copii deranjanti...?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 12

ellej spune:

ilse, eu cred totusi ca atunci cand impinge un copil e de datoria mea sa-i spun ca nu e frumos si nu are voie.

Stiu niste copii, familie de arabi, care tot asa ii lasau absolut de capul lor. Problema e ca faceau prapad si in casa altora si sincer gasesc asta o atitudine cam nesimita a parintilor. E mai comod asa, sa-i lasi in plata domului, fara sa-ti pese de lucrurile altora.

Mie piticul a inceput sa-mi faca faze din astea, racneste cand nu-i convine ceva si se tranteste pe jos, eventual daca e langa o usa se da cu capul de ea si din cand in cand se intoarce spre mine sa vada daca fac ceva. Santaj curat! dar la mine nu tine. Eu ii zic mereu sa dea mai tare, daca ii place. Nu stiu cat va dura etapa dar trebuie sa treaca, ma inarmez si eu cu rabdare.

Ce altceva pot face? Insa cand eram intr-o banca sa schimb bani, era coada, el se plictisise normal si a inceput sa vieria o pauza si sa apese mereu pe muzica aia ingrozitoare de la tricicleta am plecat fara sa-mi rezolv treaba, pentru ca ma gandesc ca nimeni nu e obligat sa suporte niste sunete puternice si enervante cat timp urma sa mai stau eu la coada, vreo 20-30 de minute probabil. Si nici nu puteam sa-l las sa se tarasca cine stie pe unde, dupa birouri, sa-i deranjeze pe angajati.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

miki68 spune:

pisigri, nici eu nu am copii (si nu pentru ca nu as vrea) si sunt la fel de agasata de copiii needucati (si aici ma refer la cei care au varste la care ar trebui sa fi "dobandit" deja ceva educatie), insa, draga mea, mai spun si eu in gand vorba aceea din batrani cum ca nu ai sa vezi "copil cuminte si baba frumoasa" si-mi mai trece supararea

cristina d.

ilse spune:

quote:
Originally posted by ellej

ilse, eu cred totusi ca atunci cand impinge un copil e de datoria mea sa-i spun ca nu e frumos si nu are voie.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

da, e normal asa si ai dreptate si eu ii repet ilsei sa nu faca ceea ce nici ei nu i-ar conveni sa i se faca...dar eu redau aici un crampei din ceea ce vad in jur, unii chiar procedeaza ca mine sau tine, dar nu foarte multi.
mi-am adus aminte o explicatie auzita la un moment dat, ca asa le arata ca sunt "niste indivizi de sine-statatori", independenti si vor sti sa nu ceara ajutorul parintilor in situatii minore, pe care le-ar putea gestiona ei, nu stiu neaparat care ar fi varinta buna.

miki68 ai spus-o foarte frumos

mary,
mamica de ilse (3 ani) si sven(1 an)

Sabina spune:

anca, mie mi-a facut fata mea o sg data criza din asta de plans in magazin, si chiar si atunci era cumva vina mea, ii era f cald si si-a dat jos puloverul(haina era deja la mine), numai ca eu nu mai aveam maini sa o mai tin si pe aia, aveam cos mare etcetc.

n-am avut ce sa fac decat sa imi vad de treaba, adica sa merg sa platesc(eram la sfarsit cu cumparaturile)
ea a urlat si a plans,(nu s-a tavalit, are totusi 4 ani si 8 luni)si am auzit multe voci dezprobatoare, intre care unu nenea care mi-a zis clar sa o bat

i-am zis bineinteles ca nu e problema lui si gata.
am ajuns afara, a pus haina, s-a linsitit si i-am explicat la rece dece n-am putut sa i-o tin....

dar toata lumea s-a socat in jur si-au zis probabil, ce mama ingrozitoare....insa sincer, era un rasfat exacerbat acolo (un copil de 4 ani si 4 uni cat avea ea atunci POATE sa-si tina pulovarasul....)

Sabina si

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

anca74 spune:

quote:
Originally posted by Sabina

ea a urlat si a plans,(nu s-a tavalit, are totusi 4 ani si 8 luni)si am auzit multe voci dezprobatoare, intre care unu nenea care mi-a zis clar sa o bat

i-am zis bineinteles ca nu e problema lui si gata.

Asta-i cea mai tare!

Trebuia sa-i spui ca mai degraba i-ai arde lui una pe cocoasha decat sa dai in bblina ta.

Ce-mi place mie in Romania ca oamenii nu se ascund dupa deget si-ti spun verde-n fata ce ai de facut.

http://tac.families.com/ezb/874526.png

pisigri spune:

dupa cum bine a spus cineva...daca m-am bagat in gura ursului...ce ma astept..?

1. am senzatia ca exista persoane care nu au avut rabdarea de a citi tot ce am postat, si mi-au sarit la jugulara
2. nu sint idioata cu totul ! n-o sa ma uit niciodata urit la un sugar ca plinge etc etc. m-am referit la copii care au o virsta la care te poti intelege cu ei, si la parintii care nu manifesta nici un interes sa faca asta
3. nu am afirmat niciodata ca un copil e musai sa fie pus la oala la 4 luni; am spus doar ca pe mine mama m-a pus pe oala incepind cu virsta de 6 luni, si nu am ramas traumatizata pe viata pe chestia asta
4. comparatiile care au parut atit de jignitoare pentru unii, legate de nevoile si de "educatia" copilului si a catelului le-am preluat de la mama mea, care mi-a "vorbit pe limba mea" pentru ca, dupa cum am spus, experienta mea in ceea ce priveste crescutul copiilor este nula, pe cind cea cu crescutul cateilor ...este macar...vasta
5. nu, nu string rahatul dupa ciinele meu, si mi s-ar parea ciudat sa fac asta atita timp cit ciinele meu face pe "spatiul verde" de pe marginea trotuarului, unde cu siguranta nu se joaca nici un copil, si atita timp cit toti ciinii fara stapin din cartier isi fac nevoile tot acolo; este o greseala pe care mi-o asum in intregime
6. asa cum unora le pare rau pentru mine, pentru ca ma simt agasata de comportamentul unora dintre copiii cu care intru in contact, si mie imi pare rau de cei care "nu suporta" si "fac alergie" la ciini. copilul meu, care este planificat deindata ce imi voi rezolva problema cu rana de pe col pe care ma duc sa o cauterizez miine, va creste alaturi de un ciine, pentru ca asa mi-am dorit intotdeauna. poate nu am citit eu prea multe carti legate de psihologia copilului, dar un lucru stiu sigur: toti psihologii afirma ca pentru un copil, compania unui ciine este cit se poate de benefica
7. nu, nu imi plimb ciinele cu botnita, doar cu lesa (mereu cu lesa). a avut contact cu copii de toate felurile, si blinzi, si agitati, si speriati de ciini, si atita timp cit parintii au fost dispusi sa isi lase copilul sa se joace cu un ciine, ciinele meu a fost un ingeras cu toti copiii (supravegheat, tinut, pentru ca este un animal, si ca orice animal este imprevizibil intr-o oarecare masura). poate merit sa fiu acuzata daca ma deranjeaza cind un copil, care nu stie ce e bine si ce e rau, este lasat de mama lui (sau de cine il insoteste) sa chinuie ciinele meu, pe care pina la urma AM AVUT BUNAVOINTA sa-l las sa il mingiie. eu nu ma supar cind copilul trage prima oara ciinele de blana/urechi etc...dar ma supar daca adultul de linga copil priveste asta ca pe ceva normal si nu se oboseste sa-i spuna simplu "lasa-l, ca il doare cind faci asa"
8. partea cu bubico am sa aleg sa o consider o mica rautate spusa la nervi
9. acesta este un forum public, iar eu sint inscrisa pe acest forum. atita timp cit moderatorii nu imi pot reprosa ca as fi incalcat regulamentul, invitatiile de a ma deplasa pe un forum "desprecatei" mi se par neavenite
10. se pare ca postarea mea a stirnit prea multi nervi si prea multe dispute; prin urmare eu cred ca e momentul sa ma retrag, si rog moderatorul sa arhiveze/stearga acest topic. nu s-a vrut a fi un topic generator de scandal, dar dupa cum evolueaza discutia, probabil se va ajunge si la un schimb mai dur de replici pentru ca, asa cum am spus-o si mai devreme, atita timp cit eu si cei dragi mie (inclusiv ciine, pisoi, purcel)nu deranjam pe nimeni, avem pretentia de a nu fi judecati si pusi la zid.

in incheiere, un singur lucru: nu am avut niciodata porniri prea materne, dar am incredere ca doamne-doamne ma va ajuta sa fiu o mama responsabila. imi dau seama ca "meseria" asta e plina de riscuri si de neprevazut si ca te "inhami" la ea pentru o viata intreaga. ma sperie eventualitatea in care as ajunge sa exclam disperata "nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa o scot la capat". vreau sa fiu o mama perfecta pentru copiii mei, si stiu de pe acum ca asta este imposibil, asa ca m-as declara multumita daca as sti macar ca nu voi repeta unele greseli pe care le-au facut parintii mei fata de mine. unele dintre voi, daca o sa va ginditi un pic in urma, o sa vedeti ca a fost o vreme cind ati fost la fel de speriate cum sint eu acum. nu vreau sa pozez in victima, dar...recunoasteti, toate v-ati intrebat "oare o sa fiu o mama buna"? iar modul in care se comporta copilul in societate este privit, de multe ori, ca o oglinda a talentelor si a interesului parintilor.
asa ca...eu voi incerca sa cresc copii care sa "deranjeze" cit mai putin (si asta fara sa devina "cei mai plicticosi copii pe care i-ati vazut vreodata, copii asa cum SIGUR vrea pisigri sa aiba)..sint convinsa ca voi invata MUUUUULTEEE despre ce inseamna sa ai si sa cresti un copil....si vorba mamei...mai vorbim peste citiva ani !

p.s. le multumesc celor care, chiar daca au fost "ingroziti" fie de titlul topicului, fie de ceea ce am scris, au ales sa raspunda (si sa ma contrazica) intr-un mod..diplomatic, fara a apela la jigniri si la concluzii pripite, fara a se impiedica de ...structura familiei mele la ora asta (vezi ciine, mitza etc). sa fiti veseli, sa aveti copii sanatosi destepti si voiosi...si ne mai vedem cind voi fi si eu...cu bebe in burtica, pe teme strict legate de acest subiect !

Sabina spune:

pai anca, ai uitat ca io nu raspund cu aceeasi moneda
sincer, imi face placere sa raspund frumos si calm in timp ce ala imi zice o mitocanie, se dezarmeaza total....

Sabina si

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

speed spune:

pisigri,eu apreciez sinceritatea ta si sper ca moderatorii sa nu dea curs cererii tale de a sterge acest topic.repet,si eu am simtit cindva la fel si nu numai eu.daca citesti atent toate raspunsurile vei realiza ca -doamne ajuta - intr-o zi vei raspunde si tu la fel.

anca74 spune:

quote:
Originally posted by pisigri

in incheiere, un singur lucru: nu am avut niciodata porniri prea materne

Tiza mea, imi pare rau ca te-ai suparat ca am tot taiat firul in patru aici, dar subiectul propus de tine sa preteaza la mai multe interpretari.

Cu voia ta, daca-mi permiti, am si eu o nelamurire: cum este posibil sa iubesti o lighioana patrupeda, dar sa nu ai porniri materne?
Ma iarta ca intreb o asemenea ciudatenie, dar am acasa una bucata barbat care sta toata ziua nas in nas cu o amarata de pisica (pupa-o-ar sub coada! ptiu!

) si, cand e vorba sa dragaleasca un bebe, e teapan de parca a inghitit un ciomag. Mie, personal, mi se par bebeii niste mici minunatii si mi-s dragi de numa'! El insa... n-are ochi decat pentru amarata de pisica sus mentionata.
Cum este posibil sa iubesti animalele, dar nu copiii? Vreau si eu o explicatie la acest "fenomen", daca se poate.