De ce permite Dumnezeu suferinta?

Sunt sigura ca fiecare din noi am avut zile "negre" in existenta noastra. Cand ne-am simtit abandonate de.. Dumnezeu.Dar oare ne abandoneaza Dumnezeu vreodata? Sau noi suntem cei care ii intoarcem spatele ? Il scoatem din viata noastra, Il ignoram in trairea noastra zilnica cuprinsa de mii de probleme, planuri, vise?
O colega mi-a spus odata ca ea si-a propus sa se ocupe(!!!) de Dumnezeu si de biserica mai la batranete, ca acum nu are timp de asa ceva!!!!!
Suferinta , fie ea fizica sau sufleteasca cladeste un caracter, ne face mai intelepti, mai toleranti poate chiar mai atenti cu cei din jurul nostru sau ne " acreste", ne "seaca', ne "darama"?
Si unde este Dumnezeu cand noi suntem in adancimile prapastiei?

MirelaV spune:

incearca asta..pote iti formezi o idee
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=14797

MirelaV

Elena spune:

Nikita, sa stii ca si eu m-am gandit de multe ori la problema durerii. Scriitorul meu preferat, C.S. Lewis, trateaza subiectul intr-un mod exceptional intr-una din cartile lui.
Asa cum spuneai si tu, suferinta ne intareste si ne cladeste caracterul, asta e clar. E adevarat ca pe multi oameni suferinta ii face mai “acrii” sau chiar mai rai, dar eu cred ca acei oameni sunt din categoria celor care se incapatineaza sa fie mereu in opozitie cu Dumnezeu. Un fermier aflat in pragul mortii il intreab pe preot “Ce rau I-am facut eu vreodata LUI ?” Pai tocmai asta-i piedica. Lucrul cel mai rau care l-am facut fatza de Dumnezeu este de a-L fi lasat in pace!

De cele mai multe ori atunci cand trecem noi insine printr-o suferinta, devenim mai buni, mai iubitori, mai atenti la nevoile si suferintele celor din jurul nostru. Din pacate, asa suntem noi, oamenii, ne schimbam in bine si ne intoarcem fatza catre Dumnezeu doar cand suferim.
Scrie C.S. Lewis ca suferintele noastre “nu pot inceta pana ce Dumnezeu nu vede ca ne-am indreptat sau ca indreptarea noastra a devenit fara speranta.”Dumnezeu, vrea, fie ca ne place sau nu, sa ne ofere ceea ce ne e de trebuinta, nu ceea ce credem noi ca vrem.
Apoi, Dumnezeu “nu e o bunavointa senila, dorindu-ti, indolenta, fericirea in legea ta, nu filantropia rece a functionarului scrupulous…, ci Insusi focul mistuitor, Iubirea care a facut lucrurile , dainuitoare ca iubirea artistului pentru opera sa si despotica precum iubirea omului pentru cainele sau, prevazatoare si venerabila ca dragostea tatalui pentru copilul sau, geloasa, inexorabila si exigenta ca dragostea intre sexe.”
E cla ca Dumnezeu ne iubeste si atunci cand permite suferinta in viata noastra. Vezi in capitolul Ieremia31.20 “ Dar Efraim nu este feciorul meu scump, un copil atat de alintat ?” si totusi…in Osea11.8 El zice “O, cum te voi lasa, Efraime! Cum te voi parasi, Israele!”
Noi ne traim viata de zi de zi, avand iluzia ca totul e o.k. cu noi, cu viata noastra, afacerile ne merg bine, copii sunt sanatosi, dar oare asa e ?
Am remarcat cu totii ce greu ne vine sa ne intoarcem gandul catre Dumnezeu cand totul ne merge grozav. “Avem tot ce ne dorim” e o vorba cumplita atunci cand acel “tot” nu-L include si pe Dumnezeu. Asa cum spune si Sf. Augustin: “Dumnezeu vrea sa ne daruiasca ceva dar nu poate, caci mainile ni-s pline-si n-are unde aseza darul.” Sau cum spunea altcineva :”Dumnezeu e ca o parasuta pentru aviator; e pentru cazuri de forta majora, dar el trage nadejdea sa n-o foloseasca.” (aceste citate sunt luate tot din cartea lui C.S. Lewis).
Nu-i asa ca de multe ori ne intoarcem la El, doar in lipsa de “ceva mai bun” ? si totusi El Se coboara sa ne cucereasca, ne accepta in ciuda preferintei noastre manifeste pentru orice altceva afara de El.
Am auzit de multe ori ca necazurile/suferintele ne sunt trimise pentru a ne pune la incercare. Citez ”Un exemplu familiar aici este “punerea la incercare” a lui Avraam prin porunca de a-l jertfi pe Isaac. Intrebarea care apare “Daca e atotstiutor, Dumnezeu a stiut cu siguranta ce urma sa faca Avraam, fara sa-l puna la incercare; la ce bun atunci chinul fara rost ?”. Raspunsul mi s-a parut foarte interesant. “Asa cum arata Sf. Augustin, orice ar fi stiut Dumnezeu, Avraam n-a stiut in nici un caz ca ascultarea sa e in stare sa indure o asemenea porunca decat atunci cand faptele I-au aratat-o: iar ascultarea pe care nu stia c-o va alege, nu putea spune ca a ales-o. A spune ca Dumnezeu “n-avea nevoie sa-l puna la incercare” inseamna a spune ca, intrucat Dumnezeu stie, lucrurile stiute de Dumnezeu nu trebuie sa existe.”

