timiditate,emotivitate

Sunt mama unei fetite de 4 ani si 4 luni, copil unic, obtinut cu greu dupa multi ani de tratamente, sarcini pierdute, si perioada de sarcina am parcurs-o cu emotii si teama de a nu se intampla si acum ceva, plus ca am avut si evenimente triste. Copilul meu a crescut in familie, in compania adultilor din familie, fara anturajul copiilor si fara prezente straine decat arareori. Spun toate acestea in ideea ca este o legatura cu ceea ce ma nelinisteste pe mine. Este forte timida. Daca o persoana o baga in seama,dorind sa o dragaleasca, sa o complimenteze, ea se ascunde dupa mine, se intoarce cu spatele si refuza sa scoata o vorba chiar daca eu o incurajez, sau uneori chiar ma supar pe ea, abia daca articuleaza o vorba foarte incetsi indata ce pesoana se departeaza incepe sa turuie. Daca e vorba de persoane mai distante si mai indiferente in ce priveste pe ea, capata curaj, le saluta. Daca mergem intr-o vizita sau primim musafiri, este nevoie de o perioada da acomodare pana sa vorbeasca cu respectivii si sa se simta in largul ei, chiar daca ii cunoaste de mai mult timp. Deci, cu cat omul este mai distant cu ea, cu atat mai cooperanta este fetita si invers.Anul trecut in toamna a inceput gradinita. Din pacate a mers 2-3 saptamani, apoi alte 2-3 a stat acasa racita. Deci nu a avut continuitate, si nimerit intr-o grupa cu copii majoritatea mai mari cu cel putin 7-8 luni.In timpul zilei educatoarea imi spune ca abia daca scoate o vorba, sta langa copii dar nu se joaca cu ei, abia de se atinge de mancare, iar de dormit arareori- ea ar adormi atunci cand trebuie sa se scoale intrucat asa este obisnuita de acasa. Cand copiii incep sa plece si mai raman putini fetita mea incepe sa vorbesca sa se joace chiar cu o alta fetita iar cand plecam de la gradi saluta educatoarea, bodyguard-ul, si cine mai este pe acolo -ceea ce dimineata nu face. In privinta lectiior, educatoarea spune ca este printre cei mai slabi, si numai daca sta langa ea executa ceea ce are de facut- ceea ce stie. Daca nu sta langa ea, fetita mea se uita pe pereti. Pana sa inceapa gradinita - la 3 ani si 8 luni- noi nu am lucrat cu ea deloc -sa deseneze, sa coloreze, sa traga linii, cercuri etc.Daca punea mana pe un obiect de scris, nu o incurajam oferindu-i o coala de hartie , ci i-l luam ca sa nu stice ceva.Am invat-o cantecele, poezioare, despre animale, culori, partile corpului,cuvinte in engleza, -ce ne-am priceput noi. Nefiind deloc un copil mancacios i-am dat sa manance noi, caci altfel nu ar fi mancat decat te miri ce - dulciuri, paine, biscuiti-produse de patiserie. Recunosc acum ca am gresit, mai ales gandind ca se va corecta odata cu gradinita. Educatoarea ,care este singura la o grupa de 35 copii de dimineata si pana pe la ora 17, o lasa in plata domnului, nu se implica, nu are timp, ori chef ori dispozitie sa o ajute sa fie in rand cu ceilati, sa-i corecteze pozitia creionului ori a lingurii in mana ori sa o apropie de ceilati copii. Noua, parintilor ne spune "lasati-o in pace ca are tot timpul sa invete".Spune ca se vede ca este un "copil destept" dar ca "are probleme de adaptare". De cateva luni, noi parintii am inceput sa lucram cu ea dupa caiete de gradinita, este adevarat stam langa ea si ii explicam, o corectam, o ajutam. Facem acest lucru aproape in fiecare zi. Fetitei nu ii convin uneori aceste activitati si face constransa. Mai bine am spune poezii sau ne-am juca, am citi povesti sau s-ar uita la desene animate cu printese.De cand am inceput lucrul cu ea pot spune ca se vad pasii pe care i-a facut dar asta datorita noua. De la gradinita a invatat poezii , cateva lucruiri generale despre plante si animale, si s-a obisnuit cu prezenta copiilor in jurul ei. Deocamdata atat. Rog din suflet parintii care s-au confruntat cu astfel de probleme sa ma invete si pe mine cum au procedat. Cum pot eu sa-mi ajut copilul sa se simta in largul ei printre copii, sa interactioneze cu ei, sa le doreasca tovarasia, sa nu mai fie atat de dependenta de noi parintii, sau sa participe activ la activitatile de la gradi?

miria_cristina spune:

In primul rand, nu renunta s-o duci la gradinita. Las-o cat mai mult in mijlocul copiilor. Scoate-o cat mai des in parcuri sau in locuri unde este lume si copii.

