copii deranjanti...?
Raspunsuri - Pagina 13
Elise spune:
pisigri,
"a fi o mama buna" nu tine de parerea celorlalti, ci de omuletzul tau: prioritatea este el, nu modul in care te judeca ceilalti.
Cred ca scopul fiecarei mame este sa creasca niste viitori adulti placuti, fericiti si echilibrati, numai ca drumul spre aceste calitati este uneori foarte sinuos.
In rest, nu fii atit de sigura ca o sa ai aceeasi abordare fatza de catzel: de exemplu al meu a devenit groaznic de gelos. In momentul in care mi-am dat seama ca ii poate face rau bblinei, l-am transferat la curte. Chiar tu spuneai... e animal, e imprevizibil.
Deci fii pregatita si pentru surpriza asta.
Nu stiu citi ani ai tu, dar nici eu, pina la 25 , n-am avut nici un tip de porniri materne. E drept ca imi placeau copiii foarte mult, dar .... ca jucarii si atit. 
In concluzie, bafta, nu te speria prea tare, si sa te vedem burticoasa cit mai curind. 
PS: Anca, cre' ca la barbati explicatia e simpla: se sperie. 
AL meu nu mi-a atins bblisa citeva saptamini bune, si cind am incercat sa i-o dau in brate, a sarit ca ars: "NU!! Ca are capul moale!!"
Elise & BBLisa
anca74 spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
care-i explicatia lui?
Ca e barbat si-i e greu sa-si arate sentimentele.
Cliché.
io
http://tac.families.com/ezb/874526.png
pisigri spune:
io-te ca nu ma pot abtine si voi explica fenomenul...
de fapt, nu-l voi explica. dintr-un motiv foarte simplu: habar n-am. cred ca e o chestie de obisnuinta si de...nivel de rasponsabilitate: un animal nu implica aceleasi responsabilitati ca un copil. in plus, un animal nu minte si nu te "dezamageste"; probabil ca nici copiii nu-si dezamagesc parintii in adevaratul sens al cuvintului...doar ca uneori...le inseala asteptarile.
la capitolul obisnuinta...eu am fost obisnuita de mica cu animalele (chiar daca in casa am avut tirziiiuuu). mama spune ca ma jucam foarte frumos cu sora-mea cind era mica (diferenta de 7 ani intre noi). acum insa...mi-e greu de fata cu copiii, mereu mi se pare ca nu stiu cum sa ma port cu ei, ceea ce probabil este adevarat...ca n-am avut de unde invata, n-am avut antrenament. oricum, marturisesc sincer, pina de curind am sustinut sus si tare ca nu vreau copii, ca n-o sa fac niciodata, etc. acum lucrurile s-au schimbat, mi-e greu sa explic de ce pentru ca habar n-am. pisici si ciini insa...am vrut mereu, si vreau tot inainte. probabil ca te invata si animalutele astea un soi de toleranta, plus ca nici nu au mari asteptari de la tine: mincare, apa, plimbare si afectiune...
daca va spun ce jivine convietuiesc la ora asta intr-un apartament de 3 camere, o sa-mi spuneti sa nici nu ma apuc sa fac copii vreodata...asa ca ma opresc aici cu...explicatiile
miau-miau spune:
exista si copii deranjanti si copii rai care chinuiesc alimalele sau pe alti copii, nu sint toti ingerasi. Degeaba dam vina pe parinti. Parintii fac cam ce stiu si ei. Nu sintem toti suflete nobile.
Plus ca fiecare are alt bagaj genetic, pe linga experientele traite in viata.
anca74 spune:
Elise, tare de tot faza. 
Tind sa cred ca ai dreptate. Tare "speriosi" mai sunt barbatii astia.
pisigri, ai dreptate cu obisnuinta. Dar iti spun o chestie: asa cum te-ai obisnuit cu diferite jivine langa tine, asa te obisnuiesti si cu un bb.
Spre deosebire de tine, eu am crescut-o pe sora-mea de la 1 saptamana. Diferenta de varsta este de 13 ani intre noi, asa ca am schimbat la scutece si varat biberoane in gurita mai ceva ca o mamica. Adevarul este ca-mi si place sa am grija de copilasi. 
Dar nu am fost obisnuita/crescuta cu patrupede langa mine. Din care cauza nu am instincte... "animalice", sa ma exprim asa. In fapt, le evit pe cat posibil.
Cred ca teoria cu obisnuinta sta in picioare. 
