casnica=discriminata?!?

crinuta spune:

Eu nu sint casnica dar IMI doresc sa fiu casnica sau poate sa muncesc 2-3 zile maxim pe saptamina ! AM experimentat amindoua variantele si am hotarit ca pentru noi, familia noastra, varianta cu statul meu acasa ar fi cea mai buna , am fi toti mai fericiti, pentru ca baietelul meu isi doreste sa fiu si eu prezenta la activitatile scolare, pentru ca fetita mea isi doreste mai mult sa stea cu mine decit sa mearga la cresa de la 8.30 la 4.30, pentru ca sotul meu ar putea sa petreaca mai mult timp cu noi, familia daca eu as sta acasa iar el ar incepe mai devreme serviciul si ar veni mai devreme acasa....si sint mult mai multe motive....


In concluzie, a fi sau nu casnica ar trebui sa fie o alegere luata in numele fericirii familiei dar si a fericirii si implinirii personale.

si adaug: Eu, personal, m-am simtit mult mai implinita sufleteste cind am stat acasa cu copiii, am simtit ca merita mult mai mult sa fiu cu ei, linga ei acum cit sint mici decit sa merg la servici si sa-i vad dimineata si seara si sa ma ocup de ei printre picaturi si apoi sa ma enervez ca nu am timp de toate asa cum as vrea...

Nu se compara cu nimic chicotelile copiilor mei jucindu-se impreuna,tropaitul lor prin casa, risetele si bucuria din glasurile lor si fericirea din ochisorii lor cind ne petrecem timpul cu ei. De ce sa am parte de aceste minunatii doar part-time, dimineata si seara si in week-end???

[/quote]









Marimar,parca m-ai descris pe mine. Ma regasesc in mesajul tau.

Crinuta si Rayan



Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm

lorelaim spune:

Ok - dupa ce am tot scris si sters mesajul m-am hotarat sa nu mai scriu in final si la urma urmei ceea ce doream initial pt ca sa nu "troznesc" pe nimeni...
Familia noastra este fericita cu alegerea pe care am facut-o. Cand ne intoarcem in Canada sotul va fii "casnic" (sau cu munca de tatic la domiciliu) cel putin pt 6 luni (daca nu 1 an) si eu voi lucra (cei de la firma de la mine deja m-au sunat de 2 ori sa ma intrebe pe cand sa-mi pregateasca biroul :-)). Sotul nu numai ca NU se simte intretinut ci de-abia asteapta sa iasa cu micuta la sport, la film, sa citeasca o carte, etc.
E fain sa fii "casnic/a" o viata intreaga si sa poti sa-ti vezi copiii crescand, sa te poti ocupa de ei, sa poti si tu citi, sa poti sa ai hobby-uri, sa poti sa te implici in activitati de voluntariat in comunitatea in care traiesti. E super-fain! daca banii ar creste ca frunzele in pomi nici prin gand nu mi-ar trece sa ma intorc la servici!
BTW - in Iran NU se ascund dupa voal ci merg fetele la faculta! Numaryl studentelor este mai mare ca cel al studentilor... Drept este ca asta nu inseamna neaparat ca vor profesa... dar nici ca vorsta la coada cratitei toata ziua! Nu stiu cum e in Siria...

Lorelai

http://community.webshots.com/user/lorelaim

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

lorelaim spune:

Marimar - ceea ce scri tu imi aminteste ca pe cand eram inca in Canada si imi plimbam micuta prin parcurile din Mont-Royal am intalnit vreo cateva d-ne de 50 de ani (destinse, zambitoare, calde, nestresate) cu, care am intrat in vorba. Toate au fost in campia muncii pana au aparut bobocii, dupa care - fara absolut nici un regret - s-au retras din servcici ca sa-i creasca si s-au reintors la servci de-abia cand copiii au avut peste 10-12 ani si au lucrat 3-4h pe zii.
Eu am marele noroc ca soacra mea a stat acasa sa-si creasca copiii pana cand baiatul cel mare a avut 10 ani si cel mic (sotul meu) 8 ani. Si nu au fost oameni "cu stare" sa zici ca-si "permiteau". Din contra... Dar - au considerat ca prezenta mamemi acasa este mult mai importanta in viata copilului decat un amarat de job pe care poti sa-l obti si cand copiii sunt deja mari.

Lorelai

http://community.webshots.com/user/lorelaim

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

ruxandra_sb spune:

Ca se vorbea de ce atata scoala daca tot e sa ajungi.. casnica.
Pai uite ca iti tb scoala in primul rand sa te dezvolti tu ca om, sa evoluezi frumos, sa te implinesti. Si apoi sa te poti ocupa de educatia copiilor tai.

Mama a facut scoala multa si s-a chinuit si cu job si cu crescut copii. Si a avut noroc, c-am avut-o pe bunica noastra alaturi, asa ca noi n-am ajuns pe la crese. De fapt mama a avut o cariera adevarata, fiind specialista intr-un domeniu greu si dominat de barbati. Era singura femeie de pe-acolo. Si era buna.

Se ducea cu placere la servici si avea colegi simpatici. Dar ghici care este parerea ei vis-a-vis de acest subiect? Daca ar fi avut posibilitatea si ar fi putut alege => ar fi stat acasa si s-ar fi ocupat integral de familie si de noi, copiii.

S-ar fi bucurat mai mult de viata si de lucrurile frumoase, in loc sa fie intr-o permanenta alergatura. Alergatura care si-a pus amprenta asupra sanatatii ei. Asta apropo si de "doamnele destinse, calde, nestresate" de care vorbea Lorelaim.


Jos comunistii! Jos tradatorii! BASESCU presedinte.

Are mama doi flacai.. Matei (5) si Grigore

Ajuta-i pe bb nedoriti sa traiasca. Cu o simpla semnatura le poti salva viata!

marimar spune:

quote:

---

Originally posted by Ira

Inca o intrebare pt. femeile casnice de meserie, nu cele din concediu de maternitate :

Voua v-ar conveni sa va fie sotul casnic si voi sa munciti timp plin ? Mie una nu. Chit ca as avea salariu de 200K pe an...Mi-ar fi jena de jena lui. Orice om trebuie sa-si castige un ban cinstit atata timp cat nu e invalid si nu are alte diferite motive obiective care l-ar putea impiedica. La urma urmei de ce sa existe diferentiere pe motive de sex, nu ? Ca nu suntem in Siria sau Iran sa ne punem basmaua pe cap si sa ne dam lovite si vulnerabile dupa voal intr-un colt de bucatarie.

Mie nu mi-ar place ca fetita mea sa devina o casnica, vorba lui Ruxij. Si cum o pot cel mai bine invata treaba asta decat prin exemplu personal ? Vorbele raman vorbe daca nu sunt sustinute de fapte. Plus ca mi-am intrebat de mai multe ori sotul si el mi-a spus ca el prefera ca eu sa muncesc. Si cred ca spune adevarul. Si nu numai de la el am auzit asta, am foarte multe cunostinte barbati, carora nu le-ar place ca sotiile sa fie in responsabilitatea lor. Le usuram viata si responsabilitatile in felul asta, si daca unul din noi pica, celalalt il va ridica.

---

Ei uite ca eu as dori sa fiu casnica de meserie. Cariera de mamica, femeie de casa, sotie, nu imi repugna deloc si am mai scris pe undeva pe la un subiect asemanator cred, cu mindrie m-as considera o "domestic goddess" cum isi spun americancele.

Voua v-ar conveni sa va fie sotul casnic si voi sa munciti timp plin ?

Da, daca amindoi am fi fericiti cu alegerea facuta, da,mi-ar conveni !

Am noroc de un sot care chiar nu are nici un fel de problema sa lucreze si sa stau eu acasa, ne gindim mult cum sa facem sa ajugem acolo si sa traim si decent!!

Tie nu iti place sa stai acasa, e OK! Nu mai faci un copil pentru ca nu mai suporti ideea sa stai inca 2 ani acasa, iar e OK !
De ce nu e OK atunci ca o femeie sa aleaga cariera de casnica, daca in respectiva familie asta e alegerea cea mai buna iar femeia e fericita ???

In cazul in care "Doamne Fereste" se intimpla ceva cu sotul, exista asigurari sociale, daca divortezi atunci nu mai e vorba de o alegere si femeia se intoarce la munca pe care a avut-o cind nu avea copii...

Si nu, nu as avea nici o problema ca fata mea sa fie casnica atita timp cit e fericita si implinita !


-------
Life's a journey, enjoy the trip !

nelia spune:

Ira, toata tevatura asta a pornit de la faptul ca ai pus problema intr-un mod total gresit si chiar jignitor fata de casnice, mai ales ca le-ai pus pe acestea fata in fata cu cele care nu sint, de la felul in care ai descris viata de salariata fata de cea de casnica. Poate ca nu am stiut de data asta sa-mi exprim eu altfel indignarea, dar oricit as incerca sa citesc printre rinduri, ceea ce ai scris tu e clar ca buna ziua si dispretul tau fata de cele care stau acasa pe spinarea sotului cu scuza ca se ocupa de copii (cind de altfel munca de acasa se poate termina intr-o ora si poti sa mai faci si altceva... daca vrei) m-a frapat. Pentru ca daca spuneai doar ca tu nu poti si ca preferi sa lucrezi, dar le respecti macar pe cele care o fac si pot sau iti sint indiferente sau orice altceva, nu sa descrii tu viata lor de acasa in lipsa unui job... nu ar fi avut nici una din discutiile care au urmat.

Si te refereai si la mine sau mai bine spus mai ales la mine... Pentru ca eu nu sint in concediu de maternitate, sint casnica in adevaratul sens al cuvintului de 6 ani de zile, de cind a aparut in viata noastra primul copil! Si inca mai ramin casnica cel putin trei ani de zile de acum incolo, iar dupa abia daca imi voi lua o slujba de cel mult 3-4 ore pe zi. Deci stiu foarte bine ce inseamna sa fii casnic si faptul ca e mai mult decit un job si supararea mea vine de la faptul ca nu-mi place pur si simplu ca cineva sa minimalizeze sau chiar sa anuleze acest stat acasa pentru copii si pentru familie (la urma urmei pentru noi insine, pentru ca eu nu o vad ca pe un sacrificiu) numai pentru simplul motiv ca nu primesc un CEC pentru munca prestata.
Cit depre faptul ca noi, cele care sintem acasa, sintem intretinute (cuvint care mi-a displacut total in situatia mea) de soti... pot sa-ti spun ca, daca punem problema asa, sintem cel mult intretinuti reciproc. Nu e usor nici sa muncesti, dar nici sa vii acasa si sa gasesti o viata de familie calda si linistita, fara sa fi depus alt efort pentru aceasta in afara faptului ca te-ai sculat, ai ajuns la servici si ai muncit. Si pe bani pe deasupra... Il consider un schimb reciproc atita timp cit tot ce facem si eu si sotul este pentru amindoi si pentru copiii nostri. Si cine vede altfel lucrurile... cred ca la el e problema.
Si legat de ceea ce s-ar intimpla daca as fi nevoita sa ma descurc singura, fara sot (doamne fereste, indiferent care ar fi motivul), pe mine ma ingrijoreaza mai mult e eventuala lipsa a lui de linga noi, nu faptul ca nu am avut servici si ce ma fac eu. Am doua meserii (in care am fost chiar buna la vremurile respective) si ma pregatesc pentru a treia... si atit timp cit sanatatea nu e o problema, nu mi-e frica ca voi muri de foame.

Si cu asta inchei, ca deja m-am lungit nepermis de mult la acest subiect si va urez sa fiti voi insiva indiferent daca sinteti la job sau acasa.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

lorelaim spune:

Tot imi sta pe limba "Vulpea care nu ajunge la struguri zice sa sunt acri." La mine in livada (si vad ca bunul Dumnezeu a facut ca si la altele sa fie la fel) strugurii sunt dulci... Recunosc ca financiar NU ne putem permite niste lucruri (casa proprietate pers - de ex.)... culmea e ca nici NU le ravnim! Nu in acumularea averilor sta fericirea unei fam ci in linistea din casa, in lipsa stresului, in intelegerea si dragostea dintre soti, dintre parinti si copii.
TIMPUL pe care-l acordam copiilor nostri si sotilor nostri este cel mai important lucru din lume.
Acum fug si incerc sa revin mai tarziu :-)
Mandrutza mea e pe olitzuca si cotcodaceste ca a facut "oul de aur" :-)
P.S. Ruxandra_sb - bine punctat: scoala o faci pt implinirea personala si ca sa stii cum sa te implici pozitiv in educatia copiilor. Scuze chiar tre' sa fug!

Lorelai

http://community.webshots.com/user/lorelaim

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

bird70 spune:

E gresit sa judecam in extreme, femeia casnica se complace ca intretinuta, femeia care munceste nu pune copilul pe primul loc, etc. Fiecare familie este diferita si cel mai important este ca aranjamentul sa se potriveasca familiei respective si ca toata lumea sa fie fericita. Pentru a fi echilibru in unele familii este mai potrivit ca ambii parteneri sa imparta tot, munca in casa, castigatul banilor, crescutul copiilor, in alte familii e mai bine ca treburile sa fie clar impartite, femeia sta acasa si barbatul lucreaza. Nu exista o reteta universala. N-am idee ce este mai bine, sa stea mama acasa sau sa lucreze, pentru fiecare femeie raspunsul e altul. Eu am stat acasa 2 ani cu fiecare copil si desi nu am fost nefericita si m-am bucurat de timpul petrecut cu copiii, cand m-am intors la lucru m-am simtit mult mai implinita si mai libera . Nu am simtit nici un moment cat am stat acasa ca sotul meu ma intretine, noi suntem o echipa si pentru perioada respectiva a trebuit sa avem functii diferite dar la fel de importante.

ruxij spune:

Bai, pana la urma conflictul asta intre casnice-mamici care lucreaza este vechi, iar pozitiile imposibil de reconciliat. E alegerea fiecareia pana la urma, e adevarat, dar conflictul ramane. Cele care sunteti casnice, aveti prietene carieriste? Si invers, mamicile care lucreaza, au prietene bune printre casnice? Eu trebuie sa nu ma ascund dupa deget, n-am reusit niciodata sa leg o relatie semnificativa cu o fata casnica si care asa intentioneaza sa ramana, pentru ca modul de gandire ne este atat de diferit, incat nu avem despre ce discuta, nu ne putem intelege, intr-un cuvant, nu ne potrivim. Deci nu ajungem nicaieri cu subiectul, conflictul nu va fi rezolvat, el ramane.

blackpanterro spune:

Din cate vad eu romanul e tot roman....toate cele care lucreaza pe aici, bag seama ca le merge prost casnicia de se gandesc mereu ca vai trebe sa am job ca daca divortez? deci se vede ca banul e cel mai important.

Eu sunt casnica datorita statutului nostru aici, nu am drept de munca.Dar nu ma plang, am muncit inainte de a veni aici si de a fi mamica.Vreau doar sa spun ca imi place la nebunie sa am grija de copilul nostru si de casa(care nu imi ia 1 ora pe zi ci mai mult).Imi place sa stiu ce mananca, cat mananca, cum mananca, imi place sa ii ofer atentia mea sa il invat tot ce vrea sa stie.Nici o bona din lume nu ar face atat de multe pt el.Bonele mai mult ii pazesc ca pe catei si stau la TV toata ziua, buna educatie!!!

Deci ca sa nu ma intind, ma doare in cot daca cineva se uita urat la mine ca stau acasa.Nu imi e rusine sa recunosc ca nu sunt fan cariera.....ca nu imi petrec toata viata in spatele unui birou plin de hartii.
Cand ne vom intoarce in State, ma voi duce din nou la servici dar nu pt cariera, e mai mult o chestie de socializare pt mine.As fi foarte fericita sa lucrez ca vanzatoare la magazin, sa vad multa lume sa intru in contact cu lumea si sa castig si un ban.

PS.Sotul lupta pt un viitor bun deci imi permit sa fiu vanzatoare :).El face ce ii place si eu la fel, iar copilul meu nu creste privat de atentia de care are atata nevoie.



Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)