sunt o femeie singura. va rog o parere.

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Pag. 7 | Pag. 9

She spune:

mda..sa spun si eu ceva..sa nu spun??

annnna35 spune:

acum spune si tu... ma faci curioasa si incep ca "babele" care vor sa ma marite pe mine...

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

annnna35 spune:

Buna!
As vrea sa pun in discutie niste ganduri ale mele.
Dar mai intai sa va spun povestea cea noua...
Am iesit cu un baiat. Mai iesiseram impreuna, de fapt atunci ne-am cunoscut "face to face", acum vreo 5 luni de zile. Nu mi-a placut nici atunci in mod deosebit, nici acum. Si nu despre el e vorba aici, pt ca nu e un tip care sa ma impresioneze cu ceva, dupa cum am zis. Este vorba de mine.
Am impresia ca nu o sa mai pot vreodata sa las pe cineva sa ma atinga. Saracu' baiat a vrut sa ma tina de mana, sa ma tina in brate...dar ce? avea pe cine? sunt ca o stana de piatra... oare de ce? stau si ma intreb. Din cauza atator dezamagiri? din cauza faptului ca sunt singura de ceva vreme? oricare ar fi raspunsul insa, ma ingrijoreaza posibilitatea ca nimeni, niciodata, sa nu reuseasca sa ma mai "miste", sa trezeasca vreo senzatie in mine.
Cred insa ca si voi veti spune ca si mine: vreau sa cred ca , la un moment dat, cineva va reusi sa ma "trezeasca" din starea asta, va reusi sa imi aminteasca cum e sa simti ceva pt cineva...
Ce ziceti?

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

notquiteso spune:

vei simti din nou, atunci cand te vei indragosti. si te vei mai indragosti, stai linistita.

paraluta spune:

Annna draga
cred ca suntem cam de aceeasi varsta. Eu sunt casatorita, dar momentat sunt singura pentru cateva saptamani, si sufar destul de tare pe tema asta. De-aia am si intrat pe subiect...
In schimb, cred ca stiu raspunsul la intrebarea ta, pentru ca si eu m-am simtit la un moment dat "stana de piatra" si incapabila de alte sentimente.
Indragosteste-te de cineva deosebit, de un barbat care sa te faca sa tremuri numai cand te gandesti la el, un tip "tare" si inaccesibil, din partea mea si casatorit, adica sa ai senzatia ca nu poti fara el, ca trebuie sa fie al tau, si atunci vei intra intr-un joc in care vei face tot ce-ti va sta in putintza sa-l cuceresti.
Mie asa mi s-a intamplat, si am avut numai de castigat; pana la urma, povestea mea de dragoste a ramas mai in spate, si stiam in subconstient ca asa se va intampla, insa am reusit sa investesc enorm in mine - din toate punctele de vedere: m-am lasat de fumat, ma rasfatz numai cu lucruri frumoase, am un job mai bun, arat mult mai bine, si am o pofta de viata nebuna!!!
Tipul de care m-am indragostit ramane in continuare un TZEL pentru mine, bine, asa barbat ca el nu prea intalnesti in fiecate zi, si asta ma impinge inainte!(Desi se poarta urat si rece cu toata lumea, prin asta atrage, dar nu asta e important)
Aseaza-ti limitele tot mai sus, si vei constata ca te vei simtzi altfel!Investeste cu placere si drag in tine! Rasfatza-te!! La o anumita varsta cum suntem noi, se poate invatza mult din astfel de experientze.
Sper ca ti-am fost de folos
Cu drag,
Paraluta

annnna35 spune:

multumesc mult, fetele , pt raspuns. Ma straduiesc, Paraluta, sa fiu asa si uneori chiar imi iese... e mai greu gandul ca poate nu va aparea nimeni asa cum trebuie sa fie...asa cum imi doresc eu...dar ma consolez cu gandul ca , daca vrea Dumnezeu, o sa fie...
Pupici!

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

annnna35 spune:

...si acum lumea incearca sa ma marite! :( o colega cu sotul ei au o cunostinta, un baiat cu doi ani mai mare decat mine, baiat "bun, linistit, cu casa , masina, profesie onorabila, parasit de sotie de doi ani etc etc"
Problema mare, ca mie mi se zbarleste parul pe mine la gandul de a cunoaste (asa) pe cineva. Am devenit salbatica si greu de inteles, chiar si pentru mine. Pe de o parte, imi doresc sa fiu cu cineva, pe de alta, imi este prea teama. Teama nu numai de o noua dezamagire, ci si de implicatiile unei relatii. Oare ar trebui sa mai astept? sau , cum spune lumea de obicei: "Cat sa mai stai? Ai aproape 30 de ani!"
Sincer, nu am niciun chef de o relatie. De fapt, nici eu nu stiu exact ce as vrea. Poate o relatie frumoasa, care sa vina de la sine, ceea ce se pare ca e super greu de gasit... Chiar ma zbucium, pentru ca nu am cui sa-i spun cand sunt vesela, cand sunt trista, cand pur si simplu am ceva de spus. Si-mi amintesc de "fosti" foarte des.
In rest, totul ok. Viata "implinita". Incerc sa-mi fac "mici" placeri. Apropo, ma duc la concert la Michael Bolton, pe care-l iubesc din copilarie!!! Asta e cea mai tare recenta bucurie a mea.
Pupici!
...si eu tot mai astept pareri si incurajari!
Este cineva care poate sa -mi spuna : "Va fi bine, femeie, nu te mai zbuciuma atat!"??? Multumesc.

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

liliana27 spune:

mai annnna, ce atatea griji si probleme ca nu esti maritata. O veni si vremea ta. Si ce crezi ca daca te mariti esti automat fericita. Ha!!! Traieste-ti viata ca te-oi marita tu si oi sa tot fii maritata. Eu is un pic mai tinerica si am si sot si copil dar crede-ma, daca as putea da timpul inapoi, parca as mai ''copilari'' un pic. Si daca colega de la servici cunoaste pe cineva si vrea sa ti-l prezinte nu mai lua si tu totul asa tragic. Iesi cu el la o bere, la un film, nu trebuie musai sa te indragostesti de el sau sa aveti o relatie. Poate sa devina doar o cunostinta, cineva cu care mai iesi din cand in cand (cand ai tu timp si chef) si cu care mai schimbi o vorba. Iti spun, eu merg cu bebele la un fel de gradinita unde vin si mamicile si crede-ma sunt pe departe cea mai tinara. Urmatoarea are 35 de ani si mai e si o mamica de 41 de ani cu primul ei copil. Se uita la mine ca la urs:))) Nu stiu de ce numai in Romania se crede ca nu esti in randul lumii daca nu ai barbat si copil. Pai aici la 30 de ani abia termina facultatea sau sunt in mijlocul studiului, merg in strainatate pentru un semestru sau doua, capata experienta, vad lumea. Asa ca fruntea sus si iesi la bere cu baiatul ala bun, de casa :)))

oana_s spune:

quote:
Originally posted by annnna35

...si acum lumea incearca sa ma marite! :( o colega cu sotul ei au o cunostinta, un baiat cu doi ani mai mare decat mine, baiat "bun, linistit, cu casa , masina, profesie onorabila, parasit de sotie de doi ani etc etc"
Problema mare, ca mie mi se zbarleste parul pe mine la gandul de a cunoaste (asa) pe cineva. Am devenit salbatica si greu de inteles, chiar si pentru mine. Pe de o parte, imi doresc sa fiu cu cineva, pe de alta, imi este prea teama. Teama nu numai de o noua dezamagire, ci si de implicatiile unei relatii. Oare ar trebui sa mai astept? sau , cum spune lumea de obicei: "Cat sa mai stai? Ai aproape 30 de ani!"
Sincer, nu am niciun chef de o relatie. De fapt, nici eu nu stiu exact ce as vrea. Poate o relatie frumoasa, care sa vina de la sine, ceea ce se pare ca e super greu de gasit... Chiar ma zbucium, pentru ca nu am cui sa-i spun cand sunt vesela, cand sunt trista, cand pur si simplu am ceva de spus. Si-mi amintesc de "fosti" foarte des.
In rest, totul ok. Viata "implinita". Incerc sa-mi fac "mici" placeri. Apropo, ma duc la concert la Michael Bolton, pe care-l iubesc din copilarie!!! Asta e cea mai tare recenta bucurie a mea.
Pupici!
...si eu tot mai astept pareri si incurajari!
Este cineva care poate sa -mi spuna : "Va fi bine, femeie, nu te mai zbuciuma atat!"??? Multumesc.

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

VA FI BINE!
Cand va veni cine trebuie, va veni de la sine, o sa te "loveasca" din senin...eventual o sa-ti bata la usa [cool, cand te vei astepta si vei astepta mai putin