copii deranjanti...?
Raspunsuri - Pagina 9
maru spune:
Eu zic sa nu o judecam atat de aspru pe pisigri!
sa admitem ca sunt si copiii care nu au limite, parinti dezinteresati...ea nu a venit aici sa spuna ca ai nostri, care bineinteles ca sunt niste ingerasi, cei mai cuminti, cei mai bine educati, ca vorba aia, noi i-am educat, revin, ca ai nostri proprii copii o deranjeaza..
ea a venit sa spuna ca a intalnit situatii stresante pentru o persoana fara copii, fara experienta in cresterea copiilor, ca la urma urmei are si ea dreptul la un pic de liniste...
si al meu copil obisnuia sa faca crize in mall, sa puna in cos toate prostiile, toate dulciurile de pe raft, si nu mergea nici decum nici cu negociere, nici cu amenintare, nici cu indiferenta, pana cand al meu sot a sugerat sa luam doua carute, unul in care andrei goleste rafturile, si unul in care sa alegem ce ne trebuie cu adevarat! mai greu era cu distrasul atentiei la casa si cu trecerea carutului "nostru" pe la plata, dar, dupa ce a mai crescut, am schimbat tactica, fiecare din noi are dreptul la ceva bun de pe fiecare alee... si acu suntem ok. Ce-i drept, anii au trecut si cand facem cumparaturile e simplu si e un ajutor eficient, stie ce si unde se gaseste in mall.
dar hai sa va intreb cum ati reactiona in urmatoarea situatie: doua familii merg impreuna la mare, al meu copil avea 5 ani, al prietenilro avea 4 ani. Al meu manca linistit la masa ce ni se servea (meniu fix) stiind ca vom recompensa comportamentul civilizat apoi cu ceva delicios. Celalalt incepea sa alerge prin tot restaurantul sa se bage pe sub masa , sa il ciupe , muste pe Andrei ca de ce mananca, ca el vrea mici si cartofi prajiti, urlete. Mama incerca intr-o oarecare masura sa il impace si dupa jumate de ora de circ nebun, il scotea afara din restaurant, si, ati ghicit, ii cumpara mici si cartofi prajiti! Copilul meu dupa cateva zile de observat comportanment si de incercat sa ramana cuminte, m-a intrebat f serios ca daca face ca cel de 4 ani primeste si el cartofi prajiti?
Bineinteles ca am schimbat ora de masa, bineinteles ca prietenii s-au suparat teribil, bineinteles ca concediul a fost ratat!
si stau si ma gandesc ca pisigri a dat tocmai de un astfel de copil care atunci cand bunica il certa, incerca sa il adoarma, incerca sa ii ia ciocanul din mana ca ratase cu putin capul bunicului, nepotul urla in casa "tampito" pana ramanea fara suflare!
Doamne'ajuta!
ocebine spune:
Avind doi baieti (9 ani si 6 ani), am trecut prin toate fazele posibile alte micii copilarii, inclusiv citeva episoade de ridicat parul din cap 
Ca parinte nu ai de ales...esti judecat si considerat oglinda comportamentului propriului odor. Daca odorul urla, tipa si se tavaleste (chit ca face asa o data pe an) vei fii categorisit citeodata, privit lung si observat cu atentie si chiar enervare. Ce sa faci? Sa iti vezi de drum.
E adevarat, multa lume este enervata de copii...n-ai ce face. Impartim o societate. Ca parinte, fac tot posibilul sa ii invvat sa se comporte civilizat in societate, dar la virste mici 2-3-4-5 anisori nervii lor se gestioneaza mai greu. De invatat sa se comporte in restaurante, nu invata decit daca ii scoti (atunci cind sint odihniti, neinfometati si relativ pregatiti sa stea locului 30 de minute)...bineinteles incepi cu restaurante mai casual, in nici un caz unul cu faima de romantic, extrem de scump si plin de fitze.
