Pentru mamicile din strainatate!!!!
Pentru mamicile din strainatate!!!! | Autor: lidiadanaila
Am si eu o intrebare pentru voi mamici dinafara!!!!Cum va simtiti acolo???? Nu vreau raspunsuri false si sufletul vostru sa fie altfel!!!!Va intreb asta, deoarece am fost si eu in plimbare in Germania,si nu as putea locui acolo...cu atit mai mult sa fiu casatorita cu un strain!!!!Gresesc???? Este greu???? Va e bine????
Raspunsuri
Alina spune:
quote:
Initial creeata de lidiadanaila
Am si eu o intrebare pentru voi mamici dinafara!!!!Cum va simtiti acolo???? Nu vreau raspunsuri false si sufletul vostru sa fie altfel!!!!Va intreb asta, deoarece am fost si eu in plimbare in Germania,si nu as putea locui acolo...cu atit mai mult sa fiu casatorita cu un strain!!!!Gresesc???? Este greu???? Va e bine????
lidia
Lidia,
Cred ca mesajul tau era mai potrivit pt forumul de discutii generale.
Si ca sa iti raspund la subiect:
-ma simt foarte bine aici,cu toata sinceritatea iti spun ca m-am adaptat(la inceput nu mi-a fost usor pt ca imi lipseau parintii si preitenii) si mi-ar fi aproape imposibil sa ma reobisnuiesc in tara.O voi face totusi peste 25-30 ani daca copiii mei ar dori sa traiasca in Ro.
-da,sotul meu este "strain"-cum spui tu-de nationalitate germana.E un baiat foarte bun,inteligent,familist,iubitor,un tatic minunat.Nu avem absolut nici un fel de probleme legate de diferente de cultura sau religie,suntem o familie normala si echilibrata.
Alina
tinatache spune:
lidia, intrebarea ta are un raspuns doar in sufletul tau, sau al fiecaruia. Nu pot spune eu sau altul daca tu gresesti cand crezi ca nu ai putea trai in Germania. Sunt persoane care au fost in USA (de ex.) si apoi au venit aici si spun ca nu mai vor sa plece, altii au facut invers si spun la fel. Daca noua ne este greu sau usor, ne-am adaptat sau nu, depinde de situatia fiecarui individ in parte. Unii au venit cu parintii, altii singuri, altii cu sot/sotie si copii. Daca vrei sa vezi ce discutii avem, vino pe sub cu Viata in Germania, ai sa afli multe.
Daca este usor? unde este usor in lumea asta? Limba germana e foarte grea, daca nici unul din cei 2 nu o stie e dezastru, cel putin la inceput. Dar trece si perioada asta. Apoi cu locurile de munca: unii cauta cu anii si o sa zica ca aici e fundul lumii, ca nu-ti gasesti nimic de munca s.a.m.d., altii au noroc sau sunt pur si simplu mai buni in meseria lor si-si gasesc in cateva... sapt. luni.
Deci parerile sunt impartite in functie de experienta si conjunctura in care a aterizat fiecarem decizia finala e personala.
Cristina
lidiadanaila spune:
Asteptam de la voi un raspuns mai concret! Eu am spus ca nu as putea trai oriunde inafara TARII[ nu sunt nationalista] ci pur si simplu cred ca mi-ar fi greu fara rude, prieteni ...Bineinteles ca alta-i situatia pentru mamicile cu soti ROMANI sau care sunt cu familia! Asa mai DA!! Astept opinii de la mamicile mai singurele..
Corina spune:
Hai sa iti raspund si eu! Sint casatorita cu un francez,cind am venit aici nu cunoasteam pe nimeni! Mi-a fost greu la inceput,pina am cunoscut orasul in care locuiam ca sa pot iesi singura,mi-au trebuit vreo trei luni!!!Am avut noroc ,caci vorbeam deja limba franceza! Am ramas gravida imediat,deci nu m-am plictisit.
E adevarat ca imi lipseau prietenii si familia,dar incet -incet m-am adaptat,iar acum merg in Romania in vacanta,dar abia astept sa revin ACASA!!Pentru mine,acasa inseamna aici cu sotul si fetita mea! Nu sintem bogati,eu nu am reusit sa imi gasesc un servici( sint de 3 ani aici)dar oricum avem casa noastra si o masina!!!Sintem o familie normala,avem prieteni francezi si romani !!
Cred ca ti-am raspuns in mare,cu toate ca nu am inteles prea bine intrebarea ta!
Pupici
Corina si Anna nazdravana!!
Cricor spune:
Eu cred ca locuitul intr-o alta tara decat cea in care te-ai nascut e o chestie extrem de individualizata si foarte greu de explicat cuiva care nu a trecut prin asta, iar vanturarea ideii adaptare/ neadaptare irelevanta. Exemplul meu: daca adaptarea inseamna ca am serviciu conform pregatirii mele, sunt integrata social, am prieteni,si lispa oricarei probleme materiale atunci da, m-am adaptat. Daca adaptarea inseamna ca te simti aici acasa, atunci nu, nu m-am adaptat. Eu sunt de 5 ani aici si am momente, mai ales cund sunt singura pe strada si imi zboara gandurile fara nici o directie sa ma uit la strazile astea curate, iarba taiata, floricele in fata caselor si sa ma intreb "Ce caut eu aici?". Mi-e greu sa spun pe scurt exact ce ma nemultumeste, stiu doar ca locul asta nu e pentru mine. Si pentru ca n-am de gand sa asptept 10 ani sa vad daca o sa mi se para acasa aici, ne-am hotarat sa ne intoarcem acasa.
Divagatie: l-am auzit pe Stefan Hrusca (care locuieste in Canada) spunand ca in Canada peisajul e dumnezeiesc. Primul meu gand a fost "cum poate fi dumnezeiesc un peisaj intr-o tara in care nu se canta colinda de Craciun?"
Corina
lu.more spune:
La mine e simplu de tot: nu m-am simtit niciodata la locul meu in Romania. Cand eram acolo, nu eram constienta de asta, simteam doar ca locul meu nu era acolo... Nu ma simteam implinita pe nici un plan, desi aveam o familie (frumoasa, ziceau unii), un serviciu (bun, ziceau unii), o mana de prieteni (imi placea sa-i numesc asa...), si apoi, mama si fratele meu.
Am plecat aici. Nu mi-a fost niciodata dor. Dor, de ce? Prietenii au disparut, inca de cand au aflat ca plec, mama nu mai este, fratele meu e bine acolo unde e....
Cand am venit prima data aici, am avut sentimentul ciudat ca mai fusesem deja. Nimic nu era nou, ci foarte frumos, si totul imi era familiar. Nici nu era vorba de "integrare", eram deja de-a lor, ei erau de-ai mei!
Am aflat apoi ce inseamna "dorul". Cand mergeam in Romania, mi se facea dor de ca lasam aici. Invers, niciodata!
Ca sa raspund la intrebarea ta: nu pot sa spun daca ai dreptate sau nu, pentru ca fiecare suntem diferiti. Mie nu mi-e greu, desi nu incetez sa repet, n-am dat aici peste caini cu covrigi in coada (nici macar din intamplare, ca de cautat, nu i-am cautat). Imi e bine aici, ma simt implinita, sunt fericita, mi-am gasit, in sfarsit, locul sub soare.
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld
rovki spune:
Eu am plecat acum 20 de ani imediat dupa
ce am terminat facultatea.Am plecat singura si la
inceput a fost greu.Pe urma am invatat limba,am
inceput sa lucrez,sa-mi fac prieteni,m-am
casatorit,am facut un copil si cu alte cuvinte m-am
obisnuit aici.Dar mi-e dor de Romania.De multe ori ma
gindesc sa ma intorc.Stiu ca suna meschin dar aici
am o situatie materiala foarte buna si mi-e greu sa renunt.
Dupa multi ani nici nu mai stii unde e acasa.De obicei
e acolo unde e familia.
Bubbles spune:
quote:
Originally posted by lu.more
La mine e simplu de tot: nu m-am simtit niciodata la locul meu in Romania. Cand eram acolo, nu eram constienta de asta, simteam doar ca locul meu nu era acolo... Nu ma simteam implinita pe nici un plan, desi aveam o familie (frumoasa, ziceau unii), un serviciu (bun, ziceau unii), o mana de prieteni (imi placea sa-i numesc asa...), si apoi, mama si fratele meu.
Am plecat aici. Nu mi-a fost niciodata dor. Dor, de ce? Prietenii au disparut, inca de cand au aflat ca plec, mama nu mai este, fratele meu e bine acolo unde e....
Cand am venit prima data aici, am avut sentimentul ciudat ca mai fusesem deja. Nimic nu era nou, ci foarte frumos, si totul imi era familiar. Nici nu era vorba de "integrare", eram deja de-a lor, ei erau de-ai mei!
Ca sa raspund la intrebarea ta: nu pot sa spun daca ai dreptate sau nu, pentru ca fiecare suntem diferiti. Mie nu mi-e greu, desi nu incetez sa repet, n-am dat aici peste caini cu covrigi in coada (nici macar din intamplare, ca de cautat, nu i-am cautat). Imi e bine aici, ma simt implinita, sunt fericita, mi-am gasit, in sfarsit, locul sub soare.
Perfect de acord cu lu.more (diferenta este ca avem o mai mare familie in Romania).
Si cum se spune... "niciodata sa nu spui niciodata", oricum ar fi.
Bianca
foxy spune:
Acasa este acolo unde te simti acasa. Pt. mine este aici,impreuna cu familia mea. Da,imi este dor de surorile mele, de gradina botanica(locul meu preferat)..........si atit. Din toti prietenii de odinioara mai am contact doar cu o persoana (ceilalti au intrerupt treptat contactul cu mine). Aici simt ca am prins radacini,nu am simtit asta in Romania.Si aici ma simt linistita, aici este locul meu.
Mia. spune:
Eu am venit de curind,dar cum spunea Lu more
quote:
La mine e simplu de tot: nu m-am simtit niciodata la locul meu in Romania. Cand eram acolo, nu eram constienta de asta, simteam doar ca locul meu nu era acolo... Nu ma simteam implinita pe nici un plan, desi aveam o familie (frumoasa, ziceau unii), un serviciu (bun, ziceau unii), o mana de prieteni (imi placea sa-i numesc asa...), si apoi, mama si fratele meu.
Am plecat aici. Nu mi-a fost niciodata dor. Dor, de ce? Prietenii au disparut, inca de cand au aflat ca
am citit si m-am gindit ca si eu cind am ajuns aici,m-am simtit dintr-o data ca acasa,si sotul meu la fel,la amindoi ne place f mult aproape totul si ne simtim acasa deja.
www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze