casnica=discriminata?!?
Raspunsuri - Pagina 14
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by Ira
Sabina, eu am o meserie super pasionanta, pe care o ador. Nu mi-as imagina viata fara ea. Si chiar daca nu as avea-o tot m-as duce la munca din bun simt fata de sotul meu. Dragostea mea fata de el se manifesta nu numai prin vorbe dulci, sex, si menaj+ bucatareala -care, sa fim seriosi, in sec. 21 ne ia maxim 1 ora pe zi, daca exageram, ci si prin ajutor concret, adica mai exact adusul banilor in casa.
Casnica e o femeie intretinuta de barbat si care iese din perioada legala de plata post natala acordata de guvern.
ei uite exact genul asta de comentarii enerveaza. deci sa inteleg ca restul,casnicele,(dintr-un motiv sau altul) nu au bun simt fata de sot,prefera rolul de intretinute?
da, si mie mi se intampla sa le aud."cuuum? a facut doi ani si nu te-ai dus la munca? cum poti suporta? vaaai, eu n-as rezista sa-mi dea barbatu bani de tampax "
sa explic mai bine situatia. a mea cel putin, poate pricep si altele cate ceva. altele cum ar fi IRA.
am avut un job nu prea bine platit,la stat, dar care ma multumea. socializam,faceam ce-mi place. intalneam oameni diversi,imi placea foarte mult.nu era un post bine platit dar nici prea rau.
au trecut doi ani de maternitate si am ales sa mai stau. doua au fost motivele.unu,anul asta am licenta si stim cu toii cu diploma in mana si eventual ceva relatii iti gasesti un post bine platit,care sa merite.
varianta era sa stau in continuare pe alea 7 mil pana la terminarea facultatii, si sa privez copilul,inca mic,de atentie si ingrijirea pe pe care i le pot oferi stand acasa.
am ales varianta doi,sa stau acasa si voi sta pana in septembrie.dupa licenta.desi puteam sa ma intorc la munca, mie mi-ar fi fost infinit mai bine, dar am preferat sa pun odorul pe primul loc(in situatia data,alta era treaba sa fi avut deja un super job,o cariera)
deci situatia mea e identica cu cea a lui PUIMIC. exact 25 ani, copil de trei,scoala in curs de terminare si casnica.
sa nu crezi IRA ca noi nu suntem femei independente. ca stam "pe spinare" din comoditate. ca nu ne dorim sa aducem bani in casa. ba da, si o vom face. pentru ca,(si trebuie sa te bucuri, PUIMIC pentru asta) suntem tinere,chiar foarte si avem o viata intreaga de consacrat..carierei.
e unul din marile avantaje presupuse de rolul de mamica la varsta de 20 ani. iti permiti sa stai doi trei patru ani acasa,intre timp faci studii gramada(evident pe banii sotului) si ai timp berechet apoi de..cariera.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
nelia spune:
Am gasit subiectul intimplator si cum sint casnica momentan (doi copii si al treilea pe drum), am citit ce ati scris, din curiozitate. Eu am lucrat pe brinci de la 18 la 32 de ani, timp in care m-am intretinut singura, departe de casa, ba am trimis bani si acasa, imi cresc copiii pina la 42 si dupa aceea voi lucra din nou de la 42 pina cind voi putea. In anii in care am lucrat am avut si servici si scoala, apoi cite doua servicii aproape in permanenta, lucram in medie cam 10 ore pe zi... De 6 ani stau acasa (am mai facut cite ceva in timpul asta, dar nu am avut un servici) si ma ocup de ea, de mincare, de copii cu tot ce inseamna acestia (ingrijire fizica, activitati de tot felul si in casa si in afara ei etc.) Si cu mina pe inima va spun, ca om odinioara devotat muncii, ca e mult-mult mai greu de stat acasa decit de mers la servici. Pentru ca serviciul il termini in 8 ore si gata, pe cind copiii (si treburile casnice)... nu se mai termina niciodata. Cind vii de la servici, ai doar 3 ore la dispozitie sa simti asta, dar cind te ocupi 8 ore din 12 de ei, iti dai seama ca nu e deloc usor nici sa-i educi, nici sa-i cresti, nici sa ai rabdare cu ei... Si cine spune ca tot ce are de facut o mama casnica ii ia doar o ora pe zi (poate doar strict menajul si gatitul sa ia atit, dar statul acasa implica mult mai mult decit atit, sa nu uitam ca stam acasa pentru copii, nu pentru menaj)... parerea mea, fara suparare, este ca ori o spune ca pe o gluma, ori nu stie ce spune! Eu ma ocup bine de copii pe toate planurile (dar se poate si mai bine, tot timpul fac greseli, tot timpul ramine ceva nefacut), gatesc totul in casa pentru ca sint constienta ca sintem ceea ce mincam, copiii mei sint ca scosi din cutie tot timpul, normele necesare deigiena in casa sint respectate, ma ocup de relatia cu sotul in sensul ca mai avem grija si de cuplul nostru un pic si de fiecare in parte... dar inca mai ramin atitea de facut: casa mea nu e niciodata perfecta, nu reusesc sa fac decit jumatate din cit ar trebui sa fac pe zi ca sa fie totul perfect pe toate planurile. Si daca eu, care sint casnica, nu reusesc (e adevarat ca nu avem nici un ajutor din afara, nici macar un minut pe zi si sotul munceste foarte mult si ma ajuta cind poate si cu ce poate), ma gindesc ca trebuie sa fii intr-adevar superfemeie ca sa faci totul perfect si sa ai si casa curata, si mincare proaspata, sanatoasa si buna tot timpul pe masa si servici si copiii crescuti ca la carte... Si fara nici un ajutor, eu una, sincer, nici nu cred ca exista asa ceva... E usor sa fii perfecta in scris, in teorie, dar una e teoria si alta e practica. De aceea, pe mine nu ma afecteaza nici priviri, nici ceea ce spun unii si altii, stiu foarte bine cum sint si de fac petnru familia mea si stiu la fel de bine cite ar trebui sa mai fac ca sa fie si mai bine. Nu mai simt nici complexata de statul acasa, nici intretinuta de barbat, nici nu ma prosteste (am atitea de facut ca sa-mi tin creierul proaspat, ca nu-mi ajunge timpul). Nu consider ca daca doi soti, care au relatie buna, sanatoasa si normala, hotarasc de comun acord ca prioritatea numarul 1 sint copiii (pur si simplu nu am fost nici unul dintre noi de cord ca acesti copii, pe care ni i-am dorit din tot sufletul, sa stea pina la virsta de 7-8 ani mai mult de 4-5 ore pe zi fara nici unul dintre noi), cel care munceste trage ca boul, iar cel care sta acasa se odihneste. Eu cred ca amindoi muncesc, la fel de mult, numai ca pe planuri diferite. Asa cum eu traiesc pe spinarea sotului sa zicem (desi am si eu o bursa) pot sa spun ca si el traieste pe a mea. De ce spun asta? Pentru ca un servici l-ai fi avut si daca erai singur, ca trebuia sa te intretii, dar ceea ce face o mama casnica nu ar fi facut daca ar fost singura, nu? Un barbat care munceste isi da timpul, isi da un pic din sanatate, renunta la unele placeri... si asta pentru amindoi. O femeie care a devenit mama si sta acasa pentru copiii ei da la fel, dar dupa parerea mea mult mai mult: timp, sanatate, consum nervos si pshihic, ramas in urma pe plan profesional... dar le da pentru amindoi. Atunci daca cel care sta acasa ar trebui sa fie complexat si ca nu aduce bani, si cel care munceste ar trebui sa fie la fel de complexat ca sta prea mult plecat si nu da atit cit ar trebui acasa, din lipsa de timp si energie. Mai ales, ca de cele mai multe ori, banii cistigati nici nu justifica in totalitate lipsa de acasa. Eu cred ca e vorba de reciprocitate aici, daca sotii isi impart de asa natura sarcinile pe perioada cind copii sint micuti, nu cred ca poate cineva sa sara si sa judece situatia din punctul lor de vedere. Fie si din simplul motiv ca acesta nu e aplicabil! Si cum spunea Iris2002, solutia pe care am gasit-o este ideala pentru noi, asa cum a lor este ideala pentru ei... la fel cum in multe familii exista solutii ideale pentru amindoi si pentru copilasi. Dar cum, in cazul nostru, cel care are servici, ajuta pe cel care sta acasa, nu invers, tind sa concluzionez ca e mult mai mult si mult mai greu, pe toate planurile, acasa decit la servici (in nici un caz nu am nevoie de ajutor pentru ca stau ziua si ma uit la telenovele sau mai stiu eu ce).
Deci mare atentie la comentariile pe care le fac cei in necunostinta de cauza (ma refer atit la cei care stau numai acasa si care ii judeca pe cei care merg la servici, cit si la cei care merg la servici si ii judeca pe cei care stau acasa, fara sa stie exact cu ce se maninca acest lucru).
Totusi, fara sa judec pe nimeni, imi permit sa fac si eu o constatare: cine crede ca un copil are nevoie numai in primele citeva luni de viata de parinti linga el sau primul an sau primii doi ani... cred ca se inseala tare. Un copil are nevoie de parinti (nu de bona, nu de educatori sau de profesori) tot timpul, macar pina spre 8 ani! Si dupa aceea are nevoie, dar nevoile lor pot fi satisfacute in cele citeva ore care ne ramin dupa cele 8-9 ore de servici, plus o ora sau doua de mers pe drumul catre si dinspre el. Acum depinde si de capacitatile noastre umane si felul in care stim sa transmitem afectiunea... dar inainte de a judeca din afara o situatie particulara, ar trebui sa ne aducem aminte de zicala: sa ridice piatra cel care nu a gresit niciodata!!!
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
Ira spune:
Statul acasa dupa mine e ca un cerc vicios...si paradoxal, cu cat stai mai mult, cu atat ai mai putin timp, casa ti-e mai vraiste, ai timp sa cumparaturi inutile, consumat energie electrica la caldura, TV, calculator, gateli peste gateli, + ca oboseala este mult mai mare. Culmea ! Copiii te terorizeaza, se alinta si urla mai mult cand petreci mai mult de 8 ore pe zi langa ei lipita, respectul interrelational (mama-copii si chiar sot) se depreciaza, aplatizeaza. Apar certuri inutile, impungeri, nervi, stress, ingrijorari si chiar stari ipohondrice, sau paranoiace, vis à vis de copii, propria persoana, etc.
Daca pleci la job lasi totul impecabil acasa, cand vii regasesti totul in aceeasi impecabilitate, nu ? Atunci cand nu munceam cheltuiam mult mai multi bani si nu pretuiam timpul liber, eram nervoasa, pesimista si complexata si dormeam si 5 ore pe noapte. De cand am reinceput sa muncesc...stiu ca orice s-ar intampla cu sotul meu, fereasca dumnezeu, as putea sa ma descurc cu copilul si sa am o viata cat de cat echilibrata. Ma simt puternica, autonoma si apreciata, atat la job cat si mai ales in familie. Si copilul meu mananca bine, e super sanatos, fericit si echilibrat, si casa mea arata super, desi eu nu fac niciodata menaj + gateala mai mult de o ora pe zi. Si in loc sa-l las pe sotul meu sa munceasca 10 ore pe zi ca sa stau eu cu copilul acasa si in acelasi timp sa-mi si permit o viata decenta, mai bine muncim amandoi mai putin si ne petrecem mai mult timp impreuna, relaxati si la nivel financiar si la nivel emotional.
Nimeni nu judeca pe nimeni, si cred ca nu exista femeie din cele care sa se fi dat cu parerea la sub. asta care sa nu fi muncit sau stat acasa pe parcursul vietii.....deci cu toatele cunoastem cele 2 statuturi (casnica versus angajata).
nelia spune:
Ira, ba da, draga mea, din pacate tu judeci! Si judeci intr-un mod subiectiv si rupt de realitate! Poate nu vrei acest lucru, dar eu asa simt mesajele tale si nu e prima data. As avea o gramada de argumente sa te contrazic in ceea ceea ce ai scris mai sus, pe ambele parti ale problemei (adica nici la mine lucrurile nu sint cum spui tu, dar nici la tine), numai ca nu are rost. Esti atit de vehementa in a-ti sustine parerea ta, care e sigur cea mai aproape de adevarul absolut, incit pur si simplu tai cheful de orice discutie. Citeste comparatiile din primul tau paragraf si pune-te macar un pic in locul meu ca prietena sau al oricarei mamici care sta acasa: cercul vicios (in care copiii ne terorizeaza, respectul interrational aplatizat, certuri, paranoia...)versus perfectiunea de la tine sau de la mamicile care lucreaza! Si apoi mai discutam! Faptul ca tu erai inainte sa muncesti asa, nu inseamna ca toate cele care stam acasa sintem la fel. Ma ocup de casa, relatia mea cu sotul este excelenta, copiii nu ma terorizeaza, da, sint obosita, dar nu mai mult decit eram cind munceam 10 ore pe zi, nu-mi las sotul sa munceasca 10 ore pe zi si eu sa stau sa consum curentul la televizor etc. Nu sintem poate relaxati la nivel financiar (dar nici nu avem datorii ca sa fim prea stresati), dar la nivel emotional te asigur eu ca sintem chiar foarte bine toti patru si nu-mi garanteaza nimeni ca daca eu as munci am fi mai bine decit atit. Si cu asta chiar ma retrag din discutie, am crezut si aici ca si in alte dati, ca e normal sa intru si sa imi postez parerea, pentru ca vorbeam in cunostinta totala de cauza... dar se pare ca am gresit. Eu nu am nimic impotriva sa ne spunem sincer parerea, dar cind parerea unora ingradeste si taie dreptul la existenta altor pareri, deja e un pic alta problema. Si daca citesti cu atentie mesajul meu, spuneam ca solutiile gasite de soti sint ideale pentru fiecare in parte, nu ca unele sint si altele nu... Numai bine si mai discutam cind voi avea si eu servici si voi iesi din cercul vicios in care se presupune ca traiesc!
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
Ira spune:
Nelia, cand am "judecat" statutul de casnica l-am judecat pe cel al unei femei in plina sanatate, putere, cu toti copiii mai mari de 3-4 ani mergand cu totii la gradinite + scoli ...si care sta la salariul/mana sotului pana la adanci batraneti. Nu stiu ce legstura are asta cu tine, si nu stiu de ce pe mine ma identifici cu "perfectiunea" adica opusul ei si pe tine cu o casnica, cand tu ai 2 copii mici, deci esti in concediu de maternitate + ca esti studenta cu bursa.
Perfectiunea pt. mine o reprezinta un part-time job (3-4h pe zi) al ambilor parinti + bunici care sa sara in ajutorul nepotilor astfel incat parintii sa fie ceva mai putin sufocati. Noi suntem departe de perfectiune.
De fapt nu inteleg...victimizarea asta la nivel de argumente. Mi se pare injust faptul ca vrei sa-mi sufoci rationamentele prin santaj emotional. Nu mai pot sa ma exprim pt ca judec
. Pe de alta parte...faptul ca spui ca prioritatea casnicelor este educatia, bunastarea copiilor, asta nu implica oare o jignire la adresa mamelor cu job ? Conform acestei logici (judecati) un copil care are mama la serviciu mananca prost, e imbracat aiurea si e des bolnav ? Eu am spus ca cine-si petrece timpul in casa face mizerie mai multa acolo, deci isi face de lucru cu mana lui. Asta poate fi matematic dovedit. Dupa cum matematic dovedit e si ca atunci cand omul nu are preocupare, cariera, un hobby, pasiune intr-un ritm consecvent...poate lasa mai mult decat cazul frau liber imaginatiei si filosofiilor vide. Si somnul ratiunii naste montri. Iar cine nu are job, e mult mai aproape de realitatea asta decat de o persoana care are un ritm constant de munca.
carmen77 spune:
Eu spun ca totul e sa iti placa ceea ce faci, sunt femei fericite care se ocupa de copii acasa (ocupatie care e mai grea ca un job full time), si altele care nu se simt bine si implinite decat mergand la servici. Ca exemplu, am o prietena care sta in state, sotul e graphic designer la Disney, au stat in Canada vreo 2 ani dupa care s-au mutat in SUA, au 3 copii, cat au fost primii 2 mici a muncit si ea, la al 3 lea a spus: gata, copiii sunt prioritatea si acuma se ocupa de copii. Si mi-a zis ca se simte mult mai fericita si implinita decat cand fugea de la munca la gradinite, apoi la scoala, acasa, si de la capat a 2 a zi. Cata vreme iti permiti financiar (la ei e mai mult decat cazul), si tie iti face placere ceea ce faci (adica sa te dedici copiilor si familiei), eu spun ca a fi casnica nu e egal a fi discriminata, odata ce copiii au crescut si te plictisesti, nu te opreste nimeni sa te intorci la munca, sau sa faci voluntariat, etc.
POZE NOI
Carmen 
si Matei Gabriel - [b] 27.10.2003
danamiha spune:
nelia, 
Danelutza spune:
Nelia felicitari pentru cuvintele scrise. Mult, prea mult adevar in ele. Si eu sint casnica si nu mi-e rusine. Am vazut copii crescuti de bone, nu va spun ca in parc sint salbateci, prost educati, iar doamnele care-i ingrijesc stau la taclale si nici nu se uita cind isi sparg capetele. Repet, sint casnica si nu mi-e rusine. Am lucrat in tara 15 ani, deci voi beneficia si de pensie , asta cind o fi vremea, ca inca nu-i. Sint mindra ca-mi pot creste fetita, asa cum vreau eu si sint si mai mindra cind ma opreste lumea pe strada si ma felicita ca e un copil educat, care stie sa se poarte cu ceilalti copii, chiar daca deocamdata e un ghemotoc de doi anisori.
marimar spune:
quote:
Originally posted by Ira
Statul acasa dupa mine e ca un cerc vicios...si paradoxal, cu cat stai mai mult, cu atat ai mai putin timp, casa ti-e mai vraiste, ai timp sa cumparaturi inutile, consumat energie electrica la caldura, TV, calculator, gateli peste gateli, + ca oboseala este mult mai mare. Culmea ! Copiii te terorizeaza, se alinta si urla mai mult cand petreci mai mult de 8 ore pe zi langa ei lipita, respectul interrelational (mama-copii si chiar sot) se depreciaza, aplatizeaza. Apar certuri inutile, impungeri, nervi, stress, ingrijorari si chiar stari ipohondrice, sau paranoiace, vis à vis de copii, propria persoana, etc.
Daca pleci la job lasi totul impecabil acasa, cand vii regasesti totul in aceeasi impecabilitate, nu ? Atunci cand nu munceam cheltuiam mult mai multi bani si nu pretuiam timpul liber, eram nervoasa, pesimista si complexata si dormeam si 5 ore pe noapte. De cand am reinceput sa muncesc...stiu ca orice s-ar intampla cu sotul meu, fereasca dumnezeu, as putea sa ma descurc cu copilul si sa am o viata cat de cat echilibrata. Ma simt puternica, autonoma si apreciata, atat la job cat si mai ales in familie. Si copilul meu mananca bine, e super sanatos, fericit si echilibrat, si casa mea arata super, desi eu nu fac niciodata menaj + gateala mai mult de o ora pe zi. Si in loc sa-l las pe sotul meu sa munceasca 10 ore pe zi ca sa stau eu cu copilul acasa si in acelasi timp sa-mi si permit o viata decenta, mai bine muncim amandoi mai putin si ne petrecem mai mult timp impreuna, relaxati si la nivel financiar si la nivel emotional.
Nimeni nu judeca pe nimeni, si cred ca nu exista femeie din cele care sa se fi dat cu parerea la sub. asta care sa nu fi muncit sau stat acasa pe parcursul vietii.....deci cu toatele cunoastem cele 2 statuturi (casnica versus angajata).
Din fericire nu sintem toti identici in viziunea noastra despre viata, aspiratii, familie si cariera !
E parerea ta despre tine si nu e adevarul absolut ! Asa gindesti tu si NU e MUSAI sa fie adevarat ! Nu gindim toti la fel si nu toate avem acelasi pareri, idealuri, dorinte si conceptii dar important e sa fii fericit cu alegerea facuta !
Eu nu sint fericita dar in acest moment e cea mai buna varianta. Insa noi ne gindim la o alta varianta care ar fi si mai buna si pe care sper sa o putem aplica cit de curind.
Eu nu sint casnica dar IMI doresc sa fiu casnica sau poate sa muncesc 2-3 zile maxim pe saptamina ! AM experimentat amindoua variantele si am hotarit ca pentru noi, familia noastra, varianta cu statul meu acasa ar fi cea mai buna , am fi toti mai fericiti, pentru ca baietelul meu isi doreste sa fiu si eu prezenta la activitatile scolare, pentru ca fetita mea isi doreste mai mult sa stea cu mine decit sa mearga la cresa de la 8.30 la 4.30, pentru ca sotul meu ar putea sa petreaca mai mult timp cu noi, familia daca eu as sta acasa iar el ar incepe mai devreme serviciul si ar veni mai devreme acasa....si sint mult mai multe motive....
In concluzie, a fi sau nu casnica ar trebui sa fie o alegere luata in numele fericirii familiei dar si a fericirii si implinirii personale.
si adaug: Eu, personal, m-am simtit mult mai implinita sufleteste cind am stat acasa cu copiii, am simtit ca merita mult mai mult sa fiu cu ei, linga ei acum cit sint mici decit sa merg la servici si sa-i vad dimineata si seara si sa ma ocup de ei printre picaturi si apoi sa ma enervez ca nu am timp de toate asa cum as vrea...
...Si am facut 2 copii desi viata era mult mai usoara cu unul, i-am facut pentru ca i-am dorit si ca sa se aiba in viitor unul pe altul, aici intr-o lume in care alte rude nu avem si ne gindim sa mai facem inca un copil pentru ca, pentru noi, sint cea mai mare realizare, implinire si fericire iar ei, copiii, isi doresc si ei inca un fratior sau o surioara.
Nu se compara cu nimic chicotelile copiilor mei jucindu-se impreuna,tropaitul lor prin casa, risetele si bucuria din glasurile lor si fericirea din ochisorii lor cind ne petrecem timpul cu ei. De ce sa am parte de aceste minunatii doar part-time, dimineata si seara si in week-end???
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
lorelaim spune:
Nelia - f frumos mesajul tau!
Ira: "Casnica e o femeie intretinuta de barbat si care iese din perioada legala de plata post natala acordata de guvern." - de ce oare in adancul sufletului meu am asa un feeling ca ti-e cam ciuda ca nu poti fii o femeie "intretinuta de barbat"? care sa-si poata practica hobiurile si sa fie si libera fara sa se tarasca prin autobuze pe ploaie si zloata, pe gheata si -20 de grade,... Te racaie chiar asa de rau ca altii pot sa-si permita sa-si tina sotiile acasa sa-si creasca copii?
Eu mi-am intrebat sotul, de nenumarate ori, care este cea mai buna solutie pt noi - si mi-a raspuns: sa te ocupi cu dragoste de cea mica :-) Sotul meu nu ma vrea la servici ci ma vrea mama (NU femeie in casa - ca nu gatesc decat in weekend-uri extrem de simplu si nesofisticat). Am timp de desen, de muzica, de foto, de jucat in parcuri, etc. NU ma plictisesc absolut deloc si ma simt bine sa stiu ca sotul meu ma apreciaza si-mi spune "multumesc" pt felul cum ma stradui sa ma ocup de Gabisor (chiar daca nu sunt nici pe departe o mama "perfecta"). Ca si mama ai f multe de invatat - daca vrei sa inveti si sa te daruiesti copilului. Dar asta trebuie sa fie in sufletul tau.
Lorelai
http://community.webshots.com/user/lorelaim
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."