Trebuie neaparat sa aniversam?

Ieri am implinit 4 ani de casnicie, o casnicie in care sunt extraordinar de fericita si ma simt iubita in fiecare clipa a vietii mele.

Ca in fiecare an am stabilit sa iesim la restaurant ca sa "sarbatorim". Si aici apare "problema": cand ies cu sotul meu la asemenea ocazii nu ma simt asa bine pe cat mi-as dori. De exemplu, cand ies cu o prietena stam cu placere ore intregi la taclale la un local, ne simtim excelent; cand ies cu sotul, inainte ma bucur si astept cu nerabdare si emotie, iar dupa eveniment am senzatia unui exercitiu de obligatie pe care l-am absolvit in doi timpi si trei miscari... Repet, nu ma simt bine, dar nu din cauza lui, ci pur si simplu pentru ca inconstient imi fac iluzii ca va fi cine stie ce eveniment deosebit, pentru ca in final sa realizez ca a fost doar un consum de mancare banal care nu are nici un efect pozitiv asupra mea.

Sotul meu este un tip pragmatic pe de o parte, iar pe de alta parte are pur si simplu alte criterii de masurare a iubirii, pentru el aceste iesiri la restaurant sau sarbatoriri nu simbolizeaza nimic, nu reprezinta nici un fel de dovada de iubire. Ah, ne simtim bine de exemplu cand mergem la restaurant in concediu, stam de vorba, radem mult impreuna, insa ocaziile "speciale" lui i se par ceva fortat. Pentru el dovezile de iubire sunt sa stam impreuna, sa vedem un film impreuna, sa stam de vorba, sa ne plimbam, sa ma tina in brate, atunci e cel mai fericit. De ce eu nu reusesc intotdeauna sa ma multumesc cu asta?

Dilema mea este: de ce noi majoritatea femeilor ne dorim aniversari frumoase, clipe de neuitat, gesturi marete?

Imi amintesc de o prietena mai veche, care imi spunea ca nu vrea sa se marite, ca ei ii place statutul de amanta, ca e mai interesant, mai lipsit de obligatii etc. Se combinase cu un tip insurat, a fost cu el cativa ani. Ei bine, atat de zilele de nastere cat si de aniversarile relatiei lor, amuteam cand imi povestea ce facea: balonase rosii si albe raspandite prin casa, pe care scria cu carioca "Te iubesc!" si "La multi ani!" etc., lumanari roz cu fundite roz, sampanie roz, baie parfumata cu spuma de baie roz, mutunache roz cu inimioare in brate, petale de trandafiri de la usa pana la baie, cadourile ei pentru el impachetate in 4-5 hartii diferite si legate cu fundite de culori diferite, muzica pe fundal, abajur roz pentru a face lumina difuza si sexy (relatarea ei), in fine, cred ca imaginea e clara.

In astfel de momente realizam f. clar cat de ridicola este aceasta mentalitate si mai ales ce semnificatie are: daca tot nu avea parte de iubirea lui in totalitate, macar sa se minta la anumite ocazii ca relatia lor ar fi perfecta, ceea ce nu era si s-a dovedit dealtfel dupa cativa ani (cand incepuse si ea, fara sa-si dea seama, sa ridice pretentii de nevasta si ala a fugit mancand pamantul!).

De asemenea, o chestie care mi-a ramas intiparita in memorie si care poate inca ma influenteaza involuntar: mama mea adora petrecerile, adunarile de lume si mesele intinse, unde la suprafata totul era perfect si ea putea straluci prin servetelele ei imaculate si mancarea de lux, asemenea petreceri si serbari erau surogatul cu care ea se mintea ca relatia ei cu tata era ok; ceea ce nu era.

Deci, revin: De ce nu ne putem multumi intotdeauna cu manifestarile zilnice de tandrete si iubire ale sotilor, cu mangaierile si sarutarile zilnice, cu afectiunea exprimata cotidian in nenumarate feluri? Eu personal nu am efectiv nici un motiv sa ma plang in ce priveste iubirea sotului meu, in fiecare clipa petrecuta langa el ma simt iubita si adorata, dar cand vine cate o ocazie "speciala" parca tot ma mai mananca degetele sa organizez neaparat o iesire spectaculoasa sau ceva mai deosebit, simt ca in acele momente ma transform inconstient in mama si nu-mi place deloc chestia asta la mine, fiindca eu de fapt nu am nevoie de astfel de "jaloane" festive, eu primesc iubire in fiecare zi si in fiecare clipa.

La voi cum e?

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

zepellina spune:

Eu cred ca tu ai impresia ca ar trebui sarbatorit si altfel (cu mancare) pentru ca asa ai fost obisnuita, pt ca asa ai vazut la parinti. Chiar daca relatia lor nu era tocmai ok, macar se simteau putin mai bine cu aceasta masa. Si la mine era la fel acasa, dar parea atat de natural incat mie nu o sa imi iese sigur vreodata.
Acum tu sti cum va simtiti mai bine impreuna, si nu strica vraja....nu conteaza asa mult masa sau balonasele .

multa fericire si noroc in casnicia voastra

zepellina

Rufus spune:

Diferentele apar din faptul ca, pe de-o parte nu gandim la fel, iar pe de alta parte depinde si de firea omului. E de notorietate faptul ca barbatii uita si datele aniversarilor.
Poate ca ar trebui, in acea zi speciala, sa luam o hotarare comuna, dupa ambele gusturi. In acea zi sa facem orice ne face placere amandoura, dar din pacate nu avem ocazia prea des. Si daca asta exclude restaurantul, duca-se!
In ceea ce priveste aniversarile prietenei tale, o legatura extraconjugala se traieste mult mai intens, clipele sunt masurate, pot fi ultimile oricand...asa ca merita orice. Poate ca asa ar trebui si noi, cei insurati, sa ne traim orice clipa?
Eu cu Tora avem multe aniversari. Ne placem sa le petrecem pe toate, dar uneori sarim peste cate una. Cuvantul de ordine este sa ne simtim bine. Asa ca, intr-un fel sau altul, nu trec neobsevate.
Duminica, intr-un cerc de prieteni cu care ne-am intalnit pentru cateva ore, sora mea a desfacut o sticla de sampanie. In urma cu 23 de ani se maritase. Nici eu nu-mi mai aminteam. Le-am urat sanatate si toata ziua am inchinat in cinstea lor, desi nu pentru aia ne stransesem. Simplu, dar frumos.
Da, imi place ca in zilele cu pricina sa facem ceva deosebit. Orice.

La multi ani pentru aniversarea ta!

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

ocebine spune:

Miss Parker, si eu am fost invatata cu petrecerile stralucite ale mamei. Mama are un simt artistic dar si o pasiune pentru gatit care depaseste banala ciorba si iahnie. Pur si simplu ce atinge ea devine mai mult decit delicios. In acelasi timp am crescut inconjurata de servetele scrobite, fete de masa imaculate si apretate batz, etc...In timpul petrecerii mama stralucea si ea...este volubila, face prietenii imediat, teribil de placuta. Eu una nu sint chiar asa de sociala, sint mai ciufuta (l-am mostenit pe tata un piculet). Si mie im place sa gatesc si sa inventez si sa incerc o gramada de lucruri dar strict pentru cei apropiati de sufletul meu.

Eu am sarbatorit cu sotul meu simbata 12 ani de casatorie...am ales sa petrecem acasa la un gratarel. Si noi multi ani mergeam la restaurante sa sarbatorim, dar dupa o vreme parca m-am plictisit. Imi place sa ies fara ocazie, doar la un pahar de vorba si de vin cu o gustarica deosebita (ceva ce nu pot gati acasa).

Aniversarile devin banale daca faci acelasi lucru de fiecare data...cea mai frumoasa aniversare mi-a facut-o sotul cind a venit intr-o vineri de la servici si m-a luat pe sus pentru weekend. El a organizat totul (inclusiv bagajul meu si aranajat cu parintii mei sa tina copiii) si a fost o surpriza uriasa.

In schimb si eu subscriu la manifestari de dragoste nelegate de vreun eveniment deosebit...acestea au mai mare incarcatura emotionala pentru mine. Eu zic ca ai dreptate sa te astepti la "ceva" din cind in cind...se rupe putin monotonia si parca intr-un fel valideaza dragostea pe care o simti zi de zi...un fel de soc intr-o zi banala. Poate fi ceva minuscul dar cu inteles pentru tine.

Anamaria

I used to be indecisive, but now I'm not sure.

MissParker spune:

In primul rand, va multumesc pentru urari si va doresc si voua la fel!!