Merci.
io
http://tac.families.com/ezb/874526.png
lorelaim spune:
Sheannamp: "Sa iti traiasca fetitza si felicitari pentru ea!" - multzumesc frumos 
off topic
Anca74: intr-adevar nerespectarea regulilor elementare de igena in Canada e socanta... am vazut-o de mii de ori in diferite situatii... poate acum, de cand bantuie superbug si face ravagii, se vor trezi baremi sa se spele pe maini in spitale...
Pisigri: eu am avut motan pe care l-am crescut de cand avea 4 sapt si era "puiu-mamei" (eram bot-in-bot cu el, dormea lipit de mine, cu capul pe pieptul meu in dreptul inimii, ma sculam la 5 dim si ii pregateam proaspat ficatelul de pui... chiar daca eu nu mancam carne decat o data pe sapt, pt el ma faceam luntre-si-punte sa nu-i lipseasca nimic... ), l-am dat cand am plecat in Canada (nu mai spun ca am bazait dupa el, etc). Am citit si ras-citit despre cat de benefic este rolul animalelor in dezv psi a unui copil, etc. Acum cand am propriul meu copil nu mai vreau sa vad picior de animal in casa pana micuta mea nu va cunoaste clar ce inseamna spalatul pe maini si resp de a avea grija de un animal. Acum de-abia il inteleg pe tata - Dumnezeu sa-l odihneasca - care facea cu nervii de cate ori ma vedea cum gugulesc animalele (tata a fost medic si, pe cand lucra la sat, a avut pacienti care au suferit crunt toata viata iar unii au si murit datorita bolilor luate de la animale. Zoonozele, daca stiu eu bine, sunt extrem de greu de tratat, uneori chiar imposibil.) La ora actuala in Canada cei care sunt predispusi sa fie victimele superbug-ului sunt in special cei care detin pet-uri si/sau cei care lucreaza cu animale.
http://community.webshots.com/user/lorelaim?vhost=community
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
miau-miau spune:
cine-i superbug-ul asta?
lorelaim spune:
Cineva - mii de scuze ca nu retin persoana - intreba daca nu exista alta metoda in-afara de simularea indiferentei pt oprirea crizelor de tantrum. Din cate am citit eu (Elizabeth Pantley, Adele Faber, dr Green) nu exista alte solutii (miraculoase) pt oprirea/prevenirea acestor manifestari. Cu multa dragoste si intelegere copilul va realiza in timp (creste si se maturizeaza, intelege mai usor si isi exprima mai bine verbal nevoile) cum poate negocia cu cei din jur fara circ.
Alcineva mentiona o fam cu 9 copii f cuminti. Asemenea fam bogate in prunci am vazut si eu in Canada in zonele cu evrei ortodocsi. Nici acolo n-am vazut crize de isterie la micuti... dar nici nu aveau cu cine sa le faca pt ca practic se cam cresteau unii pe altii. Surorile & fratii mai mari aveau grija de cei mici si cred ca micutii isi cunosteau locul in ieraria grupului si o respectau. In plus la acele fam nu cred ca TV-ul si calcu ocupa un loc important in viata sociala a fam. Sunt f traditionalisti si f rigurosi in a respecta religia si fam.
http://community.webshots.com/user/lorelaim?vhost=community
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
lorelaim spune:
Superbug:
http://www.cbc.ca/health/story/2007/01/02/mrsa-superbug.html
http://www.canada.com/topics/bodyandhealth/story.html?id=a54eb1d9-f3dd-4d66-8682-34800d7c8b29&k=35520
am mai multe articole in engl... dar nu mai am link-urile de unde provin - sorry :-(
http://community.webshots.com/user/lorelaim?vhost=community
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
Rufus spune:
Ca tot veni vorba de restaurant, nu cred ca e o ocazie mai nimerita ca atatea mame prezente sa-mi explice: de ce ar trebui sa merg cu un copil mic la restaurant, afara de faptul ca-i marisor si trebuie sa manance si el (in concediu, de ex.)?
Si ca sa nu credeti ca e doar o soparla, am sa va spun ca stiu destui parinti care ies seara cu prietenii la o masa si isi iau si copiii; pret de cateva ore, copiii stau si ei si...cred ca aia sunt cei care fac ca trenul, pentru ca se plictisesc. Pentru ca am si prieteni printre acesti parinti, i-am intrebat direct de ce o fac si mi-au raspuns ca nu pot iesi sa se distreze si copilul sa stea acasa. Altii recunosc ca nu au cu cine sa-i lase...
Voi cum faceti?
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007