casnica=discriminata?!?

nelia spune:

Ok, Ira, poate ca nu am inteles eu bine sau nu inteleg eu nimic din mesajele tale. De altfel, nu are rost sa continuam o discutie in care clar ca sintem de parti opuse. Ce ma doare un pic este ca nu e singura si ca toate parerile tale despre anumite aspecte ale vietii discutate in ultimul timp, sint atit de contrare a ceea ce traiesc eu in prezent. Am zis ca nu mai scriu, dar nu pot sa las neterminata o discutie inceputa... Subiectul incepe asa: Eu am 25ani si momentan sunt casnica,am un baietel de 2ani si 7luni. Si toate fetele care au scris, cu o exceptie sau doua au copii mici. Deci nu era vorba de copii mai mari si de femei care stau acasa pe spatele barbatului, ci chiar de femei care traiesc ceea ce traiesc eu. Si cum sint casnica de atitia ani de zile, calificarile si etichetele puse de tine unor femei si mame casnice, m-au atins un pic, dar asta nu inseamna ca m-am victimizat sau ca te santajez emotional. Unde ai vazut tu asa ceva in mesajul meu!?! Si unde ai vazut tu ca am scris ca prioritatea casnicelor este bunastarea copiilor prin comparatie cu cele care lucreaza. Am spus ca stam acasa pentru copii si nu ca sa facem menaj, deci menajul si gatitul ne poate lua o ora pe zi, dar nu statul si ocupatul de copii... Mai citeste, te rog, inca o data mesajul meu si nu-mi rastalmaci cuvintele. De fapt, ca si in subiectul cu alaptatul, nu e in totalitate vina ta pentru vehementa mea de data asta cu care imi apar interesele si neamu'... singura ta vina este aceeasi vehementa cu care iti aperi parerile, deci nu as avea de ce sa ma supar si nici nu m-am suparat. Dar intr-un fel sint satula de parererile astea ridicare la rang de lege si virtute... mai ales printre romani. Dintre toti cei care au venit odata cu noi sau inaintea noastra si chiar dupa noi, toti au procedat cam dupa acelasi tipar: copil dat la gradinita de la citeva luni, un an sau doi, parinti bagati pina in git in slujbe prost platite si care nu le aduc mari satisfactii si scoli sau slujbe bune dar care le maninca toata ziua, copii care stau la gradinita de la 8 dimineata la 6 seara. Ei si, asta e alegerea lor, asta a fost solutia ideala pentru ei si pentru familia lor. Si imi place sa cred ca au ales bine, pentru ca toti sint acum bine, au case, masini, vacante frumoasa petrecute in locuri superbe... Noi am ales ca unul sa munceasca si unul sa stea acasa un timp si apoi sa faca scoala, din mai multe motive: nu avem nici un ajutor, am vrut sa ne crestem copiii noi, cu minuta noastra si sa stea acum cit sint micuti cit mai mult cu unul dintre noi macar, nu avem nici unul dintre noi meserii care sa mearga aici atit de bine incit sa nu avem nevoie macar ca unul dintre noi sa faca o scoala. Ei, si? E o alta varianta la ce am scris mai sus. Si noi sintem cei care, cel putin aparent, sintem in pierdere: nu avem nimic din tot ce au ceilalti. Dar a fost lista noastra de prioritati si ne-am asumat demult raspunderea. Pentru ca daca eu nu judec pe nimeni, in schimb faptul ca sintem singurii sau printre putinii care am procedat asa, ne atrag comentarii care seamana mult cu parerea ta. Da, recunosc ca e un pic ciudat sau pe dos in viata de aici, in lupta asta care incepe de cind pui piciorul in Canada sa aduni realizari si bunuri, sa stai acasa si sa cresti copiii. Mi s-a spus, ce, nu sint gradinite la 7$ ziua? Si contra a 3$ gasesti oricind un gardian care sa stea si seara, ca doar tot ce fac parintii e sper folosul copiilor... Sau de ce l-am facut si pe al doilea... Noroc ca de al treilea nu prea stie nimeni, dar si cind vor afla... Si vin si eu si pun o intrebare simpla si sper ca nu va fi considerata altfel decit esti: daca eu nu judec, cei care nu au facut ca mine, de ce o fac!?! Mi-ar placea sincer sa aflu raspunsul la aceasta intrebare, o data pentru totdeauna.

Si ca si alaptarea la sin, mi se pun in circa niste cuvinte pe care cu mina pe suflet spun ca nu le gindesc si nu le-am gindit niciodata, deci nici nu se pune problema de scris: copiii mei nu sint nici mai frumosi, nici mai destepti, nici mai sanatosi, nici mai curat imbracati, nici mai nu stiu cum decit altii, care nu au fost crescuti ca ei. Dar daca spun ca am alaptat, se gasesc oricind voci care sar imediar de fund in sus: si al meu e destept si sanatos tun, si al meu... Daca spun ca stau acasa cu ei, primesc cam acelasi gen de pareri: pai, ce, al meu sta la gradinita/scoala de la 8 la 18, dar ce nu e frumos/destept/sanatos? Pai, am spus eu ca nu... si de aici mi se duce in gol dorinta de a mai discuta, ca nu mai am ce si cu cine. Ce fac ei e bine, ce fac eu e discutabil... Practic nu tu, ci eu nu mai pot deschide gura sa spun ce fac, ca sar zece ca tine, care nu fac ca mine si imi dau peste nas ca ce fac fac degeaba, ca si ai lor sint la fel, ca e un sacrificiu care nu-si are rostu', ca ei nu ar putea trai ca mine... de parca i-as pune sa o faca, etc., etc. Si nu-mi ramine decit sa ma intreb de ce? Pentru ca daca citesti mesajele mele, tu sau oricine altcineva, vei vedea ca nu am facut niciodata, dar absolut niciodata comparatie, mi-am spus doar parerea legata de subiectele la care m-am simtit indreptatita sa raspund (atit de putine, de altfel!), in schimb parerile si argumentele aduse au avut mereu la baza comparatia... care, dupa parerea mea, nu serveste la nimic, pentru ca nu asta era scopul discutiei sau subiectului.

Asa ca, la fel ca si subiectul cu alaptarea, imi cer scuze ca ma rafuiesc cu tine pentru toti, dar tu imi esti cea mai aproape si mai la indemina. Sau poate pentru ca, dintre multi altii, ma asteptam ca macar cei care ma cunosc cit de cit sa nu sara la mine cu argumente si comparatii... sa ma inteleaga, sa accepte si atit! Sau poate ca imi ascut simturile si tehnicile de dialog, tocite in anii de stat acasa si cum nu prea am unde, ce-i drept e drept... ma perfectionez aici.
Acu' nu zic ca nu am si eu o problema, numai ca nu e nici una dintre cele identificate de tine in mesajele anterioare... Eu sint o fire foarte toleranta de obicei si pot duce o discutie pina in pinzele albe, civilizat si fara cearta... sau cel putin puteam. Numai ca, de-a lungul ultimilor ani, atitudinea unor rude (v. soacra), prieteni, cunostinte, straini au creat in mine citeva puncte nevralgice, care, daca sint atinse... sau asta devin.

Pina la o urmatoare discutie aprinsa sau intilnire, hai , tara care imi permite sa fiu casnica (si studenta, mai nou, ce-i drept in acelasi timp) si sa stau cu fetele mele atit cit doresc. Si spun din nou cu mina pe suflet ca, chiar si asa, stind acasa, inca mi se pare putin! Le ofer mult sau ce pot dar sint in fiecare minut constienta ca fetele mele au nevoie de mult, mult mai mult din partea mea si a sotului... si in nici un caz material.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

ruxij spune:

Statul acasa cu copilul pana la varsta X (decisa de fiecare) nu e un moft.
Cand copilul/copiii si-a luat deja zborul, dupa parerea mea devine un moft periculos. Dupa mine statul acasa are mai multe dezavantaje decat avantaje pentru femeie. Aceste dezvantaje au fost enumerate mai sus. Una peste alta, e mai bine pentru tine si pentru copii sa fii pe picioarele tale. Si femeia casnica este intr-adevar dependenta de barbat, oricum o intoarcem in cuvinte frumoase. Cand facem taxele aici in USA, daca unul dintre soti nu lucreaza il trecem in tabelul cu "dependenti", alaturi de copii. O femeie care nu munceste e mai vulnerabila din toate punctele de vedere. Daca are noroc, iese bine, dar daca nu, poate iesi f. rau si pt. ea si pt. copii. Nu as risca in veci si nu recomand. Menajul nu ia cine stie cat si mie nu mi-ar placea sa am asta ca singura preocupare. Copiii cresc, au viata lor si ramai asa fara scop in viata. Mi se pare o perspectiva deprimanta.

In plus, nu inteleg de ce mai controlam fetitele la lectii cu atata grija, de ce le mai trimitem eventual si la facultati, daca tot ce trebuie sa faca ulterior e maritat "bine" si menaj? Eu una ca si copil de la parinti nu am auzit decat indemnuri de a invata si a-mi construi un viitor prin mine insami, asa ca asa fiind educata, nu as putea deloc sa arunc totul la gunoi in nici o situatie, educatia de acasa te urmareste. Unele fetite sunt ambitioase si vor sa vada ca realizeaza ceva in viata, sa spuna ele "eu sunt, eu am facut asta.." si nu "sotul meu e, sotul meu etc...". Altele mai putin. Cred ca fiecare poate trai dupa propriile dorinte/aspiratii/aptitudini, fara complexe orice ar fi, doar suntem diferiti. Dar mi-e greu sa neg riscurile sezutului acasa, cu toata munca la frecat podeaua care ar fi platita cu 130K$/an. Orice evaluare teoretica a unui salariu ipotetic nu ajuta la nimic cand esti in dificultate, Doamne Fereste.

marimar spune:

Poate noi nu apreciem statutul de casnica pentru ca mamele noastre nu au facut-o ! Tot ce stim e ca trebuie sa avem un servici ca altfel depindem de sot, am fi niste intretinute...si perspectiva ne repugna....

Colegele cu care am vorbit, care au 26-28 de ani mi-au spus ca ele isi vad de cariera acum dar, cind vor avea copii spera sa poata sa stea acasa, sa fie acolo pentru copiii lor pentru ca asa au facut si mamele lor si era asa de minunat pentru ei, ca copii, sa aiba mereu mama prin preajma....si asta doresc si ele sa le ofere copiilor lor !

Mamele lor lucrau acum, cind copiii erau mari deja, colegele mele mai in virsta la fel, au revenit la servici dupa ce au fost casnice o foarte buna bucata de vreme.....10-15 ani ...Si lucreaza din placere...deci unde e tragedia????

Probabil o casnica se va intoarce la servici la un moment dat, poate nu, depinde cum va simti si cum va dori. Poate ii da satisfactii mai mari sa-si vegheze copiii de aproape pina cind ei isi iau zborul de acasa iar apoi, daca finaintele o permit in continuare, sa se ocupe de altceva: actiuni de caritate, stringere de fonduri pentru diverse societati sau sa se implice in fel de fel de activitati !

Nu mi se pare o perspectiva deloc trista ci dimpotriva...

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

laurajr spune:

Eu daca ar fi dupa mine, as renunta la serviciu si as sta acasa sa am grija de copii si cand ar creste si David mi-as lua ceva part time, lejer, de zi, fara we lucrate...dar din pacate financiar inca nu ne permitem luxul . Fericite cele care pot sta cu copiii, eu nu pe ele le judec ci pe acele mame care stau acasa dar nu se ocupa de copii lor, nu-i duc in parc, nu-i invata ceva,nu le umplu programul cu activitati extrascolare sa le largeasca cunostintele pe scurt se lipesc ele de tv si pe urma se declara neimplinite.

Tocmai am citit un interviu cu o scriitoare Leslie Bennetts care a scris The feminine mistake care explica din pv ei de vedere de ce e bine totusi cand ti se mai ridica copiii sa ai venit stabil , adica o slujba. Munca la do miciliu nu se plateste dar tu ai nevoie de bani pt facturi; ce se intampla daca sotul dispare ( moare,sau da divort) cum mai poti avea grija de copii? E interesant interviul dat de ea in McLean .

Ira spune:

Nelia, atunci ce ai vrut sa sugerezi cu faptul ca stai acasa pt. ca :

quote:

---

prioritatea numarul 1 sint copiii

---

???

Cumva ca pentru mamicile care muncesc copiii sunt prioritatea nr 2, 3, 4 ?

quote:

---

Da, recunosc ca e un pic ciudat sau pe dos in viata de aici, in lupta asta care incepe de cind pui piciorul in Canada sa aduni realizari si bunuri, sa stai acasa si sa cresti copiii. Mi s-a spus, ce, nu sint gradinite la 7$ ziua? Si contra a 3$ gasesti oricind un gardian care sa stea si seara, ca doar tot ce fac parintii e sper folosul copiilor...

---

Sa inteleg ca cuvintele tale nu reprezinta o judecata, ci doar o constatare, pe cand numai ceilalti judeca ? ()Btw, copiii tai merg la gradi, asa ca nu inteleg deloc ce ai vrut sa spui cu asta. Ori is eu prea obosita si nu mai pricep.
Cineva p-aici zicea ca a vazut copii crescuti de bone, ca sunt needucati, etc. Ei bine, eu am vazut si altfel de copii, crescuti numai in casa si cu crize de personalitate, tavaleli si scandaluri pe ei cat casa. Deci exista si cazuri inverse, iar adevarul e intotdeauna la mijloc.

Ira spune:

Inca o intrebare pt. femeile casnice de meserie, nu cele din concediu de maternitate :

Voua v-ar conveni sa va fie sotul casnic si voi sa munciti timp plin ? Mie una nu. Chit ca as avea salariu de 200K pe an...Mi-ar fi jena de jena lui. Orice om trebuie sa-si castige un ban cinstit atata timp cat nu e invalid si nu are alte diferite motive obiective care l-ar putea impiedica. La urma urmei de ce sa existe diferentiere pe motive de sex, nu ? Ca nu suntem in Siria sau Iran sa ne punem basmaua pe cap si sa ne dam lovite si vulnerabile dupa voal intr-un colt de bucatarie.

Mie nu mi-ar place ca fetita mea sa devina o casnica, vorba lui Ruxij. Si cum o pot cel mai bine invata treaba asta decat prin exemplu personal ? Vorbele raman vorbe daca nu sunt sustinute de fapte. Plus ca mi-am intrebat de mai multe ori sotul si el mi-a spus ca el prefera ca eu sa muncesc. Si cred ca spune adevarul. Si nu numai de la el am auzit asta, am foarte multe cunostinte barbati, carora nu le-ar place ca sotiile sa fie in responsabilitatea lor. Le usuram viata si responsabilitatile in felul asta, si daca unul din noi pica, celalalt il va ridica.

nelia spune:

Mai, fetelor, stati putin, ca din cauza interpretarilor Irei subiectul a luat cu totul si cu totul alta fateta. Aici nu se subiect de mamici clasice pe viata.

Ruxij, ai citit tot subiectul? Bineinteles ca sint de acord cu tine in ceea ce spui, pina la copii nu am stat o zi acasa, in afara de concediu, nici macar concedii de boala nu am avut si dupa ce copiii vor creste voi sta si mai putin. Imi place sa muncesc, imi place sa fiu pe picioarele mele, ma intretin singura de la 18 ani, plecata de acasa doar cu ce aveam pe mine si un mic geamantan, si chiar si aici, cit timp am stat acasa, pina cind am inceput scoala, am adus si ceva banuti din ce faceam acasa. Si cind am avut nevoie de bani, m-am dus la munca fara discutii si am muncit doua luni pe rupte si as face-o oricind daca ar fi nevoie. Si imi invat fetele la fel... Deci, sintem cumva pe linga subiect pentru ca nu cred ca vreuna din fetele care au postat s-ai referit la femei casnice pe viata, ci doar la cele care aleg sa stea copiii pina la o anumita virsta.
Daca eu am inteles gresit, atunci aratati-mi concret unde va refereati la casnice pe viata? Ori sint eu prea obosita, ori pur si simplu nu mai inteleg ce se scrie...

Ira, vezi ca din nou compari? Arata-mi si mie unde am scris ca prioritatea noasta nr. 1 sint copiii si ale mamicilor care lucreaza 2,3,4... Am spus doar ca noi, atunci cind ne-am hotarit lista prioritatilor, am trecut copiii pe locul 1 (si am explicat ca au nevoie de macar unul dintre noi sa stea cu ei, acum, cind sint mici), lasind in urma altele. La toate familiile cu copii cred ca prioritatea nr. 1 sint copiii, numai ca sint si alte solutii: bone, bunici etc. - la noi a devenit prioritate nr. 1 in sensul ca am fost de acord ca la aceasta virsta (pina in 6-7 ani sa zicem), copiii trebuie sa stea 4 ore undeva in colectivitate, iar restul cu macar unul dintre parinti acasa, facind impreuna lucruri interesante. Scoate-mi exact contextul de unde ai inteles tu ca faceam comparatii cu alte familii... cind acesta e si oful meu, ca altii fac mereu comparatii, iar mie nici nu-mi trece prin cap. Nu am spus eu nimic de bone, nimic de alte solutii, explicam doar de ce am ales noi ca eu sa stau acasa un timp. Si acum, ca sa fiu sincera pina la capat, va rog sa-mi spuneti si voi sincer, a mai inteles cineva dintre cele care citesc ce a inteles Ira? Si anume ca faceam comparatie? Dar sa raspundeti sincer, ca poate chiar nu am m-am exprimat eu bine... Nu raspund si nu sint neaparat de acord cu tot ce s-a scris la acest subiect, eu vorbesc exclusiv de mesajele mele.

Referitor la al doilea citat, da, e o constatare. Copiii mei au inceput gradinita tirziu si nu ai stat niciodata mai mult de 4-5 ore si nu stau nici acum, la gradinita sau scoala. Agata maninca la prinz acasa, dupa amiaza avem activitati in fiecare zi, deci asa cum spunea cineva mai sus, ziua mea e destul de fragmentata, si cu toate acestea nu stau, stii bine ca am cite trei cursuri pe sesiune (pe care pot le-am terminat cu A, deci chiar invat) si tu stii cel mai bine ce inseamna acest lucru. Dar ceea ce am scris, ca sa intelegi, sint parerile pe care le tot aud de colo sau de dincolo, de ce procedez asa si nu las copiii toata ziua la scoala-gradinita (pentru ca eu platesc cei 7$ pe zi ca altfel pierd locul, dar ei stau exact cit am spus). Deci, da sint judecata, iar ceea ce am spus eu e doar o constatare facuta in urma judecatilor lor.

Deci, e un subiect despre mamicile casnice pe perioada cit copiii sint mici (virsta poate varia, in functie de fiecare familie) sau un subiect despre mamicile casnice pentru toata viata!?! Pentru ca daca e asa, nu am ce caut aici, pentru ca eu am aceeasi parere ca Ruxij... Nu mi-ar placea sa fiu casnica mai mult decit e nevoie, nu mi-ar placea nici ca sotul sa-mi fie casnic... Dar in acelasi timp nu pot sa spun ca job-ul pentru mine inseamna totul, poti sa-ti traiesti viata frumos si sa faci lucruri interesante si pentru tine insuti nu neaparat la un job, daca iti permiti. Daca as avea bani, de exemplu, as pune prioritatea nr. 2, dupa copii, sa vizitez cit mai mult din lumea in care traiesc. Sau mi-ar placea mult de tot sa ma implic in organizari de festivaluri, de activitati culturale... si nu neaparat ca un job, ci pur si simplu din placere, ca un hobby. Oau, dar cite nu as face, daca mi-as permite si nu as avea nevoie de un job si de o profesie. Cred ca as incerc cel putin 5 domenii in care mi-ar placea sa lucrez la cite un proiect. Niciodata nu mi-a placut sa fiu constrinda de un contract, de o ora de sosire si una de plecare si in timpul acesta sa ma fac ca muncesc... Imi place sa ma implic, sa ma dedic (asa cum fac acum acasa), sa dau ce e mai bun in mine si sa-mi placa ceea ce fac. Deci, daca a fi casnica inseamna doar sa nu ai job... atunci da, imi place sa fiu casnica toata viata. Si sa fac ce-mi place si ce vreau si cind vreau! Numai ca stiu prea bine ca nu-mi permit...

Si, in final, mesaj pentru Ira: cu parere de rau pot sa-ti spun ca daca pina acum doar am discutat in contradictoriu, dupa ultimul tau mesaj in care ai scos din ce am spus doar ce ti-a convenit si ai dat, ca de obicei, interpretarile dorite de tine pe care nu le-am avut in cap atunci cind am scris, de data asta chiar m-am suparat si eu ma supar fff greu pe cineva. Dar modul tau transant in care pui problema interpretrarile pe care le dai, de cele mai multe departe si de realitatea ta si a celorlalti, pe care l-am considerat amuzant si nu intelegeam de ce se tot supara fetele pe tine, dupa ultimul comentariu din ultimul mesaj, ma face sa ma intreb daca nu cumva ar fi trebuit sa ma supar mai de mult.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

ruxij spune:

Eu am citit doar 5 pagini. Sunt pentru statul acasa pentru ingrijirea copiilor. Dupa aia e bine atat pt. tine cat si pt. copii sa ai un job ceva, part-time macar, sau sa iti continui educatia, da' sa faci ceva pentru independenta/siguranta ta si asta sa aiba loc in afara casei.

Si are si Ira dreptate, nu mi se pare prea cool pt. sotz sa traga singur la caruta, da' unii barbati asa vor, din motive pe care le banuiesc, dar nu mai dezvolt.

Ira spune:

Bon,

Nelia, initial ai afirmat ca nu mai scrii din cauza mea,
apoi ai revenit spunand ca te-ai suparat pe interpretarile mele,
la sfarsit m-ai pus la zid nu inainte de a aduce ca argumente o gramada de explicatii si motivatii auxiliare si fara absolut nici o legatura la subiect.


Eu cred ca am specificat de cel putin 10 ori in acest tread ca nu ma refer la mamici in concediu de maternitate - asa ca tine, si se pare ca nu multe au vrut sa inteleaga asta. Si eu am stat cu copilul 2 ani acasa si nu m-am considerat casnica. Eu de asta nici nu mai fac copil, ca n-as mai putea sa stau acasa cu el cativa ani, si eu la gradi de la 3-4 luni nu l-as da in veci.

E ok daca vrei sa te superi pe mine. Chiar si sa-ti reconsideri eventualele suparari ce ar fi trebuit sa aiba loc si nu au avut loc din toleranta ta. Alaptatul, casnica versus workoholica si-or mai fi cateva daca mai scormonim prin forum.

Da' eu nu sunt deloc suparata pe tine, daca-mi permiti.

Noapte buna.

dodo spune:

quote:

---

Originally posted by Ira

Inca o intrebare pt. femeile casnice de meserie, nu cele din concediu de maternitate :

Voua v-ar conveni sa va fie sotul casnic si voi sa munciti timp plin ? Mie una nu. Chit ca as avea salariu de 200K pe an...Mi-ar fi jena de jena lui. Orice om trebuie sa-si castige un ban cinstit atata timp cat nu e invalid si nu are alte diferite motive obiective care l-ar putea impiedica.
He, he, mie una mi-ar conveni, sa mai vada si barbatul cu se maninca "meseria" de casnica, sa vin acasa si sa gasesc totul de-a gata, doar sa halesc si sa ma relaxez dupa o zi de munca...insa nu i-ar conveni lui, de asta sint sigura!

La urma urmei de ce sa existe diferentiere pe motive de sex, nu ?
Poate pt. ca asa a stabilit Dumnezeu regulile, femeia sa fie sufletul caminului si sa se ingrijeasca de partea spirituala a familiei, barbatului revenindu-i grija materiala, e asa de greu de crezut ca fiecare sot sa-si aiba locul+atributiunile ce deriva din asta?

Ca nu suntem in Siria sau Iran sa ne punem basmaua pe cap si sa ne dam lovite si vulnerabile dupa voal intr-un colt de bucatarie.

Habar n-ai tu ce lectii de viata, modestie, buna crestere poti primi de la aceste femei, asa, discriminate si evident, nu la nivelul tau de femeie scolita, cum iti place sa te lauzi pe unde postezi..

---

Fiecare familie isi stie prioritatile, asa ca nu se cade sa le judecam si sa dam verdicte fara drept de apel! Imi pare rau ca biata mamica ce a deschis subiectul nici nu mai are curaj sa posteze, probabil se simte pusa la colt si privita cu "intelegere" de unele super-mamici si super-femei de pe forum! Nu fi trista, PUIUMIC, culege de aici ce-ti place, ce nu, da-le la spate si treci mai departe!