stiu daca se temea mai tare de un avort spontan ori de faptul ca as fi putut exploda, pur si simplu.

Am lucrat pana la sfarsitul lunii a 8-a, si abia in pragul intrarii in concediul de maternitate am constatat cat de tare ma transformasem: era iarna, bantuiau gripele, colegii mei toti se zgribuleau sub pulovere, fulare, fesuri, suflandu-si in pumni si injurand vremea nenorocita si zgarcenia caloriferelor din birouri, iar eu treceam ca o locomotiva (cu abur) printre ei, in blugi si tricou si facandu-mi vant cu un ziar.

In luna de dinaintea nasterii, stand acasa, am avut timp sa imi analizez angoasele legate de iminenta schimbare de statut - din "tanara doamna" (rostit cu o ridicatura din sprincene) in "Mama". Am hotarat ca mai bine ma mai bucur de situatia (ingrata totusi) de "inca in doi" si chiar aveam tendinta sa gandesc la modul "eu nu mai vreau sa nasc, daca se poate sa raman asa, imi convine!".
Totusi kilogramele acumulate si dimensiunile de "gabarit depasit" m-au facut repede sa imi schimb gandul. Incepea sa se faca primavara si strazile Iasilor incepusera a arata ultimele trenduri vestimentare...iar eu tot in salopeta de blue jeans XXXL.

Ultima ecografie. Sala de asteptare e plina cu femei uriase, care ofteaza si icnesc la fiecare ghiont primit - una primeste in ficat, alta la rinichi. "Cand nasteti, Doamna?" "Pai, pe 23 m-o programat..." "Nastere usoara!".
Apoi...Din salonul medicului se aude un strigat. O asistenta iese in goana, alta intra. Se vine cu o targa. Se aude un bebelus urland. Noi, elefantele, cascam ochii. Pe targa iese elefanta care intrase oleaca mai inainte, cu un bb mic langa ea. Noi ne facem cruci: "da-ne, Doamne, si noua la fel!"

Pe 21 martie primesc telefon de la o prietena, care imi ureaza "bun venit in Zodia Berbecului" (si eu si dansa, Berbeci fiind, suntem de acord ca Berbecul e cea mai cool zodie pentru bb). Gata, de acum pot sa nasc usurata.

Trec 21, 22, 23, 24 martie. Deja nu mai pot dormi noaptea - atipesc doar, in pozitie sezanda -intinsul la orizontala e o vaga amintire. Rad tot ce se poate in materie de emisiuni tv nocturne (fac o paranteza sa marturisesc ca am avut surpriza sa il vad pe Mihai Calin intr-o productie jenanta pe M6).

In noaptea de 25-26 martie ma uit la festivitatile Oscar pe care le mai vazusem si cu o seara inainte. Atipesc cu greu intre suturile pe care le primesc constant in toate organele interne.
Ma trezeste o durere destul de diferita de cea oferita de bb cand joaca fotbal cu ficatul mamei lui. Ma gandesc ce naiba oi fi mancat si imi zic in gand ca numai de o indigestie aveam nevoie.

La baie constat insa ca nu e vorba de indigestie si stau prostita intr-o balta de "apa". Nu ma mai doare nimic. Astept cinci minute - de catva timp dorm cu cronometrul la cap si oriunde merg il am in mana - durerea revine. Valeu! Sariti, oameni buni! Nasc!!! Este ora 2,50 AM. As fi vrut totusi sa mai dorm macar un pic.

Ma duc in dormitor si incerc sa ii zic cat pot de calm sotului meu ca gata, nasc, sa cheme taxiul, sa ma duca la maternitate, am contractii la cinci minute si e nasol. Sotul sare din pat, isi trage pe el o pereche de blugi, se impiedica si cade, nu gaseste numarul de la taxiuri (care era pregatit langa telefon de cateva saptamani), alearga prin casa, se impiedica de un covor, cade, il prind, tip la el ca nasc si ca ar face bine sa fie eficient si sa nu ma enerveze in momentele astea. Cei de la taxiuri zic intai ca nu au masini, apoi cand aud ca e vorba de maternitate schimba foaia. Mi se transmite nastere usoara.

Sotul ma ia de o aripa sa nu cad pe scari - eu ma scutur. Cand am o contractie imi vine sa sar la bataie la oricine imi iese in cale. Soferul de taxi ma priveste cu alarma. Cred ca arat periculos. Goneste cu 110 km/h pana la maternitate, iar mine imi vine sa il iau de gat, ca ma hurduca si ma doare. I-o fi si lui frica sa nu ii nasc in masina.

La maternitate sunt poftita in camera de garda, unde mi se ofera o frizura si sfatul de a merge. Ma supun in sila - ma dor toate si mi-e somn. Mi se mai zice ca o sa nasc pe la 11 - ceea ce mi se pare insuportabil de mult.

Pe la 4 sunt imbracata in costumatie de spital si poftita in "camera de asteptare". Imi las sotul sa se ocupe de anuntat familia etc. Ne facem semne ingrijorate printre usile inchizandu-se ale liftului. In salon e intuneric, dar vad paturi si siluete pe paturi, femei care par sa doarma. Mie imi vine sa chiui, si chiar incerc la un moment dat, ca vorba aia, e dreptul meu, dar constat ca ma doare si mai rau, asa ca tac si doar spun vorbe de ocara printre dinti cand simt ca ma doare prea rau. As vrea un tub de oxigen, ceva, simt ca ma sufoc (si apoi asa am vazut in filme), dar imi e jena sa cer. Vad un tub care iese din perete, dar nu arata ca ceea ce am vazut la teveu ca se cheama oxigen - renunt. O asistenta vine si ma impunge cu un ac. Protestez - ce e asta? - si ea imi zice ca e pentru copil, asa ca accept. Parca ce mai conteaza o perfuzie la cat de rau imi e. Vine o doctorita sa imi asculte burta cu o palniuta de metal. Asa de tare ma impunge cu palniuta aia, ca imi vine sa i-o iau sa i-o arunc cat colo. Totul e ok, imi zice, probabil pe la 8-9 am sa nasc si eu.

Din sala de nasteri se aud vaiete - o tipa povesteste in gura mare tot ce i se intampla. Ciulesc urechile la ce povesteste si la ce spun medicii si moasele. Incerc sa ma concentrez cat mai mult in exterior. Contractiile mele sunt la 2 minute acum si-mi vine sa vomit la fiecare dintre ele. Chiar anunt ca vomit si mi se aduce o tavita "renala". Dar e prea greu si renunt.

Ei, si la un moment dat (noroc de tipa aia care a nascut inaintea mea) simt ca gata si incep sa urlu din rasputeri "va rog sa veniti! ca nasc! imi vine (si o citez pe tipa a carei voce doar am auzit-o) sa ma screeeem!" Vine o moasa, ma examineaza, da, dilatare completa, va rog poftiti pe masa. Ma holbez la ea, asteptand o targa, un carucior, ceva. Ea ma ia insa de brat si hopa! iata-ma-s in picioare, merg! (cu groaza ca am sa imi scap copilul pe jos) pana in sala de nasteri. Ma asez pe masa si astept. O contractie, inca una - ceea ce se intampla e ireal. Mi se face epiziotomie. Incerc sa respir, la sfatul celor din jur. Cica se vede capul copilului si la urmatoarea contractie sa imping. Urmatoarea contractie nu mai vine, si imping cu disperare cand aud un glas ingrijorat care imi zice sa nu intru in panica. Copilul zboara in bratele doctoritei. Se aude ceva urland si aud cum se vorbeste despre un baietel frumos si voinic de 3900. Ma uit in jur - stiam ca o sa am fetita - dar nu, e chiar al meu! baietel! cel mai frumos din lume! Plang ca proasta, doctorita ma intreaba daca am facut sport de performanta, o asistenta da drumul la radio, unde colegii imi ureaza la multi ani si imi dedica muzica. Cineva vine cu un buchet de flori - frezii, de la sotul meu care a fost aproape tot timpul de cealalta parte a usii. Ora 6,50 dimineata. Si uitasem: e ziua mea.

Samurai-lady spune:

Mi-a placut povestea ta.
Si eu am plans cu lacrimi de crocodil in salon,
dupa ce mi-am dat seama ce nu e vis,e realitate..
.....adica.....bebeul nostru se nascuse.

Numai bine flacaului tau si numai bucurii.

Samurai-lady si bb Ken.

http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=40&cid=950

papadie spune:

M-ai facut sa rid si sa pling cu lacrimi...:-))))
Multa sanatate dragilor si multi lui bebe!

oana

Sä fim senini!

eellyia spune:

Draga Julie, deocamdata nu sunt insarcinata, dar ma gandesc la posibilitatea de a avea un copil in viitor (de-abia m-am casatorit si vrem sa mai asteptam un an-doi). Am citit cu sufletul la gura povestea ta si vreau sa spun ca m-apuca groaza cand ma gandesc ca voi trece si eu prin asa ceva. Am auzit insa ca daca mama naste usor o fetita, si fetita la randul ei va avea in viitor parte de o nastere usoara. O fi oare adevarat? Ar fi bine sa fie asa, pentru ca mama m-a nascut foarte usor.

Flory

Angela T. spune:

IACA BRAVA !
FRUMOASA POVESTE. O PT. O FOSTA IN SALOPETICA SI MULTI PT.

ioana spune:

..."Cred ca am ramas insarcinata in urmatoarea jumatate de ora"...Mi-a placut mult asta. Felicitari pentru baietel!

desprecopii spune:

draga Julie - te rugam sa ne trimiti o pozica cu familia completa - pentru Destine - prima pagina.

iti multumim,
desprecopii.com

Pentru parinti... despre copii!

Luizax spune:

uooooofffff, tare faina si haioasa......la sfarsit ma cam emotionai o tzara......ai nascut de ziua ta..huh, ce fain! acu va sarbatoriti deodata nu?
Hai norok si sne vedem soacre mari !!!!!

Luizax - karkotash shef!

CristinaT spune:

Ce poveste frumoasa am ras si-am plans deodata! Ce faza tare cu "palniuta aia, ca imi vine sa i-o iau sa i-o arunc cat colo"

.... Numai bine si sanatate!


