Pentru mamicile din strainatate!!!!
Raspunsuri - Pagina 2
@lbin@ spune:
eu sınt casatorita cu un turc care nu a fost ın romania decıt o singura data (acum 12 ani)..vin o data pe an ın romanıa dar asta nu ımi este de ajuns... am doi copii reuşiti un sot ideal dar ca mamica m-am simtit extraordinar de singura ...la naştere sa fii singura sa n-ai pe nimeni nu mama nu tata nu frate nu sora ...hmmm.. ın jurul tau lumea se ınvırte ca titirezul nu ştiu cum sa faca ca sa te simti bine dar nu .. nu este de ajuns ..ıti lipseşte ceva ... cred ca niciodata nu o sa-mi dispara dorul de tara unde m-am nascut ... mereu ma gındesc daca eram ın tara mea natala cum m-aş fi simtit ...deci ın concluzie ca mamica este greu printre straini ..din familia ta nu-ti bate nimeni la uşa pe neaşteptate..nu vine nimeni dimineata sa-şi vada nepoteii sau sa te vada pur şi simplu doar pe tine sa zica:,,eram ın trecere scumpo ma duceam la piata şi am dat şi pe la tine o fuguta ,,:)
symaco spune:
quote:
Originally posted by @lbin@
eu sınt casatorita cu un turc care nu a fost ın romania decıt o singura data (acum 12 ani)..vin o data pe an ın romanıa dar asta nu ımi este de ajuns... am doi copii reuşiti un sot ideal dar ca mamica m-am simtit extraordinar de singura ...la naştere sa fii singura sa n-ai pe nimeni nu mama nu tata nu frate nu sora ...hmmm.. ın jurul tau lumea se ınvırte ca titirezul nu ştiu cum sa faca ca sa te simti bine dar nu .. nu este de ajuns ..ıti lipseşte ceva ... cred ca niciodata nu o sa-mi dispara dorul de tara unde m-am nascut ... mereu ma gındesc daca eram ın tara mea natala cum m-aş fi simtit ...deci ın concluzie ca mamica este greu printre straini ..din familia ta nu-ti bate nimeni la uşa pe neaşteptate..nu vine nimeni dimineata sa-şi vada nepoteii sau sa te vada pur şi simplu doar pe tine sa zica:,,eram ın trecere scumpo ma duceam la piata şi am dat şi pe la tine o fuguta ,,:)
de cati ani esti plecata?
@lbin@ spune:
din '90 dar vin mereu ın tara ınainte veneam foarte des pe urma cınd primul meu copil a ınceput şcoala numai ın vacanta de vara ... nu ştiu mi-e mie dor mereu de tara ın special sarbatorile de iarna (poate de asta sınt mai melancolica ca de obicei :)
Mary.F.08 spune:
Si eu locuiesc in Germania de 10 luni, sunt casatorita cu cetatean neamt si sunt 
in 6 luni.Mie una mi-e foarte greu, este adevarat sunt la inceput dar este groaznic, sunt singura si nu am pe nimeni in afara de sotul meu si sincer simt nevoia de a fi cu prietenii...de a discuta cu cineva..mai ales acum, mi-e groaza cand ma gandesc ca atunci cand o sa nasc nu o sa fie nimeni langa mine,ma gandesc ca dupa aceea i-mi va fi mai usor voi fi tot timpul cu bb-ul meu.Parerea mea este ca daca ti-ai facut o familie intr-o tara straina si un cerc de prieteni si ti-ai creat o noua viata atunci da te simti acasa acolo unde esti...orice inceput este greu..orice schimbare...
Pupici Mary
goanga23 spune:
Mie mi-e foarte dor de ai mei si acest lucru se accentueaza in preajma sarbatorilor, aici nu exista acelasi spirit de sarbatoare mai ales de Paste... Eu am locuit cu ai mei pana l-am cunoscut pe sotul meu , ne-am casatorit destul de repede si am plecat in SUA , apoi am ramas insarcinata si cum nu imi place sa zbor cu avionul am amanat venirea in Romania pentru o perioada ( asta ca sa creasca si puisorul meu un pic mai maricica!) ...deci totul s-a petrecut foarte repede, schimbarea a fost brusca ...dar voi veni in vara in Romania...abia astept!!!
Altfel ma simt foarte bine aici, sunt fericita alaturi de sotul meu american si minunea mea de fetitza. Acum ei sunt familia mea, sunt cele mai importante persoane din viata mea si voi fi multumita si fericita oriunde voi fi alaturi de ei!
Oricum, noi nu am decis unde ne vom stabili , s-ar putea sa ramanem in California, s-ar putea sa ne mutam in Europa, deocamdata astept sa devin rezident permanent ( acum sunt rezident cu statut conditionat timp de 2 ani) , apoi vom mai vedea!
Pupici
,
Andreea , Mara si Brian
f.anomis spune:
quote:
Originally posted by goanga23
Mie mi-e foarte dor de ai mei si acest lucru se accentueaza in preajma sarbatorilor, aici nu exista acelasi spirit de sarbatoare mai ales de Paste... Eu am locuit cu ai mei pana l-am cunoscut pe sotul meu , ne-am casatorit destul de repede si am plecat in SUA , apoi am ramas insarcinata si cum nu imi place sa zbor cu avionul am amanat venirea in Romania pentru o perioada ( asta ca sa creasca si puisorul meu un pic mai maricica!) ...deci totul s-a petrecut foarte repede, schimbarea a fost brusca ...dar voi veni in vara in Romania...abia astept!!!
Altfel ma simt foarte bine aici, sunt fericita alaturi de sotul meu american si minunea mea de fetitza. Acum ei sunt familia mea, sunt cele mai importante persoane din viata mea si voi fi multumita si fericita oriunde voi fi alaturi de ei!
Oricum, noi nu am decis unde ne vom stabili , s-ar putea sa ramanem in California, s-ar putea sa ne mutam in Europa, deocamdata astept sa devin rezident permanent ( acum sunt rezident cu statut conditionat timp de 2 ani) , apoi vom mai vedea!
Pupici
Andreea , Mara si Brian
f.anomis spune:
Sunt aici de doi ani si nu pot spune ca sunt fericita. Sunt fericita doar cand imi tin fetita in brate.
La inceput, a trebuit sa inghit toate comentariile, ironiile si dispretul din partea familiei sotului. (Ei se simt mai frumosi si mai destepti doar pentru ca sunt francezi.) Unii dintre ei au incetat, insa altii mai continua... Nu le-am cerut sa ma iubeasca, dar macar sa ma accepte. Sotul meu este un om deosebit de bun si de intelegator, insa uneori, simt ca nu e suficient. Apoi, cautand un loc de munca, m-am izbit de altii...Experienta si studiile din tara nu-ti folosesc la nimic. Trebuie sa iei totul de la capat. Uneori simt ca ma lupt cu morile de vant. Doar privindu-mi copilul mai gasesc forta necesara sa merg mai departe.
Familia si prietenii imi sunt in tara...Abia acum realizez cu cata caldura si cu cata dragoste am fost inconjurata acasa. Aici, schimb cateva cuvinte cu vanzatorul de paine, cu vanzatoarea de ziare si cu postasul. Atat.
Voila, la vie en rose!
Simona si 
Olivia Maria (06.12.2004)
Carmenbr spune:
Servus, sunt o mamica noua pe forum, dar in curand o sa ma "invechesc". Promit.
Sunt impreuna cu sotul meu in State de aproape de 2 si suntem FERICITII parinti ai unei minuni ERIC de 9 luni si jumatate. Suntem topiti amandoi in fata lui. Amandoi suntem romani si am emigrat aici cu Loteria Vizelor, asa cum multi stiti si poate multi ati si venit. Am fost tare singuri la inceput, nu am cunoscut pe nimeni. Acum avem cativa prieteni, dar credeti-ma fetelor, nu ai timp nici sa mori, abia gasesti timp pt familie si pt comoara ta. Abia in week-end si de sarbatori mai gasesti ceva timp si pt prieteni. Eu pot sa spun ca am fost mai norocoasa decat altele, caci am putit sa o aduc pe mama aici cu 2 saptamani inainte sa nasc, iar de atunci a fost mereu cineva la noi, ca sa stea cu Ericutzu. Nu pot sa spun ca e raiul pe pamant, dar e de preferat day-care-ului.
Ne-a fost tare greu la inceput, am vrut sa ne intoarcem de nu stiu cate ori, dar acum au inceput sa se aseze cat de cat lucrurile pe fagasul lor, insa cea mai mare motivatie a noastra in lupta de zi cu zi e Eric.
Asa ca, oricat ar fi de greu, priviti acesti ingerasi si sunt convinsa ca si voi ve-ti spune " It's worth!"
BINE V-AM GASIT!
Idora spune:
Eu nu m-am adaptat si nu stiu daca o sa ma adaptez vreodata.Nu stiu, ma gandesc de multe ori ca poate tara nu mi se potriveste, mie-mi place mult soarele, imi place marea, imi plac orasele mari (eu locuiesc intr-un oras mic si cam pustiu acum), imi place aglomeratia, nebunia, oamenii veseli si nonconformisti, sa am multi prieteni care sa vina pe neasteptate in vizita, deci o viata sociala bogata pe care o am in Romania dar aici nu o am.Ma gandesc de multe ori cum m-as simti intr-un oras mare, de ex. dintr-o tara latina ca de Italia sau Spania.Poate bine, poate nu.Nu stiu ce sa zic, ca n-am experienta asta, dar in orice caz Romania e tara mea de suflet si n-o sa pierd mai pierd vremea prea mult pe aici!!Oricum, in limita posibilitatilor, stau cat de mult e posibil in tara mea.Aici o sa ma simt intotdeauna un strain!! E greu printre straini dar cand iubesti faci multe sacrificii!!
Polixeni spune:
si pt ca sa inmultesc si eu randurile iaca imi alatur si eu mesajul referitor la acest subiect. eu sunt in grecia de 1 an,casatorita cu un grec ( iar eu sunt de origine greaca dupa bunic ).cu sotul meu ma inteleg taaaare bine si tare ne mai iubim,chiar si cu familia lui ma inteleg bine (chiar daca uneori mai fac pe deshteptele soacra si cumnata,dar le ignor ).problema e ca nu imi pot gasi un serviciu de doamne-ajuta si asta ma usuca la sufletel.adevarul e ca nici nu accept chiar orice job,ca doar nu am studiat si nu am facut atatea sacrificii degeaba atatia ani.uneori ma intristez si eu foarte mult si chiar plang,dar stiu ca macar il am pe sotul meu alaturi de mine si nu l-as lasa pt nimic in lume. si totusi sper sa iasa soarele si pe aleea mea...pupicei pe obrajei si curaj fetelor!!! polixeni