Mda, bine zici, Rufus, cuvantul de ordine este sa ne simtim bine. Culmea este ca eu ma simt bine cu sotul oriunde am fi, dar impulsul pe care-l am uneori de a serba intr-un mod ceva mai deosebit cred ca vine dintr-o traditie prost inteleasa, care a devenit ca o constrangere pentru mine. Eu in sufletul meu stiu ca nu am nevoie de cine stie ce eveniment, dar inconstient parca mi-as dori ceva de neuitat, cum a fost de pilda de ziua mea in 2005, cand am putut sa spun "Am vazut si eu Mediterana in noiembrie" (si o sa tin minte asta toata viata).

Asa mi se mai intampla si pe la Revelioane. Daca stam acasa in pijama si ne uitam la TV ma simt neasteptat de bine, iar daca mergem la o petrecere cu 30 de oameni nu ma simt prea bine si ma intorc dezamagita... Si totusi, in anul urmator iar ma gandesc repede la petrecere . As vrea sa-mi treaca chestia asta... caci mi se pare ca nu reusesc intotdeauna sa ma bucur de ceea ce am.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

conchita spune:

Felicia si Anamaria, felicitari si casa de piatra in continuare.



************
mami de Sonia Marie

coltofeanu spune:

Felicitari! Va doresc ani muuuuulti si fericiti impreuna !Sa fiti sanatosi , fericiti si sa aveti parte de realizarea celor mai frumoase dorinte .

flaviutza spune:

Io urasc restaurantele si cinele oficiale. noi ne aniversam ..aniversarile in grup de amici, la o bere , intr-un club,la o terasa,etc. nu ma incanta ideea de a sta teapana cu ochii in farfurie si in lumanari,cu chelnerul langa mine pregatit sa toarne..prefer sa stau in blugi intinsa pe o canapea cu ginu' in mana,glumind,barfind nu-s ce vedeta,spunand un banc si razand cu gura pana la urechi,dansand mai mult sau mai putin decent..
...chestiune de gusturi..sau de varsta?

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

Porumbita spune:

dar de ce mergeti vesnic la restaurant?
de ce nu schimbi/schimbati locul, activitatea?

de ce nu initiezi tu insati ceva deosebit/romantic?
noi anul trecut "ne-am sarbatorit" plecand in mijlocul saptamanii 2 zile la Bran.

PS - mie imi plac cinele oficiale cu sotul ca nu avem ff des ocazia sa ne punem la 4 ace.

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by Porumbita

dar de ce mergeti vesnic la restaurant?
de ce nu schimbi/schimbati locul, activitatea?

de ce nu initiezi tu insati ceva deosebit/romantic?
noi anul trecut "ne-am sarbatorit" plecand in mijlocul saptamanii 2 zile la Bran.

PS - mie imi plac cinele oficiale cu sotul ca nu avem ff des ocazia sa ne punem la 4 ace.

---

Pai cred ca in secret eu imi doresc uneori ca el sa initieze ceva, sa ma surprinda placut cu cate un gest din asta. Asta-i "buba", ca in rest de idei romantice nu duc eu lipsa dar nu am chef sa le initiez mereu numai eu... Dar intrebarea mea este: ce are asta de-a face cu fericirea? Adica daca nu ma invita la local de lux nu ma iubeste? Sau daca nu iesim in excursii nu am fi fericiti? Ca nu mai stiu de unde am preluat partial ideea asta idioata si vreau sa ma dezbar de ea...

P.S. Cat despre 4 ace, al meu e programator si are oroare de costum si cravata, nu l-am vazut decat la cununie asa, desi ii sta tare bine, dar daca lui nu-i place ce sa-i fac?

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

MissParker spune:

conchita si coltofeanu, multumesc pentru urari!!

flaviutza, ideea nu e de a iesi intr-un club in loc de un local scump (dealtfel noi cand iesim o facem 95% prin localuri relativ modeste), pe mine ma framanta rolul traditiei asteia cu aniversatul prin "iesiri" (oriunde) numai fiindca asa se obisnuieste...

Ah, anul trecut de Ziua Indragostitilor am avut eu o idee "geniala": rezervare la un restaurant ceva mai scump sub motto-ul "Valentine Dinner" cu 5 feluri de mancare, sampanie, trandafiri pe masa, atmosfera de rigoare... Asta scria pe reclama. Iar la fata locului nu ne-am simtit in largul nostru: am stat jos pe niste scaune din piele incomode pana ni se batucise popoul, ca de, dureaza pana se servesc 5 feluri, toate perechile din jur erau niste nemti crispati care parca aveau un bat undeva, mancarea a fost relativ ok dar nimic spectaculos, atmosfera nici atat, in concluzie ideea teoretica a fost mult mai atragatoare decat practica. QED.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate