casnica=discriminata?!?
Raspunsuri - Pagina 29
Ortansa spune:
quote:
Originally posted by copiloi
Ortansa, pana la urma fiecare familie stie cel mai bine cum se organizeaza. Daca tie nu ti se pare un capat de tara ca sotul, dupa o zi de munca, sa se ocupe si de lectiile copiilor, pe langa alte treburi casnice (facut cumparaturi, rezolvat alte treburi administrative, dat cu aspiratorul, etc), atunci.....ok:))))
Alina
draga mea,eu n-am spus nicaieri ca sotul meu se ocupa de treburile casnice cand vine de la serviciu.si-n nici un caz n-am folosit expresia"capat de tara" in contextul asta.citeste mai bine,scriam doar ca asa cum cele care lucreaza si-si impart sarcinile(referindu-ma aici la treburi casnice) in mod egal cu sotul,tot asa si eu am dreptul(sau poate neobrazarea) sa-l consult in problema educatiei copiilor,asta incluzand uneori(destul de rar) si facutul lectiilor.in felul asta, fiecare contribuie la educatia lor,iar noi-eu si sotul-stim exact cum progreseaza copiii nostri,stim unde trebuie sa le dam o mana de ajutor etc. la fel ca atunci cand erau mici si isi gasea intotdeauna o jumatate de ora sa se zbenguiasca cu ei,tot asa si acum cand au mai crescut isi face timp si pt cateva lectii cu ei.este timpul pe care-l imparte cu ei,in mod util si placut.nu este genul de om care sa-si sarute copiii doar in somn si te asigur ca este un lucru pe care-l face cu mare drag si responsabilitate,nu este o corvoada pt el.
quote:
Cunosc multe mame, venite de cel putin 7-10 ani in Germania, care nu lucreaza, nu au invatat limba (ci numai un minim minimorum), dar declara ca ele au ales sa stea acasa, de dragul educatiei copiilor. Drept urmare, eu mi-am pus niste intrebari :)))
Alina
e dreptul tau sa-ti pui intrebari.pana una alta eu personal n-am declarat nimic:-D
quote:
Cum educatie inseamna intai de toate comunicare, ma intreb cum poti comunica cu copilul tau, care vorbeste si gandeste in alta limba, limba pe care tu nu o cunosti!!!. Daca nu il poti ajuta la lectii, ma gandesc ca alte discutii (infara de ce mananci, ce faci, cu ce te imbraci) sunt excluse, nu?
Alina
desi folosesti persoana a2a sg,banuiesc ca nu te referi la mine.sau ma-nsel?
I've g
t you under my skin
irina.c. spune:
quote:foarte frumos spus,si foarte adevarat
Originally posted by principe
intr-o lume unde se pune atita importanta pe titluri si in care se cere din ce in ce mai multa specializare in aria profesionala ,oare nu credeti ca sunt indepatatita sa spun ca fac un doctorat in dezvoltare infantila si relatii umane?? ca dezvolt un proiect cu traiectorie larga,in familie si in afara familiei?? ca lucrez in echipa ,si sunt sefa cesteia ,ca mi sa incredintat cel mai frumos proiect din viata mea ,cu 10 luni in urma?? ca lucrez in regim de dedicatie exclusiva cu un grad de exigenta de 14 hore pe zi iar uneori 24??
ma scuzati fetelor care ginditi ca a fi mama si sotie este un handicap,maternitatea este o glorie cu multe responsabilitati si multa dedicatie....a fi mama si sotie este o arta rara.
cu mindrie spun: sunt doctora in arta de a face viata mai buna cu specilizare in arta de a iubi.ps
am titluri academice ,si am lucrat in conducerea unei mari companii
am renuntat ,, ma simt implinita ,oricind o pot lua de la cap ,acum este rindul copilului meu,a familiei mele.
monica mami de print
Irina si 
bb Ilinca(26 aprilie '04)
si bb din burtica "Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
gaba-rema spune:
Puiumic, mic, da' sa nu fii si fraier! Esti o mamica care ai sansa sa stai cu copilul acasa, in loc sa vezi aceiasi colegi acri zi de zi, si sa te lovesti la serviciu de aceleasi rahaturi anoste si stresante, zi de zi!
