Cum ne crestem copilasii fericiti

Buna fetelor,

Haideti sa ne spunem parerea despre ce insemna un copilas fericit. Va rog, daca se poate sa nu va "ambalati", fiecare avem dreptul la o opinie

Personal, cred ca cele mai importante "daruri" pe care le poate oferi un parinte unui copil, sunt sanatatea si educatia. Restul vin dintr-o conjunctura a vietii, adica norocul, fericirea, bunastarea, inteligenta, frumusetea.

Voi ce ziceti?

www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia

columbiana spune:

Cred ca un copil fericit este cel caruia i se satisfac la inceput necesitatile primare (hrana, caldura, sin, mama, jucarii, etc); apoi copilul mare fericit este copilul care primeste suficienta iubire si incredere de la parinti si educatori si care este constient de asta;

Alexia27 spune:

Vezi tu, Ciarli, ai spus cuvantul magic: educatia. Cu sanatatea suntem toti de acord care e aia si ca e buna, cu educatia.... ce intelegi prin educatie? Acum 100 de ani prin educatie se intelegea anihilarea vointei copilului si supunerea lui autoritatii paterne. Si bataie la greu, ca doar asa micul terorist devenea un copil bine crescut. Dupa aia au venit alte teorii...astazi sunt altele..si tot asa


Copil fericit...un copil care rade, care are privirea vioaie, un copil curios, indraznet, un copil care stie ca parintii ii sunt alaturi si care primeste dovezi in acest sens. Care sunt dovezile astea? Pai alea pe care le cere el: la inceput cele bazale plus tinut in brate, mangaiat, raspuns la plans (adaug asta pentru ca d multe ori intra la categoria "rasfat"), discutiile cu copilul, jucat impreuna, petrecut timp cu el etc etc etc

A! Si un copil fericit e un copil care isi spune parerea sincera fara teama! fara teama de repros, de a fi redus la tacere, de a fi palmuit sau umilit in alt fel. Un copil RESPECTAT!



Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!

lisaelisa spune:

Un copil fericit este cel caruia ii sunt satisfacute, cel putin , nevoile primare si nu asista la certurile sau frecusurile dintre parinti.





lisaelisa

mami de ingeras dragalas

Bic spune:

Tocmai citeam deunazi o carte care se intituleaza "The successful child book."
Ce inseamna un copil implinit? Multi ar spune bani, carierea, respect.
In asentimentul autorului cartii citate, cred ca un copil implinit este un copil care are incredere in sine si respect fata de el si de lumea din jur. Restul vine de la sine sau nu. Dar cred ca toate greutatile vietii pot fi surmontate cu incredere in sine si respect pentru ceilalti.
Si asta, la urma urmelor inseamna sa fii fericit: impacat cu tine insuti.

Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii

www.askdrsears.com/html/2/T020100.asp" target="_blank"> Alaptati,
www.lalecheleague.org/bfinfo.html" target="_blank"> alaptati,
alaptati!

Cum se poarta un bebelus in wrap si discutia de pe DC

natynic spune:

Ciarli, cred ca intrebarea trebuia pusa putin altfel: cum intelegeti sa va cresteti copiii astfel incat sa fie fericiti?
Bineinteles, nu intra in discutie aspectele materiale si nici sanatatea ACOLO unde nu le putem influenta...(ca, in multe privinte, putem)
Mi-ar placea sa stiu exact cum e un copil de 0-1 an fericit, nu sunt insa sigura 100% ca am raspunsul pentru o varsta atat de frageda si speculatii sunt multe. Mai tarziu? Cred ca un copil fericit e un copil care reuseste (prin firea lui dar, mai ales, pt ca asta a vazut in jur si asa a fost invatat) sa vada, sa culeaga si sa pastreze din viata numai ceea ce e frumos. Care vede oamenii frumosi, are incredere in ei, care gusta de mic frumusetea soarelui, a ierbii, a apei, a florilor si animalelor, care nu-si pierde imaginatia, puterea de a visa si de a se bucura.
Ei bine, muuulta grija trebuie sa aiba parintii ca sa se ajunga la asa ceva. Toate aceste teorii moderne despre iubirea oferita neconditionat copilului, despre faptul ca nu trebuie sa-i spui niciodata "NU", la nimic, ca trebuie sa-i oferi material posibilul si imposibilul, de mic, REPEDE, USOR...nu spun ca sunt gresite dar tare lesne sunt gresit interpretate si exagerate. Mi-as dori sa-mi fac fetita fericita fara sa ajunga sa bata din picior ca vrea lucrul X, il vrea ACUM, REPEDE si, ca sa nu planga, sa ma pun si-n cap ca sa i-l aduc. As prefera sa-i explic totul, sa-i fiu prietena, sa-i indulcesc traiul intr-o lume care nu e perfecta si de la care daca astepti prea mult negresit ajungi la frustrari. Sa pastreze in suflet ce e frumos si bun si sa uite (deci sa invinga) esecurile...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
www.onetruemedia.com/shared?p=7f4020c8ca8fe8c9c90c20&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Primul an al Iuliei...

ciarli spune:

Bic, esti pe gandurile mele. Si eu cred ca mare parte din educatia pe care o oferi copilului trebuie bazata pe respect, respectul fata de tot ce-l inconjoara, si cred ca implicit asta ii confera respectul de sine.

Naty, eu nici daca as vrea nu as putea sa ofer material fetitelor mele tot ce si-ar dori. Mi-am investit cam toti banii in ideea ca o sa-i fructific in momentul in care ele se vor duce la facultate, (da Doamne sa vrea sa invete!). Asa ca mai mult de strictul necesar, de fite nu prea o sa aiba parte, ca, vorma lu Moromete, "daca nu-i? nu-i". Drept urmare imi va fi mult mai usor sa rezist tentatie de a le face toate poftele materiale.

www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia

Mindy spune:

Eu simt ca a mea (2 ani) e fericita cand ii dau atentie, cand o laud, cand bat din palme cu ea si o pup pe caput cand incearca sa faca ceva nou, parca imi asteapta mereu aprobarea, e fericita cand ma joc cu ea, cand ne tavalim pe jos sau dansam impreuna, sa facem impreuna aluat de paine. E fericita cand sunt in preajma chiar daca se joaca si e ocupata cu lucrusoarele ei, e de'ajuns ca imi simte caldura si prezenta.
E fericita cand se simte in siguranta, cand nu o las sa planga, cand pretind ca ii pup buba si ii spun ca imi pare rau atunci cand se loveste. Cand tati ii da atentie.
Noi - parintii, le suntem intregul univers!

Cand ma gandesc la ai mei si la copilaria mea, nu imi doresc ca ei sa fi facut mai mult pentru mine material vorbind.. dar as fi vrut ca ei sa isi fi aratat iubirea fata de mine. Au fost multe batai, plansete, frustrari, am fost un copil trist si de acolo au pornit multe altele.. sunt mama dar inca mai sunt rani din copilaria mea care dor.
Nu mi-ar fi trebuit tzoale fancy sau jucarii scumpe nici sa ma trimita la cursuri de pian sau in cea mai scumpa tabara.. dar iubire, protectie, sa ma simt iubita si sa am incredere in mine ca om, ca apoi multe veneau de la sine. Cand ai toate astea si sprijinul moral al parintiloriti e mult mai usor sa razbesti in viata

mina spune:

Fericit este copilul iubit, astfel incat sa stie, la randul lui, iubi pe altii, pentru toata viata. Protejat si respectat, ca sa stie si el proteja si respecta pe ceilalti si, cum s-a mai zis anterior, pe sine insusi.
Fericit este copilul pe care parintii il invata sa inteleaga lumea cu adevaratele ei valori.

Si, as adauga, o caramida importanta in temelia fericirii lui, este increderea si respectul pe care-l vede la cei ce-l cresc.

De fapt cred ca ei, copiii, sunt nascuti sa fie fericiti. Depinde de noi sa ii pastram asa.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

elara spune:

Mindy, ai descris exact ce am vrut si eu sa spun.
Ciarli, cand am citit cuvantul "sanatate" eu m-am gandit la o adaugire: fizica si spirituala (adica afectiv-emotionala).
Si cred cu tarie ca sanatatea spiritului primeaza asupra celei a trupului, nu in importanta dar si in puterea de a o influenta.

Un copil fericit este un copil RESPECTAT si IUBIT
Un copil care e egal in familie (dar totusi in aspectele importante decid adultii fiindca stiu mai bine, insa in lucrurile minore au si ei putere de decizie) , un copil caruia i se acorda timp, atentie, incredere (nu doar in capacitatea lui de a face ceva dar si in faptul ca EL spune adevarul si nu un strain: ma refer aici la cazul in care un copil e pedepsit fiindca a zis X ca a vazut nu stiu ce...), un copil caruia i se explica totul cu rabdare si interes, un copil care nu se teme sa vina si sa vorbeasca cu parintii...un copil care nu creste in fata blocului ci este dus la muzee, la teatru, in execursii, un copil a carui educatie nu e lasata exclusiv si, nici macar in principal, in grija profeserilor, un copil laudat, mangaiat dar si pedepsit cand e cazul(insa nu prea des ca se pierde obiectivul), un copil tratat corect cu dreptate si in ce face bine si in ce face rau, un copil ai carui parinti sa recunoasca in fata lui cand gresesc si sa nu creada ca ei au intotdeauna dreptate, un copil ale carui nevoi si interese primeaza asupra celor ale parintilor dar fara a le uita pe ale acestora definitiv, fiindca nici o extrema nu e buna niciodata,... (cu mentiunea ca se vor analiza doar nevoi de acelasi rang, adica nu de genul: copilul trebuie dus la balet deci eu nu ma mai duc luna asta la stomatolog)...

