Reusita stimularilor hormonale

As vrea sa va rog sa-mi raspundeti si mie cele care ati reusit sa ramaneti insarcinate in urma stimularilor hormonale ,urmate sau nu de inseminare artificiala.Eu urmez aceste tratamente hormonale de cateva luni,am facut si o inseminare nereusita si incep sa-mi pierd rabdarea si speranta.La sectiunea "asteptand un ingeras",loc de intalnire pentru toate fetele care incearca si spera,vad ca nimeni nu reuseste sa-si vada visul cu ochii in urma acestor stimulari simple sau urmate de inseminare.Dati-mi voi un semn care sa-mi readuca speranta!

Daisy spune:

Sincera sa fiu, eu mi-am pierdut si speranta si rabdarea... Si am declansat procedura de adoptie (unde am ajuns la concluzia ca am nevoie de o infuzie de speranta si rabdare, caci e cam acelasi lucru) :((

Bafta in orice vrei sa intreprinzi!

Bianca

Cea care spera

meme spune:

Daisy,parca imi regasesc gandurile si cuvintele in ceea ce mi-ai scris.Cu putin timp in urma afirmam si eu acelasi lucru pe un alt forum si anume ca din toamna as vrea sa ma gandesc serios la varianta adoptiei.M-ar interesa si pe mine cum procedezi tu.Nu stiu de ce ,cred ca in acel moment intr-adevar te relaxezi si poti avea chiar si propriul copil.La urma urmei mai bine doi decat o viata desarta?Eu una sunt convinsa ca poti iubi un copil infiat ca pe propriul tau copil si ca si el iti poate aduce foarte multe satisfactii.

Daisy spune:

Meme,
Pana in sfarsitul lui mai as fi bagat mana in foc ca o sa ajung la FIV. Ceva insa s-a declansat in mine si uite-ma acum, mai am 2 saptamani si obtin Atestatul de familie adoptoare. Speram ca prin august-sept. sa si aducem fetita acasa :))
Daca doresti sa discutam despre asta, scrie-mi, te rog, la bianca_dragomir@yahoo.com.

Cea care spera

biankita spune:

Parintele Cleopa zicea ca exista cupluri care nu pot procrea pentru a salva un sufletzel abandonat , shi dupa aceea Dumnezeu ii vede shi le da harul de a procreea shi proprii copii.
Cunosc cateva cazuri.
Si noi avem probleme insa nu am luat inca o decizie. Inca mai sper sa facem copilul nostru.
shi apoi mai e shi problema adoptziilor internatzionale care au fost sistate.

Cred ca e cel mai frumos gest posibil- sa salvezi un suflet nevinovat!
BRAVO de o mie de ori!
Sa va dea Dumnezeu sanatate!



biankita

meme spune:

Dintr-un subiect despre tratamente hormonale pentru obtinerea unei sarcini,iata ca s-a transformat intr-unul dedicat adoptiilor.Sa inteleg ca intr-adevar,aceste tratamente nu dau rezultate si reusesc doar sa ne deregleze total?

Daisy spune:

Dragele mele prietene (permiteti-mi sa va numesc asa),
Nu am vrut sub nici o forma sa schimb topicul :(
Din 2000 inghit hormoni, monitorizez ovulatia, fac grafice de temperatura bazala in fiecare luna, echografii, hidrosalpingografii, histeroscopii, hidrotubatii, LAPAROSCOPIA, sotul s-a supus si el la 3 spermograme si spermoculturi, consult urologic... Ciudat, totul se pare ca ar fi OK, adica sub tratament ovulez, insa NIMIC!
In urma laparoscopiei (desi trompele erau functionale si nu de trompe era problema ci de ovulatie) trompa stanga mi s-a infundat cu un cheag de sange (cica tesutul lezat a sangerat). Deci din rau in mai rau (desi eu am avut o sarcina in urma cu 10 ani si am facut chiuretaj). Nu pot sa cred ca problemele sunt chiar atat de grave, nu au cum, investigatiile nu arata un deznodamant atat de sumbru si propunerea de FIV mi se pare ca ar trebui sa fie ultima solutie, ori repet, la mine nu mi se pare ca ar fi cazul. Pur si simplu, am impresia ca CINEVA SE IMPOTRIVESTE. M-am gandit si ca ar fi ca urmare a acelui avort (???), probabil, cumva, trebuie sa-mi ispasesc pacatul!
Numai voi, care sunteti in aceeasi situatie cu mine puteti sa imi dati dreptate: acele zile cand iarasi vezi ca dupa ce ai respectat intocmai indicatiile (nu a unui doctor ci a mai multora) iarasi ti-a venit menstra, cand turbezi ca nu poti sa-ti invingi neputiinta, cand dupa ce ti-ai anuntat sotul ca poate, poate, ca doar ti-a intarziat 7-10 zile, de fapt totul se naruie ca un castel de nisip, cand faci dragoste planificat, numai in "acele" zile ca de, miscatorii trebuie sa fie in forma, nu sa-i aruncam asa, pe apa sambetei, cand plangi in hohote cand urmaresti (din greseala in cazul meu, ca Bogdan - sotul are grija sa mute canalul imediat) reclamele la Pampers sau la uleiul Johnson, cand... dar nu mai are sens sa continui, cred ca nici n-am fost prea coerenta... :(
ORICUM, CEEA CE VREU SA VA SPUN ESTE CA IDEEA ADOPTIEI MI-A READUS PACEA SUFLETEASCA. Cred ca si daca as ramane acum insarcinata tot as adopta, deoarece gandul ca nu va mai trebui sa astept 9 luni (cu spaima in suflet ca totul va fi OK) sa-mi strang puiutul in brate ma face sa privesc increzatoare viitorul. Fetita care va veni va aduce cu ea SPERANTA.
Nu pot sa cred ca tratamentele hormonale nu dau roade chiar deloc, dar urmarile (cel putin in cazul meu: hipersensibilitate, hirsutism, sensibilitate la ficat, si nu in ultimul rand psihoza - pe care nici un medic nu se chinuie sa ti-o trateze, ocupandu-se exclusiv doar de uter, trompe si ovare) nu sunt de neglijat.
Prefer ca micuta mea sa aiba o mama sanatoasa decat una care sa nu se poata ocupa de ea. Si daca mai tarziu va mai apare inca o minune, care e problema? Nu-i oare lumea facuta din minuni?

Bianca


Cea care spera

Jasmine spune:

Mare dreptate ai,Daisy.
Te inteleg foarte bine.Si pe mine ma bate gandul adoptiei.
Deocamdata o mai tin asa cu hormoni,eco si toate celelalte,dar nu stiu cat timp am sa rezist.
Iti doresc multa bafta,fetita pe care vrei s-o iei sa fie sanatoasa si frumoasa si sa-ti aduca bucurie.

Mariaa spune:

Marina si Crisotex (a nascut saptamana trecuta) au nascut copilasi rezultati in urma inseminarii.

Daisy spune:

Mariaa, nu ma intelege gresit, nu blamez tratamentele de fertilitate (hormonale, naturiste sau de oricare alt gen). Pur si simplu observ cauzele. Nu dau sfaturi si nici nu indemn pe nimeni sa-mi urmeze exemplul.
Marinei si lui Crisotex le doresc tot binele din lume si lor si copilasilor lor frumosi si dragalasi. Ele sunt printre fericite (cate dintre noi nu sunt la a 2-a, a 3-a inseminare sau chiar al 2-lea, al 3-lea FIV?)
Admir "aspirantele" care merg inainte, eu, pur si simplu nu am mai putut...
Sunt de condamnat?

Bianca

Cea care spera

Monica-Elena spune:

Bravo, Daisy! Nu esti de condamnat cide admirat. Si eu sunt in acceasi situatie ca tine si te inteleg perfect. Daca imi permiti iti voi trimite un email.


Monica