In sfarsit, C.S. Lewis mai scrie” Am aflat o nespusa frumusete a spiritului la oameni care erau mari suferinzi. Am vazut oameni devenind, in cea mai mare parte, mai buni, nu mai rai, odata cu trecerea anilor si am vazut bolile de pe urma producand comori de fermitate si blandete la oameni care nu promiteau nimic bun. Am gasit la figuri istorice iubite si respectate, trasaturi ce ar fi fost cu greu de suportat daca acei oameni ar fi fost mai fericiti.”

M-am intins cam mult (si cred c-as mai fi scris inca vreo doua pagini, dar am mult de invatat acum, am de dat un examen..cu toate astea nu am rezistat sa nu raspund la asa subiect incitant). Dupa cum vedeti sunt multe, multe de spus pe tema asta si sunt convinsa ca s-au scris o multime de pagini, incercand sa explice problema pe care ai pus-o tu “de ce permite Dumnezeu suferinta ?”.

In ceea ce o priveste pe colega ta, am citit de curand un citat, cam dur ce-i drept, dar adevarat. “Multi oameni care si-au propus sa il caute pe Dumnezeu la ora 11, au murit la 10.30.”

Cu mult drag,


Elena&Laura

toni spune:

De multe ori Dumnezeu a gasit o cale sa ne apropie de El prin suferinta.Atunci cand suferinta ne smereste suntem adusi la o dimensiune in care ne dam seama cat de vulnerabili suntem.
De fapt suferinta este o scoala.Insa nimanui nu-i place la scoala.Ii place sa termine doar scoala , insa a trece prin ea este de multe ori greu.
Totusi , in suferintele ce le avem , Dumnezeu nu ne paraseste.El este dispus sa ne intinda Mana Lui , numai noi sa strigam la el.Cereti si vi se va da , bateti si vi se va deschide !

simonaM spune:

haidati fetelor sa ne rugam la d-zeu sa ne ierte si sa ne asculte rugaciunele nostre.eu am avut multe experiente cu d-zeu si ma binecuvintat asa de mult si pe mine si pe sotul meu si in fiecare zi ii slujim lui d-zeu pt bunatate lui fata de noi.va doresc ca d-zeu sa va binecuvinteve si sa va poarte in carul lui de biruinta pina va veni pe nori cerului......sa ne ajute d-zeu ca atunci cind el va veni pe nori cerului sa fim pregatiti pt intimpinare lui.god bless you. live today as though jesus were returning tomorrow.mona78

conchita spune:

vai, Elena, ce frumos si plin de miez ti-e mesajul!! ti-am sorbit pur si simplu cuvintele, de ce te-ai oprit? mai scrie!!!!

succes la examen :)

liris spune:

cred ca asta e o intrebare pe care si-au pus-o des detinutii politici la Gherla , cind erau infometati si omoriti in bataie.

Daca ati vazut "memorialul durerii" acum citiva ani la TVR sigur v-a impresionat.

unicul meu raspuns ar fi ca poate El permite atita suferinta ca sa intareasca credinta oamenilor .
iar la rascruci oamenii devin profund religiosi sau nu mai cred deloc.

Imi_incep_viatza spune:

Cred că el permite suferintza pentru ca omul să fie capabil apoi să aprecieze la adevărata sa valoare si o noapte cu un somn linistit, si o imbrătisare, si un pas făcut dimineata, la trezire, cand se ridică din patul său.
Persoanele care nu au suferit niciodată in viatză nu sunt capabile să trăiasca nici starea de fericire adevărată, sunt incapabile să aprecieze micile bucurii....
Cat despre povestea lui Avraam....dacă pană a fi pus la incercare de Dumnezeu isi iubea fiul asa, ca fiind unicul său fiu, imaginati-vă cat de mult avea să aprecieze după aceea fiecare bătaie a inimii a fiului său, fiecare cuvant pe care acesta il rostea, fiecare clipa in care ii era aproape...
Dumnezeu ne-a dat suferintza pentru ca apoi să fim capabili să intelegem fericirea, armonia, echilibrul, beatitudinea, binecuvantarea Sa.

Elena spune:

quote:

---

Originally posted by conchita

vai, Elena, ce frumos si plin de miez ti-e mesajul!! ti-am sorbit pur si simplu cuvintele, de ce te-ai oprit? mai scrie!!!!

succes la examen :)

---

Conchita, ma bucur mult ca ti-a placut ! Trebuie sa-ti spun insa ca eu am avut o contributie destul de modesta, ai observat ca textul este plin de citate, eu doar am incercat sa extrag esenta din exceptionala carte a lui C.S. Lewis, "Problema durerii".
(P.S. intre timp am dat examenul si l-am si luat !)

Astazi va redau un articol care trateaza aceeasi problema, a suferintei, cum a aparut, de ce a aparut ea in lume si planul lui Dumnezeu de a o elimina. Fiind un studiu destul de elaborat, il voi scrie in doua parti.


Despre suferintă (I)


De ce permite Dumnezeu suferinta? Această intrebare este una din cele mai profunde taine ale vietii. Este foarte greu de dat un răspuns la ea. Nu putem găsi in Biblie nici un text in care să ni se ofere o tratare completă a acestui subiect, dar Sfânta Scriptura ne pune anumite jaloane pentru a afla câteva răspunsuri.

Mai intâi, să remarcăm că Dumnezeu a lucrat si lucrează pentru ca suferinta să fie usurată. Trebuie să ne reamintim că suferinta isi are originea in grădina Edenului. Dumnezeu i-a dat omului libertatea de alegere, pentru ca acesta să aleagă binele sau să aleagă răul. Acea parte din alcătuirea omului, care il distinge dintre alte vietuitoare de pe pământ, este tocmai capacitatea lui de a alege si a lua decizii morale. Omul este un agent moral liber. Adam si Eva au ales să urmeze sfatul lui Satan, si au păcătuit impotriva lui Dumnezeu. Astfel, alegerea lor, păcatul lor, a deschis calea suferintelor omenirii.

Un studiu atent al Genezei ne arată că actul lui Adam si al Evei a produs un larg spectru de suferinte: fizice, spirituale, sociale, psihologice si chiar si ecologice. Intr-un sens foarte real, suferinta acestei lumi a fost creată de omul insusi. Tendinta de a păcătui, natura păcătoasă, reprezintă o caracteristică umană, transmisă de Adam si Eva la a doua generatie de oameni si apoi fiecărei generatii următoare, până in zilele noastre.

Dar de ce nu indeparteaza Dumnezeu acum intreaga suferinta din lumea noastra? Doar are puterea s-o faca! De ce nu-si exercita EL acum aceasta putere spre binele omenirii?

In primul rând, daca Dumnezeu ar vrea sa elimine tot raul de pe planeta aceasta, ar trebui sa-i elimine pe toti oamenii rai. Si oare cine n-ar intra in aceasta categorie? "Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Dumnezeu a ales sa actioneze pentru transformarea omului rau, nu pentru eliminarea lui. Chiar zilele trecute am primit o scrisoare in legatura cu un detinut condamnat sa moara pe scaunul electric. Cu douazeci si patru de ore inainte de executie, aceasta a fost amânata. Datorita apropierii atât de mari de moarte, omul a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu in mod personal, devenind credincios si de atunci a inceput sa-L marturiseasca si celorlalti condamnati la moarte. Douazeci si doi dintre acestia studiaza acum Biblia impreuna cu el. Ei au fost cu totii imbolditi de experienta lui, moartea a devenit pentru ei o realitate; acum el este folosit de Dumnezeu chiar acolo, in sectia condamnatilor la moarte. In Cristos, noi putem deveni oameni noi. "Daca este cineva in Cristos, el este o noua creatie. Cele vechi s-au dus, iata ca toate s-au facut noi" (2 Corinteni 5:17). Dumnezeu poate face mult bine prin orice viata care Ii este predata Lui.

In al doilea rând, daca Dumnezeu ar elimina tot raul de pe planeta noastra, dar I-ar lasa totusi cumva pe om pe ea, ar insemna ca esenta a ceea ce este omul a fost distrusa. Omul ar deveni un robot. Dati-mi voie sa va explic ce vreau sa spun prin aceasta. Daca Dumnezeu ar elimina raul prin programarea omului pentru a intreprinde numai actiuni bune, omul si-ar pierde caracteristica lui distinctiva si anume capacitatea de a alege. EI n-ar mai fi un agent moral liber; ar fi redus la statutul de robot. Sa mergem un pas mai departe. Robotii nu iubesc. Dumnezeu I-a creat pe om cu capacitatea de a iubi. Dragostea se bazeaza pe dreptul cuiva de a alege sa iubeasca. Noi nu putem forta pe cineva sa ne iubeasca. Ii putem forta doar sa ne slujeasca si sa ne asculte. Insa adevarata dragoste se intemeiaza pe libertatea individului de a alege sa iubeasca. Omul ar putea fi programat sa faca binele, dar elementul iubire ar fi pierdut. Daca omul ar fi fortat sa faca binele, suferinta ar fi eliminata; dar eliminata ar fi si dragostea. Cum s-ar putea trai intr-o lume fara dragoste?

*va urma*

Billy Graham

casandra spune:

Foarte frumos si foarte adevarat.

nikita spune:

Dumnezeu sa va binecuvinteze. Sunt fericita ca sunt femei care gandesc si simt ca voi.
Cu pocainta si credinta poate ca nu e totul pierdut inca.
Dumnezeu sa aiba mila de noi.