Relatii normale-ce inseamna pentru voi?

carmenpit77 spune:

Pt mine 2 soti care se inteleg reprezinta acele persoane care sunt in stare sa comunice fara sa tipe unul la altul si fara sa faca crize de isterie. Comunicarea este la fel de importanta ca si iubirea si respectul si ca celelalte ingrediente.

Monytza spune:

Acum sunt fericita posesoare a unei relatzii de nota 20,dar ceea ce m`a facut sa postez acest mesaj..a fost faptul ca nu chiar de mult timp,inainte sa`l cunosc pe sotul meu am trecut printr`o relatie care mi`a rapit orice speranta intr`o viata fericita...
Cand am pus cruce acelei relatii eram sigura ca dragostea nu`i decat o poezie naiva rostita de nestiutori!Satula de abisul in care ma invarteam din propria`mi prostie...nervoasa ca nu`mi puteam aduna fortele sa ma desprind de cel ce`mi facea rau si nu ma lasa sa traiesc...cel care`mi anula orice valoare umana si ma cunfunda in cel mai adanc dispretz de sine si de viata`n general...am avut marea surpriza sa aflu ca acel individ...pe langa faptul ca la cei 28 de ani pe care`i avea inca era complet dependent de parinti si de mine intr`o anumita masura...avea si marele tupeu sa ma insele in cel mai mojic mod cu putinta..si chiar sa se laude cu asta!
A fost ultima picatura ce`a umplut paharul...dar..cu toate ca am suferit ca un caine ranit...mi`am lins ranile..si`am renascut!A fost cea mai inteleapta decizie pe care`am luat`o in viata mea...
Nu l`am alergat cu toporul sa`i cer explicatii..pt ca dupa mine nu era nimic ce ar fi avut nevoie de explicatie...Si nici nu l`am lasat sa`mi explice ..atunci cand el a vrut cu disperare sa o faca...ISI MERITA SOARTA..precum si eu mi`am meritat`o intrucat am fost suficient de imbecila sa`i permit sa ma aduca pana in acel stadiu!
Dar partea buna a acestei experiente a fost ca mi`am reevaluat standardele..si n`am mai acceptat absolut nimic ce nu se ridica la asteptarile mele!!Si acum nu`mi pare rau absolut deloc....ba din contra!!
Am revenit la sentimente bune..M`am casatorit dupa o "relatie" de doar 4 luni...nebuneasca si de`a dreptul superba!Acum sunt insarcinata in 9 luni..suntem un cuplu reusit,care nu are probleme de comunicare,suntem sinceri si dragastos unul cu celalalt..ne acordam sprijin si ne iubim nebuneste...neezitand sa ne aratam si sa ne spunem asta de cate ori ne trece prin minte!
Suntem o echipa..in care fiecare`si alege atributiunile...si si le depaseste dak este nevoie..Sotul meu nu se da inapoi de la curatat cartofi si mixat creme de tort...de la dat cu aspiratorul si sters geamuri..ba chiar ma scuteste de aceste treburi de cate ori are ocazia!Pe de cealalta parte,eu i`am fost tot timpul alaturi..si chiar de la munca nu as fi fost in stare sa`l ajut cum ma ajuta el pe mine..macar m`am straduit!L`am rasfatat cu un masaj cand se simtea incordat...l`am ascultat si l`am inteles!L`am acceptat asa cum a fost..fara sa`i reprosez nimic..si drept rasplata el s`a schimbat fara ca eu sa`i pretind asta...Este fericit..si se vede pe el..sunt fericita ca`l pot face fericit...astfel suntem amandoi chit
Cateodata am senzatia ca nu am sa`i pot niciodata multumi pt ceea ce face pt mine..pt noi...dar...
Privind in urma,acum cand mai este atat de putin pana cand odiseea sarcinii mele se va sfarsi,imi dau seama ca Dumnezeu a avut intotdeauna grija de mine..sa nu imi dea niciodata mai mult decat pot duce...
Si chiar daca de multe ori am plans,poate din motive nebunesti..Dumnezeu mi`a dat alaturi de mine un OM...ii multumesc...fara el nu as fi reusit!!
Nu stiu daca el intelege cat de mult a contat si conteaza sprijinul lui pentru mine,si cat de speciala m`a facut sa ma simt...Poate ca nu va sti niciodata,pentru ca nu am reusit sa gasesc cuvintele potrivite pantru a`i spune asta...
Dar...dincolo de cuvinte...litere si silabe cred ca va reusi sa`mi simta cat de curand sufletul...cand va reusi in sfarsit sa`si stranga comoara in brate...Cuvintele vor fi cu adevarat de prisos!


Mone37+ Maria Antonia


Burtik Mone 33+
Burtik Mone 35+

Elise spune:

Nu am si nici nu-mi doresc o relatie "normala". Ci una cit se paote de anormala.
In care:
- sa fim amindoi suficient de nebuni sa nu ne treaca indragosteala fix dupa aia 2 ani regulamentari,
- sa nu urmam tiparul el aduce bani iar eu sint gospodina in casa,
- sa nu vedem tot ce mishuna single in jur ca pe o potentiala amenintzare la linistea noastra conjugala,
- sa ne putem spune unul altuia tot ce e de spus,
- sa nu ne "sacrificam" pentru copil ci sa il crestem ca pe o bucurie, nu ca pe o povara,
- sa pot sa-i sar in bratze cind intra in casa si cind oi fi baba
- sa ne putem certa pasional si sa ne spargem farfurii in cap, si dupa aia sa adormim imbratisati
- si sa fim capabili sa ridem din toata inima si sa tzopaim in zapada ca niste persoane demne si respectabile si peste 30 de ani de acum incolo.

Deci nu vrem sa fim normali!!! Ci sa raminem noi insine.

Elise & BBLisa

filofteia spune:

"Normalul" unuia nu este si "normalul" altuia...
Ce nu as accepta? Jignirile si bataia.

- 100% nu se poate implica in cresterea copilului. Serviciul sotului este de asa natura incat nu te poti baza pe el ca este la o anumita ora acasa. Asa ca responsabilitatea educatiei copilului imi revine mie cam 90%. Si totusi este un tata minunat, care aloca copilului in fiecare zi din timpul lui, indiferent cat de obosit sau stresat vine de la serviciu. Care s-a descurcat foarte bine cu copilul cand eu am fost plecata in delegatie si am fost si 2 saptamani. Care a inteles ca trebuie sa ceara scuze copilului atunci cand l-a judecat gresit si ca nu se creste copilul cu bataie, nici macar o palma la fund. Eu sunt multumita ca mi-a acordat mie credit si a fost de acord ca asta vara sa meditam copilul la canto si pian, unde el este complet depasit si pe dinafara. Iar apoi a acceptat sa platim toate cursurile la care eu am hotarat ca este bine sa ducem copilul, chiar daca pe parcurs de unele s-a lasat.
- nu este un romantic si cu toate astea ma simt iubita si respectata.
- niciodata nu ne jignim si nu ne vorbim de rau rudele
- nu face curat si nu participa la bucatarie, dar repara absolut orice, la noi in casa totul functioneaza ceas. Ca sa nu mai vorbesc la tara unde face tot, de la garduri pana la cosit iarba.
- hotararile foarte importante le luam numai impreuna. Dar unele mai mici le luam si separat si nu se supara nimeni. E xemplu concret, am hotarat impreuna sa ne luam masina, dar el s-a dus si a ales culoarea, numerele etc..
Oricum, dupa 12 ani impreuna, suntem o echipa, am invatat cand este cazul sa vorbesti despre ceva anume sau nu. Eu sunt mai inchisa la fire si am mici secrete care nu i le spun. El a invatat ca eu asa ma simt bine si stiind ca nu fac nimic care sa fie daunator familiei noastre nu se supara...
Cu alte cuvinte...iubire, respect, incredere ... cam aici se rezuma tot...

liliac1 spune:

Este normal sa definim o relatie la modul ideatic, sa se excluda jigniri, bataie sau alte forme de protest care includ ceea ce se poate defini a fi rau...
Este normal sa vrem ca partenerul sa se implice 100% in tot ceea ce reprezinta responsabilitatile casei (copii, curatenie, mancare).
De asemenea este normal sa existe respect si comunicare.
Numai ca nu intotdeauna se intampla asa, iar ceea ce se raporteaza la normal poate fi definit prin gradul de permisivitate al fiecaruia. Si aici ar fi o multime de exemple de dat, inclusiv faptul ca unul nu poate fi de acord cu iesirile separate ale celuilalt, dar poate fi de acord ca asta sa se intample macar din cand in cand, unul nu poate fi de acord cu stilul vestimentar al celuilalt dar are puterea de a accepta, etc...
Important insa este insa modul in care ne putem sprijini "la bine si la greu", prin implicarea efectiva a fiecaruia pentru a da o forma finala situatiei in sine.


Liliana& Andra-Maria

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!