Mi-aduc aminte cind Alex avea vreo 3 anisori si ne intorceam din vacanta din Florida...racise si avea nasul infundat. Bininteles, la zborul de intoarcere, cam vreo ora dupa decolare, a inceput sa se fitzie nitel (nu dadea din picioare, nu tipa, nu plingea, nu vorbea tare) dar punea vreo suta de intrebari pe minut si vroia sa stea in genunchi sa se uite pe geam (dupa ce s-a stins becu' cu centura). Tanti din fata lui s-a enervat teribil pentru ca ea vroia sa doarma (zbor de zi de 2 ore jumate nicidecum ceva pe timp de noapte)...A facut tanti un scandal de proportii la stewardesa ca Alex o deranjeaza...Acuma io ce sa fac? De tacut nu il pot face...pot doar sa il distrag si sa ma joc cu el...daca nu vorbesc cu el, crezi ca un copil de 3 ani se distreaza singur? Si in liniste perfecta?
Am zimbit, m-am scuzat si am dat din umeri...Probabil ca in mintea respectivei sint cea mai nesimtita mama...
Sint de acord sa disciplinezi un copil in masura capacitatii de intelegere. Si sint de acord ca nu toate locurile sint facute pentru copii. Trebuie o intelegere de amindoua partile.
Anamaria
I used to be indecisive, but now I'm not sure.
violeta69 spune:
eu zic ca nu o judeca nimeni pe pisigri!
dar in aceeasi masura e normal sa "cerem" ca nimeni sa nu judece un parinte!
eu cred si raman la aceeasi parere ca un parinte face tot ce poate ca unui copil sa-i fie bine,asta presupunand o educatie normala si fiecare parinte o face asa cum se pricepe el mai bine....
pana una alta meseria de parinte nu se invata la nici o scoala ci se invata practicand-o!
iar cel ce judeca un parinte din pozitia de ne-parinte isi da doar cu parerea!
sa ne dam cu parerea,dar sa incercam sa fim toleranti!
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar" 
conchita spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
am avut si caine..si mata,dar ma refer la caine acum. sincer si cu mana pe inima nu mi s-a intamplat decat o singura data sa mi-l intarate careva..in rest,da,veneau copii FARA SA INTREBE si incercau sa se joace cu el..asta nu m-a deranjat in veci, in fond era datoria mea ,ca stapan sa spun ca pe cainele meu il deranjaza o mangaiere doar daca e in zona cozii sau daca papa. copilul era doar curios si ii trebuie fix o secunda sa scape din ochii mamei si sa puna mana pe catel..
Flaviuta, imi pare rau, dar ar fi trebuit sa intrebe. sa fie invatati sa intrebe, adica. si daca sunt prea mici sa intrebe singuri, parintii ar trebui sa intrebe in locul lor. datoria ta e una, a celor care vor sa iti mangaie catelul, alta.
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
kariguld spune:
S-au dat aici exemple de copii cuminti, bine crescuti. Dar e vorba de un copil la parinti, sau cel mult doi.
Fara amanunte, va spun un exemplu pe care il cunosc.
O familie, dintr-un oras din tara, cu 9 copii!! I-am cunoscut bine, pentruca am stat in preajma lor cateva saptamani, apoi am revenit din cand in cand in vizita.
Nu am vazut in viata mea o casa mai ordonata, o curatenie exemplara, cum rar mi-a fost dat sa vad. Si am mers acolo de multe ori , inopinant, deci nu era aranjata treba!! Copii erau: de la 19 ani ,pana la 2 ani. Locuiau la casa si aveau mai multe camere, totul era in ordine, aveau jucariile pastrate in cutiile originale.
Iar despre comportamentul lor,....fara cuvinte, nici nu se auzeau ca sunt in casa, sau in curte. Eu am ramas perplexa, m-am gandit ca sunt instruiti sa se poarte bine, ca asculta de ochii musafirilor. Dar am intrebat si pe la vecini, despre ei, la scoala, si am primit numai cuvinte de lauda, despre familia respectiva.
Dar tot eram sceptica, asa ca am trimis un prieten la ei, care este psiholog, de cateva ori, sub diverse motive, ca sa vada el ca specialist care e realitatea. Raspunsul lui a fost unul pozitiv, ca nu se prefac, copii aceia chiar sunt bine crescuti si educati. Ca nu se pot preface, mai ales ca e bine stiut ca atunci cand vin musafiri, copii incep sa-si arate "talentele"!
