agresivitatea la copii

hai sa discutam putin despre copiii batausi!
eu am fetita (2 ani) si, spre rusinea mea, ii bate pe alti copii si chiar pe alte persoane mature, mame sau bunici de copii in parc (daca se asaza, de ex, pe banca pe care stam: banca mea! banca mea!)

din fericire, am intalnit in francoise dolto (despre educatie in copilarie) acest subiect discutat pe larg, de unde am scos niste idei pe care vi le impartasesc:
-agresivitatea la copii nu e numai normala, ci obligatorie pentru o dezvoltare buna
-pentru copilul bataus (si chiar pentru cel batut!), nu este perceputa ca o violenta, ci ca o cale de comunicare (il bate aratandu-i ca nu-i e indiferent!)
-ceea ce transmite batausul este refuzul de a se identifica prin iubire cu cel batut – se pare ca, de fapt, o data acest moment trecut, cei doi copii (victima si calaul) pot deveni cei mai buni prieteni: de ex, un copil mai mare il bate pe unul mai mic: el vrea sa spuna ca nu vrea sa devina mic si slab, iar cel mic, cel batut, accepta intr-un fel bataia, pentru a invata ceva despre agresivitate

acestea sunt cateva idei
ma interesa din ce-ati citit sau trait, cum vedeti voi agresivitatea la copil, cum ati depasit momentul, cum ati reusit sa-i explicati copilului, etc

merci!


http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405

Adela99 spune:

quote:

---

Initial creeata de gandacelu



-agresivitatea la copii nu e numai normala, ci obligatorie pentru o dezvoltare buna

---

Nu am citit nimic de Francoise Dolto (sunt o inculta , si-mi pare rau), copilul meu nu a fost agresiv (si s-a dezvoltat normal)dar stau si ma gandesc la afirmatia de mai sus. Daca agresivitatea e obligatorie pentru o dezvoltare buna, se poate presupune ca cei care nu au fost agresivi au vreo hiba?
Am inteles ca agresivitatea e o forma de comunicare, dar pana la ce limita e sanatoasa? Cred ca de pilda ex cu banca mea, banca meae mai degraba un simt al proprietatii, care am inteles ca si el e bun pentru dezvoltare. Am citit undeva (mai citesc si eu din cand in cand ), ca copilul trebuie intai sa posede ceva ca mai apoi sa-l poata darui.
In cartea respectiva se dadea un exemplu despre o fetita care implinise 4 sau 5 ani, la primirea cadourilor le-a deschis si fiind jucarii nu a lasat pe ceilalti copii sa se joace cu ele, spre dezamagirea parintilor care mai tarziu au explicat fenomenul ca fiind ceva nou pentru ea mai intai a trebuit sa le posede ca mai apoi sa le poata imprumuta.

dana d spune:

Hai ca m-ai linistit cu citatele astea, deci e bine. Si fetita mea cam da cu palma, pentru varsta ei de 1 an si 2 luni pot sa spun ca e batausa. Dar ea nu face diferenta in ce anume loveste, da in mine, da in sora sa, dar da si in masa, covor, si in capul ei da cu amandoua mainile. Ba chiar cand e mai nervoasa se repede cu gura cascata si musca ca un catel, lasa si urme cu cei 8 dintisori ai ei. Noi ne amuzam dar imi pun deja intrebari cu privire ca caracterul ei, la cum va fi mai tarziu.

http://www.babiesonline.com/babies/i/ilinca
http://community.webshots.com/user/danaf123

karmen spune:

Copilul relationeaza dificil cu ceilalti copii la inceput. Pe la 2-3 ani el percepe pe celalalt ca o amenintare, se teme sa nu-i ia jucariile si de aceea se isca conflicte. La 4 ani se identifica cu celalat, doreste sa-i semene, imita jocul copiilor, apoi la scurt timp dupa, il percepe ca rival, doreste sa-l intreaca. Abia la 5 ani copilul percepe pe celalat copil ca un partener de joaca, caruia ii respecta dorintele.
Deci, agresivitatea este un mod de a comunica si exprima temerile, frustrarile care le traieste copilul in raport cu alti copii, prin lupta cu altii se cunoaste si pe sine, isi masoara fortele.
Fr. Dolto

quote:

---

agresivitatea la copii nu e numai normala, ci obligatorie pentru o dezvoltare buna

---

as adauga eu, intr-o anumita etapa a dezvoltarii. Psihanaliza are contributia ei importanta in psihologia copilului dar nu de putine ori este atacata pentru tendinta de a exagera si a extrapola semnificatia unui fenomen psihic.

Carmen

sinzi_ana spune:

David are un prieten care il musca, il impinge si ii smulge jucariile. La inceput il tolera si nu il lua in seama (se cunosc de cand se stiu si practic sunt ca fratii, nu cred ca a trecut zi sa nu se vada, si Andrei e cu 2 saptamani mai mare ca David) apoi a inceput sa bazaie, iar acum a devenit si el agresiv, chiar si cu alti copii cu care inainte era prietenos. Sunt cam dezamagita de schimbarea de comportament.
Eu eram foarte violenta cu sora mea mai mare, care foarte toleranta ma lasa sa castig toate bataliile si nu prea ne-am inteles bine in copilarie!!!
Nu consider violenta un mod de exprimare la nici o varsta! Cred ca ar trebui corectat comportamentul agresiv la copii si victima este intodeuna cea care trage ponoasele!
Nu cred ca trebuie sa ii incurajam pe copii nostrii sa fie violenti si sa obtina ceva prin asta! Consider mai intelept sa ii explici indiferent de varsta, ce consecinte au actele sale si cu mare grija sa inabusi aceasta violenta fata semenii lui.
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

descintec spune:

ca agresivitatea e o etapa prin care majoritatea copiilor trece, e clar..si pentru ce recurge la ea e clar, ati lamurit frumos si neuronul meu a priceput..intrebarea mea:
invatam copilul ca
a. e interzis cu desavarsire sa ii cotonogeasca pe ceilalti
b. ca nu e frumos si bine sa ii loveasca pe ceilalti
c. il lasam sa rupa tot?

D.

Adela99 spune:

quote:

---

Originally posted by descintec

ca agresivitatea e o etapa prin care majoritatea copiilor trece, e clar..si pentru ce recurge la ea e clar, ati lamurit frumos si neuronul meu a priceput..intrebarea mea:
invatam copilul ca
a. e interzis cu desavarsire sa ii cotonogeasca pe ceilalti
b. ca nu e frumos si bine sa ii loveasca pe ceilalti
c. il lasam sa rupa tot?

D.

---

eu l-am invatat sa
a) sa cotonogeasca doar in caz de aparare (bataia aici nu e acceptata nici ca aparare)
b) ca nu e frumos nici bine nici drept
c) absolut nu orice, in nici un caz carti

nu stiu cat de bine am facut, dar asa l-am invatat

khristin spune:

Un motiv al agresivitatii ar putea fi si lipsa socializarii - copilul traind mai mult timp poate cu o bunica - in loc sa interactioneze si cu alti copilasi de aceasi varsta. Poate ca ar fi bine gandacel sa duci copilul intr-un mediu cu copii si vazut acolo cum se comporta. S-ar putea sa fii surprinsa de cum va reactiona.

Cristina

http://community.webshots.com/user/khristin107

crism spune:

a. e interzis cu desavarsire sa ii cotonogeasca pe ceilalti
b. ca nu e frumos si bine sa ii loveasca pe ceilalti
c. il lasam sa rupa tot?

In ceea ce priveste educatia copiilor nostri, nu le interzic sa "cotonogeasca" in caz de aparare, nu vreau sa cresc un fricos.
in acealsi timp nu ii las sa loveasca alti copii.
Si c. nu ii las sa rupa totul, acuma baiatul meu(3 ani jumate) trece printr-o faza in care il invataam ca nu TOTUL este jucarie. Are o imaginatie grozava si asa distruge tot de prin casa daca l-as lasa.

Cristina, sotia minunatului Sean, mamica la doi pitici frumosi, Connor Ryan 3 ani si Elena Maria 1 an.

amuleta spune:

Agresivitatea unui copil de 2 ani nu are aceeasi semnificatie cu a unuia de 5 ani. La 2 ani poate fi parte a dorintei de a comunica dar la 5 ani deja semnalizeaza o problema (de cele mai multe ori a parintilor).

gabibarta spune:

Si fata mea se bate, dar ea este si smechera: nu se bate numai cu copiii care nu o bat

Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002http://community.webshots.com/user/gabibarta