Eu te invidiez pe tine nu ca stai acasa, ci ca ai copii. Eu nu reusesc. M-am chinuit, dar nu mi-a mers. Asta e.
Ia citeste tu cum e cu "cariera", mie mi s-a parut foarte interesant textul acesta rasarit pe internet, dupa ce Raluca Stroescu a murit de epuizare si neglijare a propriei persoane... uite, apropo, vezi? Raluca a scapat sigur si definitiv de "jena" ca vreodata in viata sa fie nevoita sa spuna curiosilor "acum stau acasa, cu copilul..." iertat sa-mi fie aparentul cinism, care de fapt e amaraciune, pentru moartea prematura a Ralucai si pentru ratarea mea ca viitoare mama ("cariera" am reusit, nu ma plang... dar crede cineva ca poate cariera sa te consoleze ca nu faci copii???)
In fine, iata textul:
"Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.
Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma
si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.
Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.
Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.
Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim."
Ramona J spune:
Discriminare se face chiar si pe forumul asta - nu putine mamici au fost trimise la cratita si au fost criticate ("subtil") ca nu lucreaza si stau pe forum etc. Cred ca da mai bine daca lucrezi si stai pe forum de la servici.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
gaba-rema spune:
Daca as putea da timpul inapoi, cred ca as incerca mai din rasputeri sa-mi gasesc la timp un partener casa imi intemeiez o familie completa, cu copii.
Dupa ani de zile in care n-am reusit sa fiu cu nimeni, in care n-a aparut perechea mea, l-am cunoscut pe sotul meu, la 35 de ani (acum am mai mult de 39 de ani). Recunosc ca am nimerit bine, ne intelegem foarte bine, dar din pacate varsta isi spune cuvantul in ce priveste fertilitatea, cel putin in cazul meu.
Poate ca asa a fost sa fie, poate nu e in intregime vina mea, dar poate ca daca ma preocupam mai mult sa ma marit cand eram mai tanara, reuseam ("poate", zic...) sa am copil/copii. Acum e cam tarzior.
As da marea parte a carierei mele, oricand, pentru o metoda de a da "kilometrajul" inapoi si a avea sansa sa am o familie completa. Dar nu se poate, asa ca acum sunt o femeie imbatranita si acrita din cauza ca nu sunt si eu ca toata lumea. In fapt, a fi in randul lumii e ceea ce mi-am dorit eu mai mult in viata, fara ca intotdeauna sa realizez asta, insa...
Cine sta acasa cu copilu' si-l creste, si copilul e sanatos, se poate considera fericita si-ar trebui sa fie mandra, fericita, nu jenata (mai ales daca are si-un barbat bun, care se poarta normal, nu vreun bataus Doamne fereste...)! A creste ca lumea un copil nu e deloc treaba usoara, de doi bani, cum sunt multe joburi in schimb... "A creste" inseamna si "a educa", totusi!... Cui i se pare elementar sa educi bine un copil?
principe spune:
gabi
foarte mult adevar in ceea ce spui tu,dam prea multa importanta lucrurilor care la sfirstul notei de plata au costat mult si nu au insemnat prea mult in viata noastra.
sti vorba
da-mi doamne greselile de atunci dar mintea de acum.
si eu ca si tine am lasat maternitatea pe ultimul plan ,pina cind mi-am dat seama ca era foarte importanta in viata mea ,si m-a costat aceasta delasare.acum multumesc lui dumnezeu am puiul linga mine ,si el este cel mai important in viata noastra de familie,dupa el tot ce vine.
multa bafta dumnezeu sa.ti daruiasca si tie acea raza de soare care se numeste copil.
monica mami de print
ocris spune:
Gabi, nu cred ca e prea tarziu pt. un copil la 39 de ani. Am o prietena care a nascut-o pe fetita ei la 41 de ani.
Eu zic sa mai incerci. Daca nu sunt probleme mari de sanatate, varsta ta nu este o problema pt. un copil.
In legatura cu viata in strainatate si cu problema luarii permisului de conducere, cele care nu reusesc sa-si ia permisul in lb. tarii in care locuiesc, de ce nu isi iau un permis international in Romania.
Eu mi-am luat permisul in japoneza la mai putin de 2 ani dupa ce am venit aici, dar o multime dintre cai care locuiesc aici, isi iau permisul in Romania, fac cele 3 luni necesare pt. experienta in tara dupa care si-l preschimba in Japonia f. usor.
Cu invatarea limbii, nu este atat de dificil. Poate ca este vorba de familii de romani, care vorbesc numai romaneste in casa, dar este imposibil ca atunci cand auzi in jur atat de mult lb. tarii respective, sa nu inveti.
Aceasta a fost off topic.
Si acum la subiect. In Japonia sunt putine femeile care lucreaza cand copiii sunt f. mici. Chiar cand se fac mai mari, daca nu au probleme materiale, nu se duc la servici. Chiar daca au probleme financiare, cele mai multe au servici scurt de 3,4 ore.
Socrul meu nu ma poate intelege cu nici un chip de ce vreu eu sa muncesc, desi nu avem probleme cu banii si copiii sunt inca mici.
In cazul meu, mi se pare mult mai greu sa fiu casnica decat sa predau engleza cum as fi facut in Romania. Mai ales ca as fi avut in mod sigur pe cineva sa ma ajute la copii.
De aceea, toata stima pentru casnicutele care sunt multumite de situatie. Eu inca nu am renuntat la gandul de a preda. Acum doar ma antrenez, cu copiii mei si ai prietenelor, dar cum o voi da si pe cea mica la gradinita, ma pun serios pe treaba.
dana d spune:
quote:
Originally posted by chris80
eliza, nu e musai ca o casnica sa fie dependenta de cineva. poate are o mostenire impresionanta. sau poate are 3 apartamente in centru inchiriate unor firme si atunci traieste bine merci din banii de chirie.
insa astea sunt cazuri mai rare. puimic, cand te mai intreaba cineva, spune pe un ton modest ca tu nu ai nevoie de serviciu, va permiteti sa stati acasa, iar sotul tau merge la munca doar asa, de hobby.
chris +
varsta alexandra
poze bebe alexandra
bebeii nostri
Nu sunt de acord ca fiind casnica depinzi de cineva. Nu asa se pune problema cand sotul lucreaza si sotia sta acasa, creste copii si tine casa. Banii lui sunt banii familiei, munca ei este tot pentru intreaga familie si are si ea o valoare. Nici vorba ca o sotie care sta acasa si creste un copil si spala, calca, gateste, face curat... este o femeie intretinuta. Se poate spune ca si sotul care lucreaza si vine acasa si sta tolanit pe canapea la tv, e intretinut, nu?
sau putem sa privim altfel: daca nu ar fi sotia sa-i asigure toete conditiile si sa-l scuteasca de alte obligatii in afara serviciului, poate nu si-ar putea indeplini sarcinile de serviciu asa bine si nu ar aduce acasa aceeasi bani.
Eu am stat acasa aproape 8 ani timp in care am crescut doi copii, am tinut casa, iar sotul meu a condus o firma pentru ca alte obligatii pe lumea asta nu mai avea. Am incasat multe aluzii chiar si reprosuri explicite cum ca traiesc pe spinarea lui. Acum lucrez de cateva luni, din pacate mama mea mi-a luat locul in gospodarie ca altfel sotul s-ar fi gasit debusolat in fata unui morman de rufe de spalat sau de calcat, in fata oalelor de mancare goale.. sau alergand dupa copil la gradinita...
Imi pare rau ca pentru el nu s-a schimbat mare lucru in afara de faptul ca nu-i mai cer bani pt. nevoile casei sau ale copiilor, sa-i fi iesit pe nas toate privirile chiorashe pe care mi le arunca cand venea de la munca si ma gasea acasa "stand".