Asa ca cei care au cate un copil, doi si spun ca ce bine i-au crescut, femeia aceasta cu 9 copii, este demna de locul sfintilor.
Ea poate spune cu adevarat ca a crescut copii si ca are experienta in cresterea si educarea copiilor!!
Kari
light spune:
quote:Mi-e groaza sa ma gandesc cum ar fi reactionat tanti respectiva daca ar fi fost un zbor de 15-20 de ore.
Originally posted by ocebine
Avind doi baieti (9 ani si 6 ani), am trecut prin toate fazele posibile alte micii copilarii, inclusiv citeva episoade de ridicat parul din cap
A_Iulia spune:
Pai Kari, eu una n-am de gand sa fac 9 copii ca sa demonstrez ca stiu sa-i cresc. Da' trimite te rog totusi si la mine pe psihologul ala 
PS: E posibil copiii aia 9 din cauza terorii sa fie asa cuminti si ordonati. Nu ca e musai, da' e posibil. Nu intotdeauna lucrurile sunt ce par a fi.
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
anca74 spune:
Eu am citit acest subiect cu deosebit de mult interes din mai multe motive: in primul rand, ador copii. In al doilea rand, ma chinui sa am unul cat de curand. Sper sa fie anul acesta.
In al treilea rand, m-a suprins neplacut sa constat ca majoritatea celor care au raspuns la acest subiect nu au inteles despre ce este vorba. Nu de copii nabadaiosi se discuta aici, ci de parinti care nu-s in stare sa-si educe pruncii. Si, slava Domnului, sunt destui pe lumea asta! Atat iti trebuie insa sa le atragi atentia ca gresesc sau habar nu au cum sa-si tina in frau proprii copii.
Eu am remarcat o chestie: in Canada foarte multi parinti sunt efectiv incapabili sa-si exerseze autoritatea cand e vorba de copchii lor.
Pai, mergi in mall, da? Si intri intr-un boutique sau farmacie sau orice alt magazin, da? Ei, si sa nu-ti vina sa zgudui din temelii o mama care se holbeaza cu interes la toate vitrinele si pe toate etajerele posibile din incinta, in timp ce copchilul ei ia orice produs, care ajunge in raza lui de actiune, si da de-a azvarlita cu el?! 
Dupa care, in speranta desharta de a atrage atentia tembelei de muma-sa, incepe sa oracaie ca din gura de sharpe, sa se tavaleasca in mijlocul magazinului de parca ar veni sfarsitul lumii si face ca toate visele. 
Iar muma-sa, plutind parca in lumea ei, abia intoarce privirea spre el si murmurand a paguba: ""Audrey, reste tranquille, s'il te plait!" (Audrey, fii cuminte, te rog) 
Io, personal, nu pricep asemenea mame. Copchilul ii plange, arunca cu marfa de pe rafturi, clientii forfotesc in jurul lui, evita in ultima clipa sa nu-l calce pe manute sau picioruse, iar draga de ea, muma-sa, continua sa se holbeze nestingherita la marfa din galantar.
Odata, la maica-mea in farmacie, am luat in brate un asemenea prunc suparat foc pe viata, l-am asezat pe un scaun, si m-am jucat cu el pret de vreo jumatate de ora pana cand muma-sa a catadicsit sa-si dea seama ca copchilul disparuse in raza ei de actiune. As fi putut sa plec cu el daca vroiam. ... Efectiv, nu inteleg asemenea mame!!
Inca un exemplu: tot la maica-mea la farmacie, iau o pauza sa ma duc la buda, da? Intru in toaleta respectiva, toaleta care numara mai multe bude, si ma var intr-una din ele. In timp ce ma descheiam la blugi sa fac pipi din avion (cu mare grija nu carecumva sa ma ating de vreo chestie de acolo de teama sa nu navaleasca microbii pe mine 
) ce vad ca iese din buda de alaturi? Un capsor balai de bebe si doua manute grasunele. 
Fac o pauza sa explic: aici peretele despartitor dintre bude nu este pana in podea, ci se opreste la vreo 30-40 cm deasupra podelei. Un bebe mic poate se treaca cu usurinta dintr-o buda intr-alta, de-a busilea.
Revenind, bebele cu pricina intrase cu muma-sa intr-o buda si, in timp ce respectiva se chinuia sa faca aceeasi operatie ca si mine, si-a pus bebele pe jos, pe podeaua toaletei. Iar ala micu' se tara de-a busilea pe acolo, aruncand priviri intrebatoare in budele vecine.
Am asteptat sa iasa femeia (inconstienta) respectiva si am intrebat-o direct daca nu-i fileaza o lampa. Adica in toaletele publice intra tot felul de lume, unii mai fac pipi si pe langa, arunca hartie pe jos, e plin de mirobi, nu? Sunt tot felul de boli, de oameni care se spala din an in pashte... Iar cand sunt atat de mici, copii baga foarte des mana in gurita...
Aveam avantajul ca eram in halat de farmacist si nu mi-a raspuns obraznic.
Mi-a spus ca nu avea unde sa lase bebele in timp ce mergea la toaleta. Asta da raspuns! Era cat pe ce sa-i zic sa-si puna un dop undeva cand iese ca apucata la shopping ore intregi cu bebele in carucior!
Am zis si o repet: da Dumnezeu copii la cine nu trebuie! Pe bune.
Nu e vina copilului, ci e vina parintilor. Asa cum ii crestem, asa ii vom avea. Un copil este ca o bucata de lut in mainile noastre. Daca mestesugarul este nepriceput, bucata de lut nu capata formele necesare pentru scopul la care ar trebui sa fi folosit. Dar daca mestesugarul este priceput, atunci bucata de lut capata viata.
In concluzie, degeaba va suparati cand lumea va atentioneaza ca aveti copii needucati sau prost crescuti. Nu este vina copiilor vostri, ci a parintilor lor.
Mai constructiv ar fi sa priviti critic educatia pe care le-o dati si, daca considerati ca ati facut greseli, sa incercati sa va ameliorati in meseria de parinte. Nimeni nu s-a nascut invatat si din greseli se invata.
Dar interesul primordial ar trebui sa fie copilul, nu shoppingul ore intregi, nu mancatul la restaurant, nu statul la taifas cu prietenii, etc. Copilul!
Iar un copil mic nu are rabdarea, prezenta de spirit, interesul sau concentratia unui adult.
Asa ca toate aceste activitati "extra" ar trebui minimizate pe cat posibil si dedicat timp pentru copil, nu pentru shopping, prieteni, restaurante, etc.
io 
http://tac.families.com/ezb/874526.png
violeta69 spune:
pai nu despre asta era vorba Anca!
era vorba ca pisigri se simtea agasata de copii care-si plimba masinuta pe masa ei de la restaurant,sau ca un copil facea crize pe trotuar...si ca altul facea nazbatii pe plaja....
aceea sunt copii nesupravegheati,nu needucati...parerea mea!
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
light spune:
Eu pe de o parte sunt total de acord cu anca 74, copilul trebuie supravegheat in permanenta, eu una nu am fost pana acum cu copilul in restaurant, desi are 5 ani, pana la o anumita varsta pentru ca stiam ca nu are rabdare iar mai tarziu din cauza alergiei sale la fumul de tigara, si in principiu pentru ca chiar si fara alergie nu mi-ar fi placut sa il expun fumului de tigara. Prin magazine si altele de genul asta, copilul trebuie supravegheat, daca vrei sa casti ochii, mergi fara copil, si daca il iei cu tine ii atragi atentia la fiecare pas pe care il face intr-o directie gresita sau daca vrea sa puna mana pe lucruri ce nu ii apartin. Dar, in situatii de genul calatoriilor cu avionul in care copilul mai poate face crize, se poate plictisi si poate avea nevoie de mai mult spatiu si activitate atunci ceilalti nu au decat sa se conformeze iar eu trebuie cat de cat ca parinte sa il mentin pe copil preocupat si sa incerc cat imi sta in putinta sa nu ii deranjeze pe ceilalti desi uneori e cu neputinta, iar despre plaje si locuri de joaca, din punctul meu de vedere copilul e liber sa alerge sa strige sa sara sa arunce cu mingea si sau sa se balaceasca in apa oricat, fara restrictii.