3 ani !!! pe 14 februarie

monicar spune:

Draga Julie,

Frumoasa poveste...
Am si eu o veste buna. Sunt insarcinata si am fost chiar azi la un control.BB-ul e cat un bob de mazare si e bine, creste. Nu ma simt rau deloc.
Asigurarea pe care o avem in Japonia nu acopera si nasterea?
Employees’ Health Insurance (Kenko Hoken) - de asta am eu (portocalie, cea obligatorie, nationala)
La doctor azi mi-a facut un control la ecograf, mi-a dat cadou o poza si mi-a zis ca totul e normal. Toate astea m-au costat 12000Y, adica 100$... Mie mi s-a parut incredibil de mult. Daca la fiecare control ma costa atat, inseamna ca in lunile mari, voi plati si 400$ pe luna.

Tu ce stii de asigurarea asta in Japonia? Trebuie sa-ti mai spun ca am fost la un spital de stat.Inteleg ca tu nu ai nascut aici, dar poate ai mai auzit pe la prieteni.

Voi posta si un mesaj pentru toate fetele din Japonia, poate au vreun sfat pentru mine.

Numai bine,
Monica

Julie spune:

Multumiri, gagici, daca va placu povestea mea... S-a intamplat acu' aproape 6 ani, dar amintirile sunt la fel de vii ca atunci. Normal, e cea mai tare experienta pe care am avut-o, si cea mai pretioasa, si cel mai important lucru pe care l-am facut vreodata in viata! Pe bune!

Cateva precizari, totusi.

Nu stiu daca experienta nasterii trebuie sa fie aidoma cu a mamei. Mama mea a avut un travaliu de mai bine de 24 de ore cu mine si mi-a sugerat sa cer cezariana, ca sa nu trec prin ce a trecut ea. Totusi am avut incredere in doctorii mei, care mi-au prezis o nastere fara probleme - si au avut dreptate. Cred ca a mai contat si faptul ca nu mi-am pierdut cumpatul si am incercat sa fiu calma, pe cat a fost posibil.

Cineva intreba ce sunt alea contractii. In cazul meu a fost vorba de aceeasi (la scara mai mare, totusi) durere ca la ciclu, inainte de a da pe gat fiola de algocalmin. Dar in cazul meu, eu sunt scoasa din functiune cam doua zile in fiecare luna, asa ca aveam "antrenament"!

In momentul cand iese bb, apoi alea sunt contractii - si pot spune ca atunci nu mai e vorba de durere, ci de o senzatie ca aceea cand trece tractorul peste tine. De aia am zis ca e "ireal". Din fericire asta dureaza putin si nu esti decat pe jumatate constient...

Efort se depune, totusi, la greu. Bb al meu avea un ochi rosu si asistentele radeau de el "ma, da' ai muncit, nu gluma" - ceea ce era adevarat. Cat despre mine, cand m-am uitat prima oara in oglinda dupa ce am nascut, am constatat cu oroare ca imi iesise o eruptie pe fata. Dupa aia am realizat ca nu de o eruptie (toxica) era vorba, ci de mii de capilare care probabil pocnisera... Cred ca intrebarea doctoritei in legatura cu sportul de performanta avusese totusi sens...

La intrebarea pe care mi-a pus-o sotul, cand ne-am reintalnit, imediat dupa nastere: "cum a fost?", am raspuns "oribil!" si am inceput sa radem si sa plangem amandoi. Dar eram asa de mandra de mine, ca simteam ca plesnesc!

Cat am stat in maternitate (3 zile) nu am mai dormit aproape deloc. Stateam pe pat, cu pernele la spinare, cu ochelarii pe nas, si imi priveam copilul si nu-mi venea sa cred ca eu am fost capabila de asa ceva.

Primul lucru pe care mi l-a zis sora mea, privind baietelul despre care noi crezuseram tot timpul ca e fetita a fost "carevasazica, ai sa fii Soacra..." si apoi "valeu, fata, o sa se bata cu bete, o sa sparga geamuri si o sa-ti vina acasa cu nasul rupt
!!" (stim noi ce cicatrici are Tati pe frunte... de la joaca baieteasca...).

Per total, pot apune ca nu nasterea in sine a fost cea mai grea chestie, pentru ca depresia post-natala, problemele hormonale post-partum (la o zi dupa nastere aratam ca Anna-Nicole Smith, ceea ce nu mi-a fost deloc confortabil), greturile din prima parte a sarcinii si edemele din partea a doua - fac sa paleasca, in ceea ce priveste neplacerile, cele 4 ore de travaliu.

Si da, ne sarbatorim in aceeasi zi - si chiar am si inceput sa ne ciondanim "e ziua mea!", "ba nu, e ziua mea!" dar pana la urma mancam din acelasi tort... Saracu' Tati, insa, ca are de alergat dublu dupa cadouri.

Hai sa fiti fericite, fetelor, mamici de mamici si sa ne auzim si cand om fi soacre de soacre!

PS Admin, o sa trimit o pozica deseara.

Numai bine tuturor!