Numele meu este Ioana

Numele meu este Ioana | Autor: danv

Link direct la acest mesaj


Numele meu este Ioana. In curand voi implini 6 luni. De acolo de sus, de unde clipa de clipa Dumnezeu Isi arunca privirea asupra Pamantului, am vazut si eu, o farama de suflet la vremea aceea, parinti asteptand - mai cu speranta, mai cu mahnire - o raza de soare in viata lor.
Sa nu ma luati acum la intrebari, de ce asa si nu altfel, pentru ca eu sunt mica si nu ma pricep sa explic cum se face ca am poposit timp de noua luni, de nu-mi mai venea sa ies, in burtica preferata.

Doar zarindu-i, am ghicit ca aceia urmau sa fie parintii mei – nu stiu, poate pentru ca se gandeau la “mine” ca la cel mai frumos lucru din intreaga lor existenta…, sau poate pentru ca nu indrazneau sa-si atribuie meritul aparitiei unui copil pe lume… M-au privit si ma vor privi intotdeauna ca pe un sambure de iubire - cazut cu buna stiinta din palma lui Dumnezeu in mica celula care a devenit, tot rotunjindu-se (!), trupusorul meu…
Dar sa va povestesc cum au decurs lucrurile… Imi place sa-mi aduc aminte, in ciuda nostalgiei pe care i-o provoc, astfel, mamei…

Ei bine, conceputa fiind, nu mai exista nici un dubiu ca urmeaza sa ma nasc in jur de 20 mai 2003. Nu ma simteam deloc stinghera asa, singura in burtica, pentru ca niste maini mari veneau sa ma alinte mereu.
Am simtit eu si maini straine, nici o problema, la intalnirea cu doctorul si cu ultrasunetele. Voiau ai mei sa stie daca sunt baiat (auzi,ce idee ! ) sau fata. Bineinteles ca eram fata. Din secunda aceea m-au privit, un fel de a spune, cu alti ochi…, ba chiar si-au propus sa rezolve in timp util si problema stringenta a numelui. Daca ma cheama Ioana, este pentru ca tatalui meu i s-a parut cel mai frumos. Ortodox cum este, a optat pentru unul singur si acela de sfant. A fost bine, caci, raportandu-ma la ziua nasterii (duminica), a avut si mama parte de propria-i revelatie : Sfantul Ioan Gura de Aur.

Cele noua luni au trecut foarte repede pentru mine si mai incetisor pentru ea. Prin a treia, fara voia mea, i-am provocat niste greturi, de nu mai punea piciorul in bucatarie si avea stari de voma doar vizionand anumite emisiuni la televizor… Tata ii aducea mancarea la pat (cat romantism!) si ii cumpara, nu flori, ci tone de fructe, cica de pofta (desi n-a poftit cu adevarat decat la pepene rosu…)

Burtica ? A crescut tare lent, astfel ca, pe sfarsitul lunii a sasea, nici nu se banuia existenta mea pe sub hainele lalai care o mascau… Ce pudoare aiurea ! Cand sa ma dau si eu mare ca exist, doctorul a venit cu propunerea sa ramanem in casa…Era iarna, era frig (de parca mi-ar fi pasat !) si eu stateam, caci asa fu luata decizia, …in cap. ªi apasam, chipurile, acolo jos… La echo s-a vazut insa foarte clar ca nu ma grabeam deloc : picior peste picior si cu o mana la tampla, meditam in imponderabilitate…Din cand in cand, mi s-a zis, mai cascam…

Primele batai in peretele moale ce ma separa de exterior au fost de Craciun. Sa te tii sarbatoare ! De atunci am bubuit intr-una… Odaia devenea din ce in ce mai stramta… Iar eu…tot in cap si tot la mica altitudine… Am scutit-o, e drept, pe mama de arsuri, dar am trimis-o cam des la baie…Ei, dar a trecut… Cum au trecut si noptile chinuite… Cum au trecut, in cele din urma, si grijile…

M-am nascut intr-o duminica de 18 mai. De joi, cand a fost stabilita data operatiei si pana in acea unica zi, mama a trait cu teama ca s-ar putea intampla sa scot, fie si numai din curiozitate, capul la lumina. Nu l-am scos, ca sa nu-i stric planurile : cezariana, anestezie epidurala. Rabdarea mea (ce sunt doua zile pe langa noua luni ? ) si, desigur, increderea ei in profesionalismul medicilor (ginecolog plus anestezist) explica de ce, in acea dimineata insorita, de cand a coborat treptele blocului si pana la urcarea pe masa de operatie, pentru prima oara in viata ei de gravida, mamei mele nu i-a mai fost frica… De nimic…

Anestezia a prins de minune, mai greu i-a fost ei sa stea pe o parte, cu genunchii adusi (evident ca peste burta) la gura… Monitoarele indicau toti parametrii normali, cateva extrasistole au aparut si au disparut, creandu-i pentru moment o falsa impresie de teama… Apoi a simtit o racoare de-a lungul sirei spinarii, pana in picioarele tot mai inerte. Cativa muschi ii mai zvacneau pe ici pe colo, dar s-au astamparat repede. In stanga, tinand-o de mana, tata… In dreapta, tinand-o de mana, mai relaxata, Claudia (medicul anestezist)… Ginecologul, si el, de cealalta parte a baricadei… O gadilatura, apoi…incizia, fara alt avertisment… Ca si cum ar fi trebuit sa stiu… Dar i-am iertat pe toti…M-au adus la lumina…Mi-au umplut plamanii cu aer si am tipat… Un tipat de ramas bun… Nu mai sunt parte din mama… Sunt…eu… ªi imi vine sa plang…

Da, am cate cinci degete la maini si la picioare, am 51 de cm si 3,250 kg., Apgar 9. ªi sunt frumoasa… “Cea mai frumoasa” (a vazut cineva filmul?)… Iute sunt dusa - pentru vreo doua ore - la incubator… Pana maine nu o mai vad… ªi nu mananc (asta le intrece pe toate !). Noroc cu tata, care vine sa ma priveasca. Ma prefac adormita, nu sunt, dar, pentru ca nu vad prea bine, prefer sa-i aud vocea si bataile inconfundabile ale inimii…

Au mutat-o sus, in postoperator, pentru o zi. Prima zi in care nu mai stam impreuna… Prima zi in care…o doare. Nici o mama nu e scutita, oricum ar alege sa nasca….Durerile se estompeaza sub analgezicele puternice introduse de Claudia prin cateterul ramas pe loc… Din fericire, epidurala nu da cefalee, ameteli sau stare de voma… Astfel ca poate vorbi cu cei care vin sa o vada. Poate sa mai ceara o patura, ca e frig dupa ce te opereaza… Poate sa rada…Pana a doua zi, cand e mutata in rooming-in si incepe o alta poveste…

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns silviuta spune:



Frumoasta povestea ta micuto!
Of Doamne...as vrea si eu sa scriu asa ,o poveste adevarata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns desprecopii spune:

Foarte frumoasa poveste Ioana!

Iti dorim multa sanatate si sa ii faci fericiti pe parintii tai care te iubesc mult de tot!



Pentru parinti... despre copii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns palmyrah2002 spune:


Superba provestea ta,micutza minune!!!
Cristina si Mihnea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aalina spune:

Offf ce frumos. Ioana bine ai venit. Esti o dulcica! Si te rog eu spune-i la tati sa ne arate iar poza ta pe prosopelul roz

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anina_n spune:

Este foarte frumoasa povestea ta, Ioana ! Si tu esti o frumusete de fetita ! Sa cresti mare, sanatoasa si desteapta ! Sa le aduci numai bucurii parintilor tai !



Nina & Nina-Cristina (1 an si 9 luni)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebelusha28 spune:

foarte frumoasa povestea!Sa traiesti Ioana,sa-i asculti pe parintii tai si sa le aduci numai bucurii!Si ei tie!

http://community.webshots.com/user/corinutza111

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danielac spune:

Sa traiasca Ioana si mamica ei si sa fiti fericite si sanatoase!

Dana si Diana-Maria
http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxi spune:

Sa fii fericita Ioana! Sa ai noroc si multa sanatate!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 2 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela spune:

Ioana sa cresti mare, sanatoasa si sa mostenesti talentul mamicii tale la povestit.


Adela-

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corinaelena spune:

BINE AI VENIT PE LUME!
SA FI FERICITA SI SPLENDIDA CA SI POVESTEA TA!

CORINA SI SARA(3 luni si 3saptamani)

Mergi la inceput