Fetele mele
Kefi spune:
Uite ca imi fac si eu curaj sa imi spun parerea despre acest subiect arhi si para-dezbatut. Vad ca apele s-au mai linistit oleaca, subiectul a ajuns pe un nou subforum mai putin populat asa ca imi iau si eu inima in dinti sa va spun ce cred... si sper sa nu isc prea multe polemici.
Acum cind stau si ma gindesc, eu cind am inceput sa muncesc la vremea mea, am facut-o asa pt a fi in rindul lumii, pt ca asta mi s-a inoculat de mica. Nu aveam eu in cap ginduri de carierista, nici la copii nu imi statea mintea, am facut-o pt ca asa face toata lumea, am fost un copil ascultator, am fost la facultate, am inceput sa avansez in cariera, dar va spun cinstit tot in virtutea inertiei, nu am avut un scop bine structurat in mintea mea. Adica teoria o stiam eu bine, dar imi lipsea cu desavirsire ideea centrala, o tinta, un obiectiv, cariera in sine nu a fost niciodata un obiectiv pt mine.
Si intr-un final ... au aparut copiii, doi baieti am, sint amindoi sufletul si viata mea. Si ca sa nu va tin cu sufletul la gura, am sa va spun ca am stat acasa cu fiecare 3 luni dupa care m-am intors la munca. Si acum urmeaza marea mea sa-i zic asa descoperire: am realizat ca trebuie sa ma intorc la serviciu pentru ei.
Da, exact asa vad eu lucrurile si asa am inteles care este telul meu in viata: sa fiu in stare sa le asigur un trai decent, sa pot sa le fac placerile, sa pot sa le platesc o facultate si, cel mai important lucru, sa nu le fim o povara pe cap la batrinete.
Va spun cinstit ca dintr-un singur salariu, lucrurile ce le-am enumerat mai sus nu sint posibile, ca noi nu sintem nababi, sintem doar doi oameni obisnuiti.
Am citit tot ce s-a scris in apararea mamelor casnice, si eu cind zic casnica ma refer la o mama care decide sa stea acasa dupa ce copilul e cam in jurul virstei de 1 an. Si nu vorbesc de mame care isi continua studiile, cu toate ca si pelteaua asta se poate lungi la nesfirsit. Eu consider ca a sta acasa este egoism: vrem sa nu pierdem nici un moment din viata lor si uitam ca ei sint mai fericiti la cresa, gradinita decit toata ziua in compania noastra. Si ii privam si de tot felul de alte lucruri materiale pe care nu ni le permitem pt ca intra doar un singur salariu in casa.
Tot timpul s-au facut comparatii intre casnice si carieriste. Dar de ce oare carieriste? Eu prin carierista inteleg o persoana care isi petrece mai mult de 8 ore pe zi la serviciu. Eu nu sint carierista, am fost pina sa apara primul copil, dupa care m-am oprit. Acum sint doar o tipa care lucreaza norma intreaga si cind vine ora de plecare "rupe poarta" cum se zice. Casa o intretinem impreuna, eu si sotul de la egal la egal, fara nici un alt ajutor, sintem amindoi mai obositi decit daca as sta eu acasa si va spun cu mina pe inima ca puii nostri sint fericiti si multumiti cu programul lor (gradinita, scoala, aftercare), ba chiar daca ar fi dupa ei ar vrea sa stea mai mult cu copiii pe acolo decit acasa. Si sa nu insinuati ca nu sint fericiti acasa, va raspund deja ca sint.
Si ma rog la Dumnezeu sa ne dea sanatate la toti si sa ne tina pe noi doi la job ca sa pot sa imi ating scopul pe care il am acum in viata.
Cite ar mai fi de spus... o gramada... dar ma opresc aici.
si multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca postarea mea ce lunga si interminabila.
Kefi
Porumbita spune:
pt curajul e a posta acest raspuns...
dar tine-te bine ca acum or sa te manance cu fulgi cu tot!!