Cine ar vrea sa traiasa vesnic?

Initial am vrut sa pun subiectul cu titlul unei piese din Queen, apoi m-am razgandit.
Mesajul insa va ramane acelasi. Ma aflu in seara zilei de 23 decembrie. Nu am vrut sa scriu maine. Am vrut sa fie un mesaj anterior nasterii Domnului. Este seara si la mine acasa este liniste. Copiii imi dorm si ma gandesc ca nu am mai scris nimic. Nu pentru ca nu am vrut. Ci mai degraba pentru ca nu am mai putut. Ca sa scriu trebuie sa transmit o parte din reverberatiile mele. Si uneori si din ce in ce mai des, se pierd asemeni negurii de afara. Acum ar trebui sa fie frig si senin nu-i asa? Chiar daca frig totusi senin. Insa de aceasta data afara este frig si negura. Asemeni unor momente din viata mea. Ok, un mesaj gol asemeni jumatatii sufletului meu. Un mesaj gol asemeni negurii ce se lasa haina si flamanda peste cerul senin al noptii.
Maine seara este Sarbatoarea Nasterii Domnului. Ma intreba Ioana fiica mea cea mare de ce ingerii nu l-au ajutat pe Iisus cu scutecele atunci cand s-a nascut? De ce s-a nascut in frig si saracie? Am intrebat-o daca stie de ce s-a nascut Iisus pe acest pamant. Mi-a raspuns corect. I-am raspuns ca acesta este si raspunsul la intrebarea ei. Nu a inteles. Nu am vrut sa ii dau explicatii mai detaliate. Gandul meu era gol. Asemeni negurii de afara. Un gol gri si hados, rece si hain.
De ce oare va stric timpul cu asemenea mesaje? Nu ar trebui mai degraba sa scriu ceva frumos? Ceva ce sa placa? Absurd asa?
In sfarsit, adevarul este ca pot sa dau un delete sau sa nu trimit desi ceva imi spune ca o voi face. Poate de aceea pentru ca sufletul meu doreste sa alunge negura noptii.
Nu am stare, nu am loc. Maine va fi mai bine. Cel putin asa sper. Daca insa realist cum sunt voi constata contrariul ma voi gandi rece si sec: Ei si, a mai trecut inca o zi.
Ma uitam la plantele mele in timp ce le udam. Unele dintre ele sufera. Nu stiu de ce. Altele stationeaza. Este iarna, nu-i asa? Poate de aceea. Sau poate ca nu. Ieri am fost la supermarket. Imbulzeala mare. Mii de oameni se calcau in picioare cu cosurile pline varf de orice. Era o adevarata furie a cumparaturilor. Am stat si eu la randul lung ce se misca incet cu cele 7 produse ale mele. Da, nu radeti erau sapte produse si lumea se uita la mine ca la un caraghios ca la un ciudat picat in viermuiala aceea plina de orice de parca spuneau "uita-l si pe asta cu cosuletul lui...", mai mai ca de jena sa nu-ti vina sa mai pui ceva in cos orice doar sa fi in ton. Insa nu am facut-o. Am iesit mi-am gasit masina in parcarea burdusita de masini si am plecat in noapte.
Azi am facut bradul. Defapt nu eu ci copiii mei cu Angela. Eu i-am ajutat doar. Este cel mai frumos brad de 16 ani incoace. Nu de alta dar este al 16 lea brad al casniciei noastre. Insa pe cat este de frumos pe atat este de fals. Pentru ca este primul an in care avem un brad artificial. Este o frumusete ireala. Prea frumos ca sa fie adevarat. Cel putin asa a spus Ioana. Si miroase a plastic. Trebuie sa recunosc faptul ca in mine se bate o alta contradictie. Una este ca nu suport brazii din plastic iar a doua ca in fiecare an am suferit vazand atatia brazi taiati. M-a durut undeva in suflet stiind-i in plina putere si acum simtindu-le agonia sfarsitului. Cine ar dori sa traisca vesnic?
Citeam zilele trecute aici despre un bilant al anului 2007. Nu am vrut sa fac un bilant. Pentru ca mai este foarte putin si incepe 2008. Nu stiu de ce nu mai astept ziua de maine. Adica o astept dar absent. Probabil sunt intr-o pasa proasta.
Ati fost vreodata intr-un oras strain? Undeva unde sa nu va stie nimeni si orisice ati intreba sa simtiti in mod nerostit ca deranjati? Adica sa simtiti ca sunteti intradevar un strain de toti si de toate? Viata este frumoasa dar are o conditie simpla. Nu prea ar trebui sa ajunga cineva sa traiasca sau sa aiba sentimentul strainatatii.
Ma gandesc la parintii mei. Dar nu asa ca si la doua persoane care locuiesc intr-un apartament. Ci ca la doi parinti loviti crud de soarta fara nici un motiv. Nu am sa intreb de ce? Oricum ce importanta ar avea? Oare maine nu va rasari soarele tot de la est? Precis. Spre deosebire de viata soare nu joaca feste. Viata insa o face. Pe negandite, fara o regula anume, fara fair play. In 2008 va fi mai greu. I-as ajuta si viata joaca farse. Probabil trebuie sa am rabdare si sa vad daca nu cumva viata o intoarce tot asa pe nepregatite cu vreo solutie minune (ce hazard).
Ma gandeam la ziua mea. Nu stiu daca stiti dar sunt nascut pe 3 decembrie. Ce farsa, este ziua internationala a persoanelor cu handicap. Nici nu stiam daca sa rad sau nu. Probabil o noua farsa a vietii.
Oricum mai sunt 8 ore si soarele var rasari invariabil de la rasarit. Probabil nu va fi ceata. Sau poate va fi. Este ceva variabil. La fel ca viata noastra.
Cum era titlul piesei lui Fredy Mercury:
Who wants to live forever?
......
Acum pe bune cine ar vrea sa traisca vesnic?

Noapte buna!

http://www.youtube.com/watch?v=BApaVMqAVtc

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

annnna35 spune:

Am citit si am simtit nevoia sa raspund. Poate pentru ca si eu sunt intr-o pasa proasta, si eu ma simt un pic pierduta in lumea asta agitata si contradictorie, iar randurile scrise de tine, Marius, mi-au adancit un pic suferinta. Probabil ca ora asta tarzie de noapte face ca dimensiunile micilor drame sau banalitatii vietilor noastre sa creasca. Dar, cum frumos ai spus tu, oricum soarele va rasari (pot gasi o conotatie usor optimista aici)....deci "o sa fie bine".
Si , raspunzand totusi la intrebarea din titlu, n-as vrea sa traiesc vesnic........nici nu-mi vine-n minte sa explic de ce. Chiar daca stiu ca n-am realizat si nici n-am sa reusesc sa realizez tot ce mi-as fi dorit in viata asta, n-am nevoie de nemurire. Poate am luat eu prea "ad literam" intrebarea si era doar o metafora? Ok atunci , nici metaforic nu vreau sa traiesc vesnic. :) Noapte buna!

Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Sabina spune:

ce s-a intamplat?

_

sper ca atunci cand voi ajunge la batranete, sa fiu suficient de inteleapta incat sa nu-mi doresc sa traiesc pt totdeauna.
Anul asta am luat bradut foarte mic, in ghiveci.Pe cat de mic, pe atat de intepator...nu stioui ce specie de brad e.
Sper ca nu va muri pana in transplantam la munte.....




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

mihaela_s spune:

N-as vrea sa traiesc vesnic...pentru ca nu stiu la ce varsta as vrea sa ma opresc...uneori copilaria mi se pare cea mai frumoasa varsta, apoi adolescenta, apoi maturitatea tanara, studentia. Dar imediat imi dau seama ce inseamna copiii pentru mine si nu ma vad fara ei. Incep sa imbatranesc si imi dau seama ca nu as vrea sa am o varsta inaintata unde sa spun STOP! Deh, batranete, haine grele... Sau mai stii? Poate la 50-55 de ani sa-mi doresc acest lucru...cine poate raspunde?

Dar in aceste momente NU imi doresc sa traiesc vesnic...

Marius, vorbele tale sunt foarte triste, e pacat, vin Sarbatorile si ar trebui sa fii vesel...imi place sa cred ca maine va fi veselie in jurul bradului, in toate casele...

Sarbatori Fericite!

Mihaela si familia mea

simi spune:

M-ai facut sa pling!
Nu, n-as vrea sa traiesc vesnic!
Dar tot ce-mi doresc, sincer, TOT ce-mi doresc e sa mai fiu copil o singura zi! Atit, o singura zi, e chiar asa de mult ce cer?
Dar sa pot alege ziua, va rog!
Vreau sa retraiesc ziua cind, copil fiind, eram la bunicii mei, era iarna, am iesit la sanie cu copiii, intram din cind in cind sa-mi pun manusile ude pe soba si ieseam repede sa ma mai dau odata cu sania de sus de pe ulita pina-n drum. Asta-i tot ce-mi doresc. Apoi pot sa mor linistita!

Smile,tomorrow could be worse!

b.nica spune:

Cred ca ne-a atins un inger cu aripa grabindu-se sa ajunga la timp la Nasterea Domnului;m-am trezit, nu stiu de ce, f. devreme si am incercat sa mai dorm cu un truc mai vechi:sa-mi inchipui ca traiesc in alta epoca si n-a mers, dar, am simtit ca mi-ar placea "sa ma visez" intr-un satuc de munte,intr-o casa din lemn simpla,simpla,cu vatra in care se coace painea si pe soba se fac bucatele in vase din acele mari;pe masa simpla cu stergar sa fie oale de lut si ulcele,iar eu sa port un costum maramuresan si sa intampin copiii cu covrigi.cu toate ca m-a fermecat viziunea nu am adormit dar am deschis calculatorul si peste ce am dat:postarea melancolica a lui Marius!
Sa-ti dea Dumnezeu Sarbatori Fericite si 2008 sa te gaseasca razand!

andrath spune:

Eu.
Eu vreau sa traiesc vesnic!!
Eu sunt o optimista incurabila si cred ca generatiile urmatoare vor fi absolut spectaculoase, si mi-e ciuda ca nu le voi putea vedea in deplina maturitate.
In plus, , vreau sa vad eclipsa de soare din 2081.

Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005)
www.flickr.com/photos/andrath/1202034620/" target="_blank">Stefan

daliaailad spune:

Depinde...Daca s-ar putea 'forever young' poate ca da. Dar sa ajung o baba dependenta, depresiva, pacoste pe capul copiilor, mai bine nu!

april spune:

NU! Nu e nevoie de vesnicie pentru a lasa ceva in urma ta...pana la urma asta e scopul nostru in viata, nu? Sa lasam dupa noi acel "ceva" ce ne face unici...si nemuritori.

fulguletzul meu

GETY spune:

Da, da si eu as vrea sa traiesc, dar "forever young". Batranetea ma sperie, te doare aia, te doare cealalta, daca ai ghinion ajungi sa trebuiasca sa inghiti zilnic un numar de pastile.

Asa creste Maria Diana

Delidana spune:

Rindurile tale au sapat adinc in sufletul meu. Ani de zile am trait printre straini, petrecind sarbatorile in arsita dogoritoare a soarelui. Anul asta vad zapada din nou, dupa atitia ani...dar ce folos, caci o persoana draga mie nu imi este alaturi...atita timp mi-am dorit sa petrec sarbatorile acasa si anul asta dorinta mi s-a implinit insa am uitat sa specific si amanuntele. "Aveti grija ce va doriti" - o vorba extrem de adevarata...
Am avut atitia ani brad artificial...mi se pare o cruzime...sa curmi o viata, sa te bucuri de ea citeva zile si apoi s-o arunci la gunoi de parca nici n-a existat. Un brad in ghiveci mai are o sansa dar unul taiat e ca si mort. Ma simt mai bine stiind ca undeva un bradut traieste...
Febra cumparaturilor e caracteristica de sarbatori...urasc aglomeratia si cozile interminabile si nu ma intereseaza nici cit negru sub unghie ca vecinul de la coada vede ca am luat doar citeva produse in loc sa umplu ditamai carutul.
Si ca sa raspund intrebarii tale, nu, n-as vrea sa traiesc vesnic, as vrea doar sa stiu sa ma bucur mai mult de ceea ce am. Atit.
Craciun fericit!


www.wrongspelling.com/album/" target="_blank">Pozele mele * www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie

I saw something in your eyes and I wanted it for myself - Dave Gahan