Mai catolic decit Papa-sau regula bunului-simt

Mai catolic decit Papa-sau regula bunului-simt | Autor: amuleta

Link direct la acest mesaj

Nimic nu scoate la iveala strafundurile noastre contorsionate precum politica sau religia. Mi-am amintit de acest lucru citind subiectul "Ucisa pentru onoarea familiei". Acolo, intrebarea esentiala s-a pierdut undeva in zgomotul de sabii si iatagane dar ea continua sa ma framinte : cum putem sa fim fiinte profund religioase si sa ne pastram bunul-simt intact ?
Ca sa nu fiu acuzata de partizanat, o sa incep cu exemple din propria ograda : mi se par lipsite de bun-simt regula care spune ca femeia la ciclu nu are voie sa intre in biserica, mesele uriesesti intinse la tara cu ocazia inmormintarilor si pomenilor, ideea ca ortodoxia este "cea mai tare in parcare" si ceilalti sint un fel de sectanti (mai putin catolicii care sint intr-un fel de ceata), celibatul preotilor catolici, faptul ca un Papa ramine in functie pina la ultima suflare, chiar daca boala-i cuprinde trupul si mintea.
Apoi ma gindesc la tot ce-am judecat si mi se face frica : Doamne, gresesc fata de tine neacceptind pe nemestecate si de la A la Z dogma si regulile ?
Dar ma uit la monstruozitatile generate in istorie de exagerarile religioase, orori care-ar fi putut fi evitate daca oamenii si-ar fi urmat ceva mai mult propriul bun-simt si ceva mai putin pe cel al liderilor lor. Ma gindesc la judecata finala cind nimeni nu va putea delega vina personala spunind "Mi-am urmat liderul, pe cel trimis de tine sa-mi spuna ce sa fac !" Daca prostia si credulitatea pot servi drept scuze in fata lui Dumnezeu, atunci toata rasa umana ne-am putea considera mintuiti aprioric. Dar daca tot ce vrea El de la noi este sa urmam roboteste niste reguli, atunci de ce ne-a inzestrat cu ratiune ? Doar ca sa fie lupta mai grea ?
P.S. Subiectul acesta nu se refera la o religie anume, ci la o dilema personala, asa ca va rog sa lasati sabiile si iataganele la poarta.


Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

Valeu, ce facui ? Poate cineva sa mute subiectul la Generale ?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Banti spune:

Amuleta, cred ca ma regasesc cumva in ce ai scris tu. M-am gindit si eu la cele spuse de tine cindva. Nu vreau nici eu sa mai intram intr-o noua polemica - pe mine, personal ma intristeaza profund ingnoranta si rautatea si faptul ca nu putem avea o discutie fara sa jignim pe altii. Dar cind vine vorba de religie sau politica, asa se intimpala intotdeauna, pentru ca oamenii sint atit de diferiti.
Eu vreau sa spun ce mi s-a intimplat mie personal - referitor la ce spuneai tu Amuleta. In momentul cind am inteles de fapt ce vrea Dumnezeu cu adevarat de la noi (cind am citit Biblia si am inteles ce este Adevarul) am simtit o eliberarea si o usurare care nu se pot descrie in cuvinte. Mai degraba o pace sufleteasca, pe care nu o poate da decit Cristos (asa cred eu). Asa cum a spus El, "veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi" Am simtit eliberarea fata de toate normele, regulile, obiceiurile stupide care mai mult ingreuneaza viata unui om, sint o corvoada, si nu un ajutor. Am vazut ce minunate sint lucrurile simple. De ce trebuie sa fie totul complicat cind Dumnezeu a aratat cit de simple pot fi lucrurile? Noi, oamenii, le complicam. Eu am inteles ce inseamna sa fii liber, ce inseamna dragostea pentru altii, intelegerea si respectul pentru toti oamenii, pentru ca Dumnezeu ii iubeste pe toti. Dumnezeu poate lumina ratiunea noastra ca sa alegem binele.
Pentru ca vreau sa aplic in viata mea ce spune Cristos, incerc sa aplic motto-ul pe care mi l-am ales "sa facem altora ce ne-ar placea sa ne faca ei noua" in fiecare zi si in situatiile cu care ma confrunt. Nu e deloc usor, dar nu e imposibil. Si ma ajut in primul rind pe mine, pentru ca sufletul meu se bucura si se invioreaza.
Poate altii au alte experiente, eu am spus ce am trait eu si cum am inteles sa schimb lucrurile in viata mea ca sa simt ca viata mea are un scop.

Cu drag,



Ioana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns debby spune:

Eu am mai scris prin cateva discutii parerea mea, dar uite ca acum o reiau.

Ma consider credincioasa, dar de nici o religie. Religiile au fost facute sa adune gloata de natangi si sa-i manipuleze de-a lungul vremii. De ce ne trebuie o religie anume sa credem in Dumnezeu? Cel putin de faza cu "merg la biserica sa nu ma certe preotul" sau "parada modei cu hainute noi" nici nu vreau sa aud. Atatea exemple avem printre noi de cele care merg fatis si stau in prima strana( banca) mereu sau canta la cor si apoi iti dau in cap. Oare nu putem fi BUNI si atat?

Nu ma lungesc sa nu va fac capul toaca, in stare oricum sunt, asa ca prefer sa ma opresc aici, cred ca ati inteles deja ce vreau sa spun!

Si apoi pt mine, preotii sunt 1 % cei adevarati, iar pt restul e doar o meserie in spatele caruia sunt oameni mai mult sau mai putin coreti si buni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

Sunt pentru regula bunului simt

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pulstar spune:

Personal consider religia un instrument de indobitocire si manipulare in masa. Nici o religie nu este mai buna decat alta. Toate au acelasi scop. Desi am fost botezata ortodoxa la nastere(lucru care s-a intamplat desigur fara asentimentul meu), am renuntat total la orice forma de religie sau doctrina religioasa. Cu toate acestea, nu sunt atee. Cred intr-o Forta Universala pe care uni o numesc Dumnezeu, altii Budda, alti Tao. Eu cred ca nu are nume, "Ea" pur si simplu exista, indiferent daca noi credem sau nu in "Ea". De aceea nu am nevoie de nici o religie ca sa-mi confirme existenta acestei Forte.
"Ea" este omniprezenta, exista in fiecare fir de iarba, in fiecare copac, si in primul rand in noi insine. Acolo trebuie sa O cautam atunci cand vrem sa o gasim. De aceea consider ca toate religiile nu valoareaza nimic.
Nu am nevoie de nici o biblie sau alta carte ca sa aflu legile existentiale etice si morale. Ele pur si simplu exista. Sunt inscrise in noi. Fiecare fiinta din Univers le cunoaste. Trebuie doar sa privim in noi insine. Aceste informatii sunt atemporale, ele exista dintotdeauna. Religiile si biblia doar de cateva mii de ani...
Aceasta este parerea mea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delsim spune:

Pe mine ma distreaza babele care se considera credincioase infocate, dar se cearta in biserica ca la usa cortului , vorbesc in timpul slujbei, barfesc etc. Si apoi pupa cu foc sutana popii.Ma rog...
In legatura cu regurile si canoanele dupa care se conduc diverse rituri, multe sunt invechite si depasite cu mult, si nu mai pot avea aceeasi aplicare . Cred ca ar trebui schimbate pe ici pe colo , in conformitate cu vremurile.
Biserica in ziua de azi a devenit o afacere. Pentru preoti nu mai este decat o meserie ca oricare alta.Mi se pare ca nu au "har" , iar unii... nici ei nu cred ce propovaduiesc.Bine, noi trebuie sa facem ce zice popa , nu ce face popa, dar nu mai au credibilitate. Si ei sunt oameni , dar pentru mine imaginea unui om imbracat in sutana , cu celular , masina straina si tarif, isi pierde din "sfintenie".
Si nu stiu, poate este doar impresia mea , dar mi se pare ca nu-si indeplinesc rolul de biserica cum trebuie: se ocupa numai de evenimente mai fericite sau mai putin fericite, de slujbele obisnuite, dar nu am auzit in ultimii ani sa faca ceva concret pentru enoriasi, pentru oamenii saraci din parohii sau pentru copii strazii. Unde este rolul lor de calauzitori ai comunitatii, de conservare a valorilor, de sprijin ? Si se mai intreaba de ce nu se duc oamenii la biserica.
In ceea ce priveste religiile, si mie mi se pare uneori ca au fost create pentru a se manipula cat mai mase. S-au facut multe in numele religiei si se fac. S-au purtat razboaie, s-au facut abuzuri in numele religiei; mai nou se fac atentate. Oare este asta credinta, sau doar orbire? Isi pierde valoarea , devine doar o idee pe care o folosesc in scopurile lor mult mai putin nobile.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miguelle spune:

Textele din Biblie, ca si intreaga religie crestina (ma refer la ortodoxie, pt ca in asta cred)nu pot fi intelese prin rationament sau logica omeneasca. De aceea sunt multi care le citesc, si putini care pricep.
Imparatia lui Iisus nu e in lumea aceasta. Asa ca vorbele Lui au in plus duh, pe care nu-l putem patrunde decat cu ajutor de sus.

Nu stiu exact citatul, dar: bate si ti se va deschide, cere si ti se va da, cauta si vei gasi. Cred ca e valabil pt intrebarile voastre. Fara Dumnezeu, fara sa cerem ajutorul Lui, nu gasim raspunsuri. Trebuie sa ne straduim pt asta.

Si fanatismul n-are nimic de-a face cu adevarata credinta. Are de-a face cu mandria, cu mania ( cu i din a) si este o greseala omeneasca ca multe altele.

Bunul simt de multe ori coincide cu regulile de viata crestina, dar nu stiu daca e suficient.

Debby,
stii cum suna mesajul tau? sunt credincioasa dar nu cred in nimic.

Amuleta,
ai incercat vreodata sa afli de ce ortodoxia e "cea mai tare in parcare"? adica chiar sa cauti sa intelegi, sa citesti, sa intrebi, sa te rogi?

Sper sa nu va suparati pe mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dialu spune:

Religia, dogmele, regulile...au fost inventate de oameni si nu de Dumnezeu (sau oricum s-o fi numind El).
Parere personala: nu iau ca Adevar Absolut ceea ce scrie in carti, oricare ar fi ele. Cei ce le-au scris/transcris au fost oameni si e foarte posibil ca cele prezentate in ele sa putut fi filtrate prin mintea subiectiva a respectivului autor.
In rest de acord cu Pulsar!
Va doresc numai bine tuturor,
Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns valentinag spune:

quote:
Originally posted by Miguelle

Textele din Biblie, ca si intreaga religie crestina (ma refer la ortodoxie, pt ca in asta cred)nu pot fi intelese prin rationament sau logica omeneasca. De aceea sunt multi care le citesc, si putini care pricep.
Imparatia lui Iisus nu e in lumea aceasta. Asa ca vorbele Lui au in plus duh, pe care nu-l putem patrunde decat cu ajutor de sus.

Nu stiu exact citatul, dar: bate si ti se va deschide, cere si ti se va da, cauta si vei gasi. Cred ca e valabil pt intrebarile voastre. Fara Dumnezeu, fara sa cerem ajutorul Lui, nu gasim raspunsuri. Trebuie sa ne straduim pt asta.

Si fanatismul n-are nimic de-a face cu adevarata credinta. Are de-a face cu mandria, cu mania ( cu i din a) si este o greseala omeneasca ca multe altele.

Bunul simt de multe ori coincide cu regulile de viata crestina, dar nu stiu daca e suficient.






Draga mea,ai asternut exact ce gandesc si eu!
Valentina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amuleta spune:

Cind traiam in Romania, eram si eu convinsa de superioritatea ortodoxiei si asta-mi facea viata foarte simpla. Dupa ce am emigrat, am descoperit ca dincolo de ograda mea incepe o lume uriasa si diferita de ceea ce stiam si de-odata lucrurile n-au mai fost albe sau negre, au capatat tonuri de gri. Si desi ortodoxia este tot cea mai buna pentru mine, am descoperit ca altii, in propria lor religie valoreaza pe plan spiritual bine-mersi mai multe parale decit mine si atunci m-am gindit : ce faci, de ce i-ai converti ? Ca daca ma gindeam la spusa din Biblie cu "Cine mi-e aproapele, Doamne ?" nu-mi mai venea sa tun si sa fulger ca popa la biserica.
Sentimentul acesta nu l-am avut in Romania, unde totul era uniform pina la ora plecarii mele dar l-am incercat tot mai mult de cind am venit aici.
Mi se pare ca este bine ca omul sa apartina unei religii, foloseste sa te clasifici undeva pe lumea asta si sa porti un nume, iti ordonezi mai usor gindurile si ai o sursa de ghizi spirituali.
Sa spunem ca preotul, pastorul, rabinul sau imamul isi conduc credinciosii aiurea. Pentru dilema mea acesta este un fapt neimportant, pentru ca si daca i-ar conduce bine, credinciosul tot ar trebui sa treaca prin filtrul propriei ratiuni valoarea mesajului. Ginditi-va la istoria Apocalipsei : ce este daca nu triumful fanatismului credul asupra credinciosului rational ?



Mergi la inceput