roshiile - noua arma de distrugere in masa?

roshiile - noua arma de distrugere in masa? | Autor: iubibubi

Link direct la acest mesaj

Dragi prieteni,
in ultima vreme ma confrunt cu o problema care nu-mi da pace si pe care va rog sa ma ajutati s-o inteleg si s-o rezolv.
Am constatat ca majoritatea mesajelor, oricare ar fi subiectul, au capatat urmatoarea "forma":

Faza 1 – in asteptarea potentialelor rosii:
- mesajul incepe cu "stiu ca o sa iau rosii in freza, dar, parerea mea este ca..." / “nu dati cu rosii, dar…” etc.
- mesajul se incheie cu "astept rosiile..." / “nu dati prea tare…” etc.

Intrebare de baza: de ce ne este frica de propria opinie?

Intrebari “ajutatoare”: nu avem incredere in ceea ce am afirmat? nu vrem ca, eventual, sa suparam pe cei care ne raspund? nu avem habar despre subiect, am vrea sa ne imbunatatim cultura generala (chiar si asa, online), dar ne este teama de reactiile participantilor? nu avem habar despre subiect, dar totusi il scriem, punandu-ne in postura de cunoscator (dar asta numai noi o stim)? nu ne este frica, dar, deh, asa e moda? etc.

Faza 2 – rosiile nu intarzie sa apara:
- discutia se continua cu "imi pare rau ca s-a inteles asa, dar eu am vrut sa spun ca…" / "aceasta este o parere personala..." (litere mari, ingrosate, ca sa se stie – sunt excluse interventiile moderatorilor, acest mod de exprimare fiind necesar pt. a nu se crea confuzii) / "n-am vrut sa supar pe nimeni, dar..." / etc.

Intrebare de baza: de ce apar rosiile?

Intrebari “ajutatoare”: nu acceptam si alte opinii in afara de a noastra personala? cautam mereu alte interpretari decat a vrut autorul sa dea? nu citim mesajul pana la capat? nu intelegem mesajul? consideram ca avem dreptul de a-i judeca pe ceilalti? consideram ca avem mai multe drepturi decat altii? suntem siguri ca ceilalti vor reactiona la fel si nu vrem sa ricoseze vreo rosie si in freza noastra (deci alegem si noi “ofensiva”)? ne grabim, dar tinem neaparat sa scriem si noi ceva (si atunci rosia e calea cea mai simpla, pt. ca altfel ne-ar lua ceva timp sa venim cu argumente)? am “adunat” la randul nostru ceva rosii si trebuie sa “scapam” de ele cumva? etc.

Faza 3 – rosiile si-au atins scopul de masca cosmetica (e cacofonie? daca da, scuze)
- 1.discutia se incheie cu “imi pare rau ca am intrebat…” / “altadata o sa ma rezum in a-mi oferi doar ajutorul, nu a-mi spune si parerea…” / “consider acest subiect inchis…” etc.
- 2. discutia se incheie cu “este ultima mea interventie…” / “va anunt ca de azi-inainte nu vreau sa mai fac parte din acest forum…” etc.

Intrebare de baza: de ce?

Intrebari “ajutatoare”: din nou, ne este frica de sau nu avem incredere in propria opinie? rosiile reusesc intotdeauna sa ne sperie sau ne conving intotdeauna sa ne “dam batuti”? suntem delicati(e) si nu ne place sa lungim pelteaua? chiar ne-am suparat? consideram ca nu mai avem ce discuta cu astfel de persoane si decidem sa parasim intregul “sat”? ne-am convins, prin raspunsurile primite, ca am gresit, dar nu vrem sa recunoastem asta? pentru ca sa suntem noi?

Si o ultima intrebare de baza-baza – tinand cont de faptul ca fiecare dintre noi si-a deschis sufletul pe acest forum, discutiile capatand un nivel de intimitate care uneori ma sperie, recunosc - DE CE toate astea? de ce trebuie sa fim loviti si sa lovim “sub centura” cand toate cartile sunt pe masa, la vedere?

Raspunsuri posibile sub forma de intrebari “ajutatoare”: sa fi uitat, oare, ca scopul acestui forum si ratiunea lui de a exista este “viata si iubirea” (joxy, te citez)? sa fi uitat, oare, ca, dupa atatia ani de asteptare, in sfarsit fiecare e liber sa-si exprime propria opinie?


pupici.

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Adela spune:

iubi>



Adela & Julia (1 an si 3 luni)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns radu_tud spune:

beton!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

Se cerea demult iubi!
A

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ane2 spune:

Super!!!!!!!!!!!!

anita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iren spune:


Foarte oportun subiectul!!Bravo,Iububichiar era necesar sa fim nitel scuturati

Iren&Bogdanelu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dyana spune:

Astia suntem noi.
Ne place sa dam cu rosii , din pacate..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns EDDY spune:

Mda...trist dar cit se poate de adevarat


Iubi,



Eddy & Antonia Naomi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Katink spune:

Corect!
La asta ma gandeam si eu zilele trecute, ma bucur ca ai atins acest punct.
Poate pe viitor vor prinde mai mult curaj fetele care se tem de rosii, iar cele care arunca cu ele, sa numere pana la 10 si apoi sa posteze un raspuns , dar fara rosii.

Numai bine,
Katink

Timpu-i un ac, iar noi suntem ata din el...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns scarmanus spune:

Draga iubibubi,

Ai atins multe aspecte interesante, si fiecare in parte merita sa fie dezvoltat. Am sa fac o tentativa de raspuns elaborat si argumentat. Nu stiu daca o sa-mi iasa.

Punandu-ma pe mine insami la microscop in nenumarate randuri, mi s-au intarit niste convingeri in ceea ce priveste felul in care oamenii interactioneaza unii cu altii. Nu-mi place sa generalizez, insa exista niste coordonate invariabile si care ne sunt caracteristice speciei. Sa fie de vina faptul ca ni s-a dat un creier cu care sa rationam?

Una dintre primele problemele pe care le aduci in discutie este intrebarea de ce ne este frica de propria opinie. Eu pun la indoiala putin elementul frica si m-as referi la el mai degraba in termeni de...trufie. Pericolul care ne paste cel mai des in momentul in care sumtem in fata problemei cuiva, este sa ne lansam in sfaturi, in toate domeniile. Ni se pare neconceput sa recunoastem fata de noi insine ca pur si simplu nu ne pricepem in cutare sau cutare domeniu si deci stam deoparte. Asa ca trantim o parere numai pentru a ne gadila orgoliul, caci acceptarea propriilor noastre limitari cere un efort fantastic.
Dintr-un alt punct de vedere, frica de a exprima o parere poate rezulta din insasi lipsa de experienta dintr-un anumit domeniu. Cu alte cuvinte, ne spunem o parere, insa ne e frica de cineva care poate interveni cu o parere intr-adevar profesionista in domeniul respectiv (fata de mine, diletanta) si atunci intervine frica de umilinta. In adacul sufletului suferim ca cineva e mai bun decat noi...

In ceea ce priveste a doua intrebare fundamentala, de ce apar rosiile. Fiindca daca am inceput prin a le admite ca posibile atacuri, atunci cu siguranta nu vor intarzia sa apara. Este ca si cum ai primi ceva la care te asteptai. Tot studiind eu oamenii si incercand sa patrund intelesul actiunilor lor, am constatat ca ne credem de fiecare data mai buni decat majoritatea (oricare ar fi ea), ceea ce ne autorizeaza sa vorbim de la un nivel superior cu semenii nostri, ne autorizeaza sa judecam faptele altora cu multa dexteritate si "pricepere", cand de fapt noi suntem vulnerabili. Incercam cu disperare sa fim originali, sa ne distingem de multime, si ca sa nu ne tradam cat de vulnerabili suntem abordam o atitudine ofensiva, care, nu-i asa, intimideaza. Ne pregatim rosiile, deci.

La a treia intrebare fundamentala, de ce multi prefera sa paraseasca forumul cand se creeaza divergente inflacarate de opinii, cred ca din cauza dejamagirii. Poate nu suntem pregatiti sa acceptam decat un singur fel de sfaturi, doar pe cele pe care am vrea noi sa le auzim, si nu pe cele contradictorii. Iar daca nu auzim lucruri care ne sunt confortabile atunci suntem dejamagiti, ne pierdem increderea, avem senzatia ca nimeni nu ne-a inteles si preferam ca judecam tot "satul" dupa o persoana. Deci, parasim forumul. Sau se poate la fel de bine ca cel care si-a exprimat o parere contradictorie sa nu o fi facut cu tact si cu diplomatie in momente delicate.

Si am ajuns incet la final. Consider ca in esenta, problema care sta la baza principiului "rosiilor" nu este ce anume subiect atingem, ci cum anume il tratam, cum ne spunem parerile, mai ales pe cele contradictorii. Diplomatia este o arta, intr-adevar, si e greu de stapanit. Dar vestea buna este ca se invata, prin exercitiu. Eu exersez in fiecare zi, de fiecare data cand trebuie sa-mi expun o parere. Invat sa ma ma intreb in fiecare zi daca eu am dreptate cu adevarat, iar daca nu, sa-mi cer iertare cand am gresit. Mai presus de toate insa invat sa-mi accept limitarile.


scarmanus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iubibubi spune:

good point, scarmanus! sincera sa fiu, si in timp ce scriam mesajul si dupa ce l-am postat, mi-era cumva teama de raspunsul "asa suntem noi construiti, asa e natura umana, asta e". punct. si fara un "dar" dupa, suna a resemnare si e dezarmant. acum, e la fel de adevarat ca sunt unele lucruri pe care trebuie sa le acceptam asa cum sunt. dar omul nu face parte din aceasta categorie. in fiecare zi putem invata ceva nou, mereu ne putem dezvolta, si asta fara sa ne "alteram" unicitatea, propriul eu.

iti multumesc ca ai oferit o solutie. poate mai exista si altele... ne gandim...

pupici.

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi

Mergi la inceput