Gradinita la 1 an si 10 luni

Buna

Am cantarit de multe ori cu cine sa il las pe Daniel de acum inainte si bona sau socrii nu ma prea incanta, pentru ca i-am urmarit indeaproape si nu cred ca sunt cea mai buna alegere. Cel putin cu socrii trebuie sa stau eu pe post de politai, ca altfel nu se poate cu ei. Azi am vizitat o gradinitza si mi-a lasat o impresie buna, spuneau ca au si profesor de muzica si inca unul de nu mai stiu ce, mi-a aratat un dosar cu niste desene si decupaje cu ce fac copii de 2 ani si jumatate, au medic care vine o data pe saptamana sa consulte copiii, mi se pare curat, de fapt este o casa mare cu etaj, la parter se ia masa, sus sunt salile copiilor, sunt maxim 12 copii in grupa.
Una din grijile mele ar fi scarile, in rest sunt destul de calma, mi-e greu totusi sa ma separ de el, dupa ce am stat apropae 2 ani zi de zi, dar stiu ca e in folosul lui si al meu.
Ce ziceti, e prea devreme?

Cristina si bb Daniel (27.06.2005)
www.iacobescu.tk
http://photos.yahoo.com/ph//my_photos

Alexa Ioana spune:

daca asta crezi ca e cea mai buna solutie, atunci asa e. si eu sunt in exact aceeasi situatie. in august, cand alexa implineste 2 ani, trebuie sa ma intorc la serviciu, si singura optiune este cresa. sunt sigura ca mie imi va fi mult mai greu decat fetitei mele. iubeste copiii (mai ales baieteii ), e foarte prietenoasa, si sunt sigura ca se va adapta foarte usor. si stiu ca e si spre binele ei (pe langa faptul ca si eu refuz ideea de bona, si maica'mea inca lucreaza), pentru ca va invata multe lucruri, si ii va prinde bine comunitatea.

mult succes, si sa ne tii la curent !

carina spune:

Carina a mers la gradinita la 2 ani (era cea mai mica din grupa).
Nu am avut absolut nici o problema de adaptare, dar am pregatit-o din timp pentru asta: am mers in vizita acolo de vreo 2 ori si i-am aratat sala si ce fac copiii, i-am explicat programul pe care il va avea (adica - ne trezim, ne imbracam mergem la gradi, va jucati/ invatati, faci nani va mai jucati putin si apoi vine mami), am rugat-o sa imi spuna si ea programul asta si daca i se pare ok. Si cu asta basta, avem 2 ani jumate de gradi deja si acum vrea la scoala :)


Anda si Carina (deja domnisoara)
http://community.webshots.com/user/andamihai

mygirl spune:

Asa eram convinsa si eu ca-i cea mai buna solutie gradi, si inca ma mai incurajez ca asta e. Am dat-o pe Alex de la 1an si 11 luni, de lunea asta mai precis. Primele 2 zile am fost tare incantata, parea ca ii place, dar ieri dimineata a plans asa de tare cand am lasat-o, si se agata saracuta de mine de mi se rupea sufletul. Am inteles ca asta e perioada de acomodare si in cel mai fericit caz in max 2 sapt se obisnuieste si nu mai plange. Cand o iau la ora 15 dp somnic e fericita, imi spune ca i-a placut. Si eu i-am facut pregatirea cu o luna inainte, i-am zis ca mama merge la servici sa castige bani sa-i cumpere oua(kinder) si ea tb sa stea sa se joace cu copiii, sa faca nani la gradi, si era tare mandra de asta. Dar a intervenit teama de abandon si nu mai pot sa dispar o secunda din ochii ei, cum nu ma mai vede plange, se agata de mine, azi noapte m-a strigat incontinuu, chiar si cand am luat-o cu mine in pat. Asta ptr ca am stat aproape non-stop cu ea de cand s-a nascut, nu e obisnuita fara mine, cu toate ca e f sociabila si ii plac copiii.
Astazi am tinut-o acasa, ca pe langa noaptea nedormita mai are si ceva mucisori capatati de la gradi si incerc sa o tratez sa nu se agraveze. De maine o duc iar si ma astept la proteste si scandal. Astept si alte raspunsuri ale mamicilor care au ales solutia asta, poate ma mai incurajeaza si pe mine.

Oana,de Alexandra-Elena (18 mai 2005)

aurelia1278 spune:

E normal sa existe aceasta perioada de adaptare. Ei, saracii, nu au de unde sa stie ca nu sunt chiar abandonati. Le trebuie timp sa se obisnuiasca, sa capete incredere ca zi de zi la ora H vine mami si ii ia acasa. La inceput stau cu teama ca mami nu va mai veni. In plus, la unii, este si o schimbare brusca de la statul cu mami zi de zi si ora de ora la petrecerea catorva ore zilnic fara mami.
Eu, ce sa zic, am avut noroc ca fi-mea a trecut fara prea mult zgomot prin perioada de adaptare, a bazait doar de cateva ori in prima saptamana. Dar, cateva luni de zile, cand veneam seara acasa de la serviciu se lipea de mine si nici nu mai suporta pe nimeni altcineva langa ea, era chiar agresiva, precum un catel langa stapan care maraie la oricine s-ar apropia, desi altfel ar fi fost prietenos.

aurastanciu spune:

copii mei merg din august 2006, adica de la un an si opt luni, la cresa pentru ca l-a gradinita sunt prea mici. nu i-am dus inainte niciodata, dar poate si pentru faptul ca sunt doi s-au acomodat. faza cu agatatul de picioare dimineata ni se mai intampla si acum cu