Nu folositi des cuvantul NU la adresa ei. Chiar dac nu vreti sa fac ceva folositi alte metode. Distrageti-i atentia sau reformulati propozitia ca sa nu apara NU.

Laudati-o in diferite moduri cand socializeaza in asa fel incat sa se simta importanta, sa inteleaga ca a facut ceva deosebit.

Oricum, este destul de micuta si reactiile ei nu sunt nemotivate in fond.

Dar este clar ca trebuie sa ii dati incredere sub toate formele cand face ceva bun.

De fapt, timidului ii lipseste increderea in el, indiferent cum si-o motiveaza, iar anturajul este cel care il ajuta intotdeauna.


Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

corinadana spune:

35 de copii e f mult. Este pierduta n multime. Nu gasesti undeva unde sunt mai putini copii in grupa sa li se dea mai multa atentie?

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

szivarvany spune:

Fi`mea, desi nu are inca 3 ani, este la fel, distanta. Saluta lumea doar cand vrea ea si nu vorbeste deloc cu strainii, cateodata nici cu cunoscutii. Sta doar si se uita fix la interlocutor si nu schiteaza niciun gest, nimic ... imi pun muuulte intrebari paranoice pe chestia asta ...
In parc nu se amesteca cu ceilalti copii, doar cand o imping eu, chiar sa faca si prostioare, de genul tavalitului in nisip sau cataratului cu ceilalti ... fi`mea este mai bleaga de felul ei.
Mi-e groaza de cum va fi la gradinita.
Deocamdata ea prefera sa deseneze, sa se joace cu papusile, sa mergem la teatrul de papusi sau sa vedem si mangaiem si calarim poneii ...

Gradinita de care imi spui tu ... adica o singura educatoare la 35 de copii ... cred ca intr adevar ar trebui sa cauti alta gradinita ! Unde sa aiba timp educatoarele pentru toti copiii !
Fetita ta cum se comporta prin parcuri ? De exemplu cand esti si tu in preajma ei si ii oferi cat de cat increderea de care are nevoie ?
Aveti activitati la care participati doar voi doua ?


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

ocebine spune:

Eu zic ca trebuie mai multa incurajare din partea vostra dar nu intr-un mod fortat ci natural. Ma intreb cam ce putea strica daca picta sau colora...probabil ceva care orice burete si sapun ar fi sters...oricum faza asta e trecuta.

Copiii deseori copiaza comportamentul parintilor si intuiesc de multe ori intentia...daca tu esti mai retrasa, timida, fricoasa (dupa cum ai mentionat cit de mult te-ai chinuit sa o ai) atunci si ea va fii la fel, in special daca nici nu este incurajata sa se exprime libera.

La virsta asta deja trebuie sa explore, sa aiba exuberanta, sa impinga limitele..probabil ca cel mai bine ar fii sa iti modifici tu atitudinea - si sotul bineinteles, caci sinteti o echipa- si sa faceti pasi mici. Iesiti in 3 in parc si organizati o mica aventura...cautati anumite repere cu multa veselie si destindere. Daca va vede pe voi relaxati si fericiti, va fii si ea mai sigura pe ea.

Apoi, invitati un copil pentru o mica joaca acasa...realizati un mic proiect impreuna (un zmeu, desene, plastilina, chiar si o mica prajiturica in bucatarie)...n-are nimic daca se face un pic de deranj...fara un ou spart, nu poti face omleta

Este adevarat, 35 de copii intr-o grupa e cam mult...poate reusesti sa o muti undeva unde primeste mai multa atentie. Eu sint de parere ca ceea ce nu poti reusi tu acasa, nuesste chiar corect sa te astepti la o educatoare care trebuie sa fie atenta la 35 de copii.


Anamaria

I used to be indecisive, but now I'm not sure.

patou spune:

in ultima vreme tot citesc carti despre educatia copiilor, si am gasit o definitie a timiditatii care mi-a placut foarte mult: timiditatea este o boala a vointei care nu s-a putut manifesta. parerea mea -atunci cand fetita ta are o initiativa, cand vrea sa faca ceva trebuie lasata (eu de ex. mi-am lasat baietelul sa exploreze prin toate sertarele si dulapurile de la bucatarie si nu i-am zis nu niciodata , bineinteles ca asta e un ex. idiot dar nu-mi vine altul acum)

"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"

patou spune:

in ultima vreme tot citesc carti despre educatia copiilor, si am gasit o definitie a timiditatii care mi-a placut foarte mult: timiditatea este o boala a vointei care nu s-a putut manifesta. parerea mea -atunci cand fetita ta are o initiativa, cand vrea sa faca ceva trebuie lasata (eu de ex. mi-am lasat baietelul sa exploreze prin toate sertarele si dulapurile de la bucatarie si nu i-am zis nu niciodata , bineinteles ca asta e un ex. idiot dar nu-mi vine altul acum)

"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"

pisigri spune:

si eu la virsta asta am fost timida, dar cred ca voi, pentru ca v-ati dorit-o atit si ati avut probleme pentru a o avea, ati exagerat un pic cu protejarea ei de "drobul de sare"...chestiile astea cu luatul creionului din mina, cu hranitul...mie mi se par a fi usor exagerate, din dorinta de a va asigura ca n-o sa se raneasca sau ca n-o sa stea flaminda, etc...

lasati-o mai mult timp sa faca ce doreste, si supravegheati-o de la distanta. trebuie sa se simta protejata si in siguranta, dar nu trebuie sa stea de fusta mamii...

oricum, ati vazut si voi, v-a spus si educatoarea, este un copil destept, care invata repede. ii lipseste insa experienta grupurilor de copii, a "descurcatului singura"...si eu cred ca ar fi mai bine daca ati gasi o gradinita cu grupe cu mai putini copii...dar cred ca usor usor isi va da drumul si in conditiile de aici, mai ales daca si voi va veti controla..."atentia" si "prudenta"...

nu cred ca exercitiile pe care le faceti cu ea acasa vor fi de mare ajutor daca ea se simte constrinsa...mai putine caiete de teme (are timp pentru asta...)si mai multe activitati in care sa o "pacaliti" sa se implice, cu placere

miriama spune:

Cum bine au spus toate fetele, duceti copilul la gradinita, incurajati-l sa se joace cu ceilalti copii, laudati-o si inspirati-i incredere in ea. NICIODATA nu o comparati cu alti copii si nu-i spuneti ca altul a facut mai bine ca ea. Oferiti-i carti de colorat, acuarele, indemnati-o sa lucreze cu ele ceea ce vrea ea. Observati ce culori foloseste si antrenati-o sa creeze mereu altceva. Decupati impreuna si lipiti forme, figuri. Nu uitati sa ii laudati creatiile, oricat vi s-ar parea de nesemnificative. Nu o constrangeti de la a desena, colora, canta cand are ea chef. La aceasta varsta, temele impuse de pe caiete ii vor crea repulsie fata de ideea de scoala. faceti un efort si lipiti-i coli de hartie in plan vertical si lasati-o sa-si dea drumul imaginatiei. Mergeti cu ea in parc sa coloreze cu creta, sa sara coarda, dar mai ales sa se joace cu copii. Multe pot fi facute. Dar mai ales incurajati-o si laudati-o pe un ton vesel, de reala placere, aplaudati cand va arata ce a facut. Nu o retineti mereu "ca sa nu strice ceva" explicati-i ca nu e voie sa scrie pe pereti ci numai pe hartie, dar nu-i luati instrumentele de scris. Este un copil, nu un robot.

buciurlerica spune:

Multumesc tuturor mamicilor care mi-au scris si ajutandu-ma sa vad, sau confirmandu-mi banuielile, unde am gresit in relatia cu fetita.
Eu nu renunt sa o duc la gradinita numai ca racind foarte des, trebuie sa facem pauza pentru a o pune pe picioare.Am ajuns sa luam antibiotic aproape lunar iar doctorul pediatru ne cearta tocmai ca o ducem pentru ca este un copil nepregatit d.p.d.v al sanatatii sa mearga in colectivitate. Este un cerc vicios dar sper sa iesim din el.In privinta gradinitei, am ales-0 sa fie in apropiere de casa si cu program prelungit, ca sa o ducem inainte de servici si sa o luam la intorcere tot noi si sa nu mai implicam pe bunica fetitei. Nu am stiut ca vor fi atati copii inscrisi intr-o grupa pentru ca era vorba sa nu se depaseasca 25 de copii. Ei nu sunt prezenti toti zilnic dar oricum vin cel putin 20. Problema este ca am solicitat sa fie inscrisa fetita la grupa mica avand 3ani si 8luni cand a inceput gradi dar din cauza numarului mare de cereri directoarea a pus-o la o grupa mijlocie in care defapt sunt amestecati ca varste avand unii peste 6 ani. Pe de alta parte una din educatoarele grupei a trecut in domeniul privat si a lasat grupa cu o singura educatoare care cand o vezi este plictisita, obosita, satula si avand atati copii, este multumita ca are rezultate cu unii, iar cu cine nu are ii lasa in plata domnului pentru ca asta este. M-am gandit sa schimb gradi dar o gradi particulara cu putini copii si cu program de 8 ore nu cred ca ne putem permite financiar si ma mai gandesc daca fiind un copil sensibil nu fac un rau luind-o dintr-un loc cu care cat de cat s-a familiarizat? M-am gandit si sa stimulez educatoarea mai puternic decat deja am facut-o pentru a se implica mai mult in cazul fetitei mele.Deocamdata cheia se afla la dansa pentru a o ajuta pe fata sa se integreze in mediul de acolo si poate de la toamna va veni si o a doua educatoare la grupa. Fetitei se pare ca ii plac cateva din colegele de gradinita dar fiind foarte emotiva nu stie cum sa interactioneze cu ele. Ele atunci o lasa in pace si se joaca fara ea. Daca mergem in parc si vede vreo fetita de la gradi o apuca emotiile si nu vrea sa se apropie de ea. Atunci o iau cu usurelul, si pornesc o conversatie cu fetita respectiva, o implic si pe a mea , pana vad ca a scapat de tracul respectiv, dupa care le iau la o joaca in care ma implic si eu pana o vad relaxata. Sunt si alte situatii cand in parc nu sunt fetite cunoscute in preajma. Maria-fetita mea- imi vorbeste despre ele ca si cand nu ar fi prezente.Eu ii spun " vorbeste mami cu ele nu cu mine" si ea face ce ii spun eu, le intreaba cum le cheama, cati ani au, si cam atat.
M-a intrebat o mamica cum se comporta prin parcuri. Cel mai bine se simte cu noi parintii adica se da in leagane, topogane, etc. dar sa fim si noi pe aproape. Daca stam pe banca ne striga sa venim.Dupa orele de gradi mai mergem cu o fetita in parc care o antreneaza si pe Maria la joaca si se simt bine impreuna.Afara eu am rolul de liant intre ea si ceilalti copii, eu o imping catre ei. Sunt situatii in care ma prostesc si ma pun la mintea lor numai sa o vad pe Maria ca se simte bine cu copiii.
M-a intrebat o mamica daca avem activitati la acre participam doar noi doua. In afara de mancat si dormit, in activitatile gospodaresti incerc sa o implic si pe ea:sa puna tacamurile pe categorii in sertar, sa aduca hainutele imprastiate sa le punem la loc, sa impaturesca o batista, un prosop, etc. Uneori indeplineste sarcina, alteori face doar partial.Daca este vorba de plastilina, decupat, desenat de regula fac eu si ea se uita doar. Se plictiseste foarte repede, nu are rabdare, sau spune 'nu stiu sa fac cutare lucru', sau 'fac cu mami'. Lucrez cu ea dupa caiete sau fise pe care ni le-a dat educatoarea deoarece aceasta ne-a spus ca fetita la gradi nu face nimic din ceea ce ii da, se uita pe pereti, doar daca sta langa ea face cate ceva. Am intrebat-o de ce la gradi nu vrea sa faca nimic chiar daca stie, si dupa ce m-am rugat de ea o multime mi-a zis ca face cu mami. Intr-adevar are o superdependenta de parinti mai ales de mami. Aceste lectii cam sunt o constrangere pentru ea, nu pare deloc pregatita pentru asa ceva si recunosc ca si eu cam insist. De colorat nu merge deloc mazgaleste putin si gata.Probabil ca nici eu nu am stiut sa ii deschid gustul catre desen si colorat. Daca are ea initiativa sa deseneze atunci deseneaza linii, cercuri, dreptunghiuri. Ceea ce ii face placere este sa spuna poezii, sa invete cuvinte noi in limbi straine,sa cantam, sa ne jucam cu papusi sau sa facem gimnastica.
In afara de atitudinea protectoare fata de ea, recunosc ca am gresit si insistand cu mancarea, cu datul in gurita. Daca as fi lasat-o de capul ei ar fi piele si os. Sta cu mancarea in fata si se uita pe geam, sau face depozit in gura si nu inghite, sau uneori da drumul la mancare nemestecata.O imping de la spate hai mananca,hai mananca caci altfel nu ai desertul. Este f.f.f.dificila la mancare, fara cruditati-legume, fructe. Am facut orice numai sa o hranesc, compromisuri, pacaleli. Deasemeni atat noi parintii cat si bunica cu care a stat de la doi ani si pana a merge la gradi, nu i-am respectat un program strict de masa si somn si aceasta ii face acomodarea la gradi si mai grea.

corinadana spune:

Nu stiu daca faci bine cand incepi TU conversatia cu o alta fetita. Eu stiu ca tu vrei s o ajuti. Dar las o, las o pe ea sa incerce. Asa se va baza tot timpul pe tine.

Mai bine: sa ia cu ea de acasa o minge sau alta jucarie. Fetitele vor veni la ea si o vor intreba daca se joaca cu mingea cu ele si totu i aranjat. Incet, incet...
Asa a fost si Raluca mea, trebuie sa fii rabdatoare. Ralucai i au trebuit 2 ani de gradi. Acum este clasa a 2a si se joaca, chiar ea invita copii la joaca. Este departe de a fi bagacioasa dar nici spectator nu mai este.

Succes!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca