De ce permite Dumnezeu suferinta?

aurelursu@k.ro spune:

Foarte frumos, mai vrem. pupici, gabi

Arhistefy spune:

O adevarata lectie de viata...

Multumim mult,

Mihaela

Elena spune:

Vedem prin urmare ca, daca Dumnezeu Si-ar folosi puterea ca sa elimine raul acum, aceasta nu ar fi o solutie pozitiva in problema suferintei. Rezultatul unei asemenea actiuni ar crea dileme Si mai mari: ori omul ar fi redus la nivelul de robot pentru o lume fara dragoste, ori el ar fi totalmente anihilat. Planul lui Dumnezeu este sa indeparteze raul printr-o manifestare a dragostei Sale, demonstrata pe crucea calvarului. In dragostea lui Dumnezeu gasim cheia rezolvarii definitive a problemei suferintei. Asadar, raspunsul la aceasta problema milenara se afla in intelegerea si aprecierea caracterului lui Dumnezeu. Acesta este lucrul pe care I-a descoperit lov. Dupa ce a fost lipsit de toata averea si de toti copiii sai, dupa ce boala oribila de piele a indepartat de la el pe fratii sai si i-a facut pe cei ai casei sa-l priveasca ca pe un strain, intr-o culme a suferintei si a nedumeririi cu privire la cauza pentru care i se intāmpla toate acestea, Dumnezeu i S-a revelat lui lov in diferite aspecte ale caracterului Sau. Lui lov i-a fost facuta o coplesitoare demonstratie a intelepciunii lui Dumnezeu. Prin experienta aceasta, lov a ajuns sa-si dea seama ca se poate increde in Dumnezeu pe baza caracterului lui Dumnezeu. Cu toate ca lov n-a putut intelege scopul ultim al actiunilor lui Dumnezeu, el s-a putut increde, pur si simplu, in Dumnezeu. Datorita faptului ca Domnul cunoaste si intelege toate lucrurile, noi ne putem incredinta Lui, stiind ca EI va proceda cu noi cum este mai bine. Intotdeauna vor exista secrete in spatele actiunilor lui Dumnezeu si motive pentru care noi nu putem cuprinde aceste secrete. Dumnezeu este infinit; omul, in schimb, este finit. Cunoasterea noastra si intelegerea noastra sunt limitate. Dar, bazāndu-ne pe ceea ce stim despre caracterul lui Dumnezeu, demonstrat in chip suprem la cruce, putem fi incredintati ca EI face ceea ce este mai bun pentru vietile noastre.
O scriitoare crestina, care a trecut prin lagarele de concentrare naziste, spunea ca viata, cu toate semnele ei de intrebare, se aseamana cu o broderie care ar sta undeva deasupra noastra si noi am privi la ea de jos in sus. Din partea aceasta, nu se vad decāt capete de ata si noduri, intr-o amestecatura neclara. Numai privind de deasupra se poate vedea minunatul desen al broderiei. Tot la fel, omul vede numai capetele de ata dezlānate. Dumnezeu insa este Cel care vede forma desavārsita a planului Sau pentru intreaga noastra viata. "Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau." (Romani 8:28).
Billy Graham

Am citit de curand un raspuns simplu si cutremurator de adevarat la intrebarea "unde este Dumnezeu cand suferim ?" :

O mama indurerata in urma pierderii fiului ei, a intrebat un preot: "unde era Dumnezeu cand fiul meu a fost omorit?". Preotul a raspuns cu multa compasiune:" Scumpa doamna, in acelasi loc unde era si cand Fiul Lui a fost omorit."

Cu drag,

Elena&Laura

Elena spune:

Richard Wurmbrand, crestin evreu si pastor, a scris in cartea lui "De la suferinta la biruinta" ca a fost de multe ori, dupa revolutie, confruntat cu intrebari despre suferinta. Iar el de fiecare data le spunea legenda lui Kishagotami "o tanara femeie a carui unic prunc murise si care nu se putea hotari sa-l ingroape. S-a tot dus de la unul la altul pentru a intreba cum sa faca sa-l aiba din nou viu.
Un om i-a spus : Singura ta salvare este Mantuitorul. El are o putere minunata, ca nimeni altul.
Ea a dus trupul copilului ei, a ingenunchiat inaintea Domnului si l-a implorat: Te rog, reda-i viatza copilului meu.
El a raspuns: Bucuros, numai daca imi aduci putina sare.
Sarea era usor de procurat, asa ca ea a dat fuga s-o aduca. Dar El a strigat dupa ea: Sarea trebuie sa fie dintr-o casa in care nimeni nu a murit.
Bine, bine ! a raspuns ea.
La fiecare poarta la care a batut, i s-a dat cu bucurie sare, dar cand intreba daca murise cineva in acea casa, i se raspundea intotdeauna: Imi pare rau, dar tatal meu, sau sotia mea sau copilul meu, au murit.
Ea a plans cu toti cei care i-au dat acest raspuns pentru ca acum stia ea insasi ce durere este sa peirzi pe cineva dintre cei dragi. Ea i-a mangaiat si a primit mangaiere din consolarea pe care o dadea altora.
La sfarsit, a venit din nou la Domnul si I-a spus: Iti multumesc pentru ceea ce m-ai invatat. Voi inapoia pamintului corpul copilului meu. Laudat sa fii Tu, care dai copilului meu si noua viata vesnica.
Am vazut multe fetze triste luminandu-se la auzirea acestei invataturi a lui Isus."

Iar ceea ce a scris in continuare despre suferinta- acest om care a suferit chinuri de neimaginat timp de 14 ani in inchisoare pentru credinta sa, m-a impresionat profund:
"De ce exista suferinta ? este o intrebare gresita. Nu exista un raspuns corect la intrebari gresite. Cine poate spune melodia unei piersici? Intrebarea este gresita. Intrebati mai bine: Cum pot sluji cu durerile mele ? cum le pot folosi pe acestea pentru a deveni mai iubitor si intelegator fatza de altii ? Dragostea ta le va face sigur mai bine decat toate explicatiile teologice.

In rest, acceptati ceea ce Isus i-a spus lui Petru:
Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea.

Si inca o poveste zguduitoare si impresionanta din aceeasi carte:
"Preotul Demeter fusese coleg de inchisoare cu mine. Pe cand era inchis, un gardian se distra batandu-l cu un ciocan pe sira spinarii. Drept urmare, Demeter a paralizat si nu a mai putut a se miste timp de 20 de ani.
a venit revolutia si Ceausescu a fost inlaturat. Gardianul care ii distrusese viata a venit la usa preotului si i-a spus: Stiu ca nu pot fi iertat. Ceea ce am facut este o ticalosie prea mare. Ceea ce va rog este doar sa stiti ca imi pare rau si apoi voi pleca.Preotul i-a raspuns: Douazeci de ani m-am rugat pentru dumneavoastra, zi de zi. Va asteptam. Eu v-am iertat.
Aceasta este esenta crestinismului."