Eu cred ca un copil crescut astfel nu va ajunge sa faca scene, sa urle, sa tipe...
Am vazut intr-un documentar (de la o revista pt copii) ca lipsa acestor manifestari (de furie) este expresia unui atasement sanatos (intre copil si parinte) asa cum, per a contrario, existenta lor reflecta lacune in aceasta relatie.
Acolo, intr-un experiment desfasurat de o universitate, era situatia urmatoare: o mamica isi lasa copilasul (micut, cam la 1,5 -2 ani) singur intr-o camera, pentru putin timp (supravegheati prin oglinda-geam). La intoarcere unii erau extrem de fericiti sa se cuibareasca in bratele mamei, uitand complet supararea, (ca si cum ar fi inteles ca a avut ea motivele ei sa plece dar nu i-a uitat o clipa), in vreme ce altii, desi se aruncau la pieptul ei, isi varsau furia pe ea lovind-o si inca plangeau.
Nu putem stii daca e 100% corecta teoria, ca orice teorie, nu? ...Voi trai si voi vedea. Asta nu inseamna ca daca ma voi confrunta cu asa ceva voi face un capat de tara. Voi considera doar ca teoria de mai sus a fost gresita si ca e o etapa fireasca in dezvoltarea unui copil si voi face tot posibilul sa remediez situatia cu dragoste multa si rabdare.

Imi doresc sa reusesc si eu sa cresc un copil (sau doi sau trei) fericit/fericiti. Imi doresc totodata ca, pe cat posibil, sa existe tot mai multi copii fericiti, viitori adulti fericiti care sa genereze o societate sanatoasa si functionala.
Cred ca cea mai plina de responsabilitati "profesie" din lume e cea de parinte si de dascal. Nu e nimic mai important decat a "creste" o minte, un suflet. Intr-o societate, utopica ce-i drept, la care visez eu, s-ar da "permis de facut copii" dupa o evaluare psihologica prealabila. Fiindca se pare ca pentru unii, nu e destul ca pot fi decazuti din drepturile parintesti.
Eu una m-am saturat sa aud de cazuri grave de copii maltratati sau, si mai rau, ucisi (imi revine in minte cazul recent al unui copilas de doar 8 luni ucis in bataie , de un tata alcoolic, ...fiindca plangea...bietul..poate era flamand...)

Dar..destul. Ma opresc aici ca am deviat de la subiect...

Edit: 1. Mi-am corectat ceva greseli de scriere.
2. Imi cer scuze ca am detaliat asa mult desi esenta ati spus-o deja si voi. Asa sunt eu...mai "vorba lunga"...


Elara, fericita mamica
a Mariei Roxana (20.03.2008)
Albumul printesei mele

www.sansalaviata.ro/implicare.php" target="_blank">Campania - Sansa la viatza!

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

anca_a spune:

Alexia27 foarte fain ai grait.

Vezi tu Naty ce se intampla cand citesti teoriile moderne pe diagonala si te grabesti sa dai cu ele peste nas mamelor perfecte . Pierzi timpul degeaba si nu te alegi cu nimic.

NU-ul ala pe care il pomenesti se refera la ideea de a nu formula prea multe interdictii gen: ”Nu pune mana pe mobila, nu iti da jos caciula, nu te tranti pe jos, nu colora frunzele cu portocaliu samd” pentru ca isi pierde valoarea (in plus nu e deloc sanatos pentru dezvoltarea lui sa-i ingradesti astfel actiunile).

Asa ca, daca ai fi citit cu atentie, ai fi observat ca teoriile astea moderne nu incurajeaza deloc parintele permisiv; din contra, il considera la fel de daunator copilului ca si pe cel autoritar. Ce incurajeaza insa este democratia: copilul este egalul adultului si in consecinta este respectat, acceptat ca o persoana independenta cu pareri, gusturi, trairi distincte.
De asemenea promoveaza incurajarea copilului in a gandi singur, a-si gasi singur raspuns la problemele care il framanta fara ca parintii sa ii ofere din start raspunsurile lor. (Ajuta-ma sa ma ajut singur)





Un copil laudat se va simti respectat in masura in care si o foca de la circ se simte respectata de catre dresorul ei.
Mai mult, se va simti manipul.at, evaluat, cantarit, masurat. Va invata astfel sa manipul.eze prin comportament adultii, renuntand sa mai faca lucruri pentru el si placerea lui, orientandu-se in schimb inspre cele care sa aduca multumirea si lauda parintilor.



As fi curioasa sa stiu cum un copil pedepsit se poate simti respectat.




Fals, nevoile parintilor sunt la fel de importante ca ale copilului doar ca unui copil ascultat, respectat si acceptat nu ii vor fi necesare regulamente si analize sofisticate gen
ci va ajunge singur sa raspunda empatic acestor nevoi.



Children's advocate