Gradinita la 1 an si 10 luni
Raspunsuri - Pagina 2
laura72 spune:
Krys,dupa cum il descrii pe Daniel este exact George al meu(la aceeasi vr l-am dus si eu).nici eu nu mi-am facut probleme ca nu se va adapta,dar cu cat se apropia data cand trebuia dus imi veneau tot felul de ganduri.desi eram hotarata inca de cand an nascut sa-l dau la cresa,am inceput gasesc motive sa aman momentul.in fine cand mi-am luat inima in dinti si l-am dus nu a avut absolut nici o problema de adaptare.nu a plans nici o secunda,era superfericit ca erau atatia copii si jucarii noi.acum are varicela si stam acasa si ma inebuneste cu intrebarea cand mergem la coca(copii).asa ca curaj mami,baiatul se va adapta.in primele 2 sapt l-am dus cate 3-4 ore si l-am luat la pranz acasa,abia apoi l-am lasat si la nani.
LAURA SI GEORGE-STEFAN(22 04 2005)
Poze:http://new.photos.yahoo.com/grgsc_laura
ralu pisi spune:
Emma a mers la cresa de la 10 luni si jumatae. Eu nu am avut concediu de maternitate decat 12 luni, bunicii sunt in Romania (iar noi nu) asa ca nu am avut de ales. La inceput a fost putin greu dar acum pot spune ca atat eu cat si bb ne-am acomodat. La inceput plangea cand o lasam dimineata si era cam maraita in timpul zilei, dar acum totul este OK. Mai mult chiar, inainte sa mearga la cresa avea ceva probleme cu somnul din timpul zilei, in sensul ca urla cam 30 min-1 ora si dormea 30 min (asta de 3 ori pe zi). Acum de cele mai multe ori o pun in pat si doarme (cate 1 ora sau chiar mai mult).
In plus este mult mai cuminte, nu mai cere asa de multa atentie, invata lucruri noi pe care ue nu am reusit sa o invat acasa.
In concluzie, stai linistita. O sa fie putin dificil la inceput dar este un lucru bun atat pentru copil cat si pentru tine.
anemona spune:
Si fetita mea a mers la gradi de la un an si 11 luni. Totul a fost cat se poate de bine. Adaptarea a durat maximum o saptamana. Dupa placerea cu care pleaca dimineata, n-as zice sa se simte abandonata.
Mi-as dori un singur lucru, sa o putem lua mai devreme. O luam la 19:00 si mi se pare ca stam separati prea mult, dar deocamdata nu am alta solutie.
Daca gradinita isi face treaba serios, atunci copilul este castigat, fata de orice alta varianta: bona, bunici etc. Depinde insa foarte mult de personalul gradinitei, cum se poarta, ce atitudine are, cat se ocupa de ei.
BiuMil spune:
pe Milan l-am dus la gradi la nici 1 an si 5 luni. inainte sa ma intorc la servici, in ideea ca daca nu se acomodeaza sa avem timp sa gasim alta solutie. A plans dimineata 3 saptamani, desi in timpul zilei era ok...chiar in ziua in care hotarasem ca daca mai plange nu il mai ducem, pentru ca nu mai rezistam noi psihic, s-a oprit. A intrat in clasa, pur si simplu, fara sa planga. Mi-am luat la revedere, i-am spus ca in fiecare dimineata ca il iubesc si ca vin sa il iau dupa masa, si gata....nu ne-a venit sa credem.
In tot timpul asta am avut nenumarate remuscari si procese de constiinta, am simtit ca il abandonez, ca mai bine stau cu el acasa pana la 20 de ani, dar incet incet mi-am dat seama ca el nu sufera acolo...desi inainte nu era deloc sociabil, acum e de nerecunoscut, mereu cand il luam e vesel, bine dispus.in week-end chiar am impresia ca se cam plictiseste acasa, desi incercam sa facem tot felul de lucruri noi.
multa bafta!
Bianca si bb Milan 20 octombrie 2005
Gandacel spune:
Eu l-am dus pe Bogdan mai devreme. S-a adaptat bine aparent, a facut crize acasa. Zilnic. Nu stiu cum e sa ii treaca, pentru ca imbolnavirile l-au trimis acasa periodic si o luam de la capat cu adaptarea. Acum sta acasa si este foarte cuminte, dragut, smecher... invata multe. Nu=mi vine sa-l mai duc. Avem si unele probleme de comunicare acum, cand incepe sa rupa primele cuvinte, incat ma intreb daca nu e bine sa-l retrimit la gradi abia dupa ce incepe sa vorbeasca, sa poata exprima si el ce-i place si ce nu, ce face, ce i se intampla... Voi cum ati procedat? I-ati dus inainte sa vorbeasca, macar sa va intelegeti prin cuvinte, daca nu propozitii?
sanziana72 spune:
Marina a inceput gradinita la 1 an si 11 luni la o gradinita particulara. S-a adaptat destul de repede, desi doar ea si inca o fetita erau atat de mici. La inceput de tot nu a plans, pana a inceput sa inteleaga ca o las acolo si atunci sa te pui plansete. Dar ii placea. Aveau si balet si muzica. Era rasfatata de toata lumea fiind mai mica si ca o papusica. Iar la vorba si-a dat drumul fantastic dupa primele doua saptamani de gradinita. Adaptarea s-a facut mai usor cand a descoperit un baiat de care ii placea . Dupa aceea si-a facut o prietena din grupa ei cu care se mai juca in parc dupa gradinita.
A fost insa foarte mult bolnava. Nu cred ca a reusit vreodata sa mearga mai mult de 2 saptamani fara sa lipseasca. Iar dupa prima luna a lipsit o luna de la gradinita. Dupa care tot asa, doua saptamani mergea, cateva zile bolea. Ceea ce se pare ca a cam subrezit-o (a mers din septembrie in decembrie). Iar la inceputul lui ianuarie a facut viroza urata de anul acesta dupa care vreo 2 luni am fost prin spitale pentru ca a afectat-o neurologic.
Acum sta acasa cu bunica si la toamna incepem din nou gradinita. Nu stiu sa zic daca a fost prea devreme sau nu pentru sistemul ei imunitar. Poate ca viroza ar fi afectat-o oricum, cu sau fara subrezirea sanatii de imbolnavirile datorate gradinitei.
Gradinita a insemnat un salt calitativ in dezvoltarea ei, dar... va ramane totdeaun un semn de intrebare referitor la cum i-a influentat sanatatea.
Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
copil_liber spune:
Krys, si baietelul meu a avut perioade in care ma lasa sa plec foarte usor la treaba mea...apoi au urmat altele in care era foarte lipicios si cand plecam trebuia sa-l pup, sa-l mamosesc si sa-i spun o groaza de lucruri despre ce fac si de ce e important sa plec si ca ma gandesc la el, il iubesc...
Cred ca e important momentul (dar asta depinde de la copil la copil) si pregatirea TA :-) Eu cred ca e foarte importanta relatia ta cu educatoarea si cata incredere poti sa ai in ea - si, cat de bine se pricepe sa-si faca treaba (desigur)
Sami va merge din toamna la gradinita si stie asta - a cunoscut-o pe educatoare (Waldorf), se intalnesc din cand in cand si vad cum se duce spre ea cu interes...dar e foarte important si cum m-am pozitionat eu in aceasta relatie.
Eu nu am reusit sa am incredere si sa fiu multumita de bone (si nici macar de mama mea...care e foarte intelectuala) si...mi-a placut educatoarea foarte mult...e o placere sa o ascult vorbind despre copii si sa o vad printre ei...sa vad cum lucreaza cu inima...pentru mine, gradinita a fost luminita de la capatul tunelului si as fi vrut sa am posibilitatea sa-l dau de la 2 ani pentru ca acest ultim an a fost cel mai dificil
eu a trebuit sa lucrez (intr-o forma sau alta) - si chiar am avut nevoie de asta, Sami are nevoie de o educatie sanatoasa, de ritm, de jocuri interesante etc...pe care e greu sa le primeasca de la bona...
Cand alegi gradinita, poate reusesti sa gasesti o educatoare care sa te ajute sa treci prin asta mai usor...stati de vorba daca se poate :-)
cu drag,
ileana - mamika lui Sami