Abuzul asupra copiilor - facem sau nu ceva?
Raspunsuri - Pagina 24
ela03 spune:
Din pacate mentalitatea privind educatia copiilor se transmite din generatie in generatie... asa ca la noi ar fi bine sa existe o scoala a parintilor.
Eu sunt un exemplu de adult care a fost neglijat si abuzat in copilarie. Sunt un caz fericit, am reusit sa le suport pe toate, sa-mi continui studiile, sa am o familie. Imi amintesc si-acum cum am "strigat" dupa ajutor ani de zile in copilaria mea si nu m-a auzit nimeni- in vremea aceea nu existau nici psihologi, nici asistenti sociali, cred ca nici legi privind protectia copilului. A trebuit sa uit tot ce mi s-a intamplat si sa merg mai departe. E extrem de dureros sa fii chinuit de oamenii de la care astepti dragoste, protectie si ingrijire, si sa te tot intrebi care este vina ta.
Imi amintesc cum, doar o fetita fiind, tanjeam dupa dragostea unei mame, care sa ma protejeze si sa-mi arate partile frumoase ale lumii... am avut parte in schimb doar de injuraturi, vorbe urate si alte fapte nebanuite. Acum ma cauta si se intreaba daca voi avea grija de ea la batranete, pentru ca incepe sa devina neputincioasa. Sper ca Dumnezeu s-o ierte pentru tot ce mi-a facut, pentru ca eu nu prea pot... prea multe suferinte am indurat, mi se pune si-acum un nod in gat cand mi le amintesc...
Aveti grija ce amintiri lasati copiilor vostri, pentru ca, in viata, ce semanam aceea vom culege.
denizel spune:
ela03, 
&
!!!
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
misha07 spune:
A fi parinte nu este un drept ci un privilegiu !Dar multi nu pricep asta . Si actioneaza in consecintza. Pana nu ii va atentiona cineva ( de ce nu tu sau eu sau noi?) ca pot fi lipsiti de acest privilegiu daca nu il merita ....
Cristina_A spune:
quote:
Originally posted by iuliana_2007
Eu am vrut sa ma iau de ea pt ca nu m-am putut abtine dar sotul meu mi-a spus sa nu ma bag ca nu am de unde sa stiu ce femeie dementa este
Cu astfel de "mame" consecinta este urmatoarea: mama careia i s-a facut observatie ajunge acasa si isi rupe fetita in bataie pentru ca a facut-o de rusine.
Daca vrem sa luam cu adevarat atitudine, trebuie sa se poata face ceva pe termen lung.
Ingrid S spune:
Discutam intr-o zi cu o cunostinta despre abuzul asupra copiilor. Ea mi-a spus ca nu si-a batut niciodata baiatul (acum are 18 ani), nici sotzul ei, chiar eram de acord cu o astfel de atitudine, eu nu concep sa-mi bat fetitza.
Si mi-a relatat urmatorul caz: a mers la medicul de familie ca a ceara o adeverintza, in sala de asteptare mai erau doar o mama bolnava, cu fetitza ei. Fetitza de 8 ani, era toata agitata, alerga pe acolo, tipa, facea o galagie...mama ii tot spunea calm sa stea cuminte. Si i-a tot spus, fetitza nimic, intr-un final, femeia ii zice: na, las ca nu mai iesi afara din casa azi. La care raspunsul fetei: esti o proasta grasa si tampita, stii ca ma duc la tata si nu-mi faci nimik...vaco, grasoooo...
Cunostinta mea mi-a spus: n-am dat niciodata in copilul meu, n-am avut de ce. Dar in momentul acela, eu, in locul mamei, ii zburam dintii instant. Asa o furie m-a cuprins...
Acum va intreb eu pe voi: cum ati fi reactionat la o atare situatie? Eu sincer, recunosc ca ii dadeam o palma direct peste gura, fara remuscari...
Si tineti cont, ca sunt total impotriva bataii. Dar...sunt situatii si situatii, iar respectul pt parinti cred ca la 8 ani trebuia sa fie deja invatat.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
denizel spune:
pai mai Ingrid, tu crezi ca fetita aia vorbea asa fiindca nu a fost batuta la timp sau pentru ca nu e batuta?
Probabil ca, daca la 8 ani!!!, un copil ajunge sa vorbeasca in halul ala cu mama, s-au facut greseli grave de tot in educatia lui.
Presupun ca aici e vorba despre un tata care umileste mama si care se coalizeaza cu fetita impotriva ei, a mamei. Caz in care, chiar daca pocnea fetita, tot nu rezolva nimic saraca.
La urma urmelor, daca fetita asa a fost crescuta, in lipsa de respect fata de mama ei si daca tatal o incurajeaza in acest tip de comporatament, nu prea e de condamnat ca la 8 ani nu isi da seama ca e foarte grav ceea ce face :-(((.
Mi-e mila de mamica aia, da' parca mi-e si mai mila de fetita aia, care a ajuns in halul asta din cauza lor pana la urma...
Ingrid S spune:
Denizel, sa stii ca si eu m-am gandit la acelasi lucru: tatal care isi alinta copilul si o face in detrimentul educatiei ei. Dar, totusi...pana la injurii de acest tip e cale lunga. Sa stau eu calma si sa ascult asa ceva...si nu ma intereseaza atat opinia altora (ca vai, ce urat vorbeste fata asta), dar ma gandesc la mine, undeva exista si o limita la toleranta. Eu spun, mai degraba, pacat de mama..
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
diana21 spune:
Denizel
quote:
Presupun ca aici e vorba despre un tata care umileste mama si care se coalizeaza cu fetita impotriva ei, a mamei. Caz in care, chiar daca pocnea fetita, tot nu rezolva nimic saraca.
La urma urmelor, daca fetita asa a fost crescuta, in lipsa de respect fata de mama ei si daca tatal o incurajeaza in acest tip de comporatament, nu prea e de condamnat ca la 8 ani nu isi da seama ca e foarte grav ceea ce face :-(((.
Mi-e mila de mamica aia, da' parca mi-e si mai mila de fetita aia, care a ajuns in halul asta din cauza lor pana la urma.
Ingrid,
quote:
...si eu m-am gandit la acelasi lucru: tatal care isi alinta copilul si o face in detrimentul educatiei ei. Dar, totusi...pana la injurii de acest tip e cale lunga. Sa stau eu calma si sa ascult asa ceva...si nu ma intereseaza atat opinia altora (ca vai, ce urat vorbeste fata asta), dar ma gandesc la mine, undeva exista si o limita la toleranta. Eu spun, mai degraba, pacat de mama..
Nu e cale lunga deloc. Tatal e, cel mai probabil, un abuzator, exact asa vorbeste si el cu mama fetitei...in plus, copilul simte cand are un aliat, eu sunt convinsa ca atunci cand mama o cearta, tatal ii ia apararea si nu ezita sa-i zica mamei vreo doua de fata cu fetita. Stii ce cred eu? Ca saraca femeie s-ar putea sa nici nu mai indrazneasca sa o certe pe fata...cred ca s-a resemnat pur si simplu! Lucrurile foarte grave, facute zi de zi, zi de zi, isi pierd intensitatea. Ea nu mai percepe realitatea atat de dur ca un strain, venit dintr-un mediu sanatos.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
MissParker spune:
Si eu zic la fel, ca tatal este abuzatorul principal.
Am si eu o colega care s-a despartit de sot de scurta vreme, iar el a reusit deja sa-i influenteze pe cei doi baieti (10 si 7 ani) total impotriva mamei. El e manager, ea e contabila la jum. de norma, saraca lipita si cu probleme grave (a fost anorexica, exploatata o viata intreaga mai intai de parinti, apoi de sot, abia a reusit sa se desprinda de el).
Copiii isi imita tatal perfect. Cel mare o jigneste pe maica-sa, o controleaza in portofel si in pungi sa nu cheltuie pre mult pe farduri, de fiecare data cand sunt la ea acasa o santajeaza "daca nu ma lasi sa fac aia, il sun imediat pe tata sa vina sa ne ia", e un chin pentru ea, dar eu ii spun mereu ca nu copiii sunt de vina, ci nenorocitul de tata care se razbuna in felul asta pe ea si concomitent ii distruge si pe copii.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Ingrid S spune:
Bine, bine, si solutia? Copilul care isi jigneste mama, baiatul ce-i cauta in poseta...si o mai si ameninta, cum credeti ca se rezolva astea? Doar stand si cedand la ei? Eu cred ca trebuie pus piciorul in prag, niciodata n-am fost de acord cu aberatia: eu te-am facut, eu te omor!, dar nici sa ajung presh in fata copiilor nu vreau. Pana la urma, cred ca ajungem sa vb de parinti abuzati de copii..si nu acesta e titlul topicului 
.
Si mai cred ca principalul pt un copil este sa-si respecte si sa-si iubeasca parintii, daca nu exista respect, foarte usor se trec granitele si ajungem la situatii (vazute cu okii mei) in care fata de 15 ani i se adresa mamei cu proasto...si mama imi spunea ca ea vrea sa-i fie prietena, nu mama...ma rog, asa ceva e aberant. Unde trasam limitele pana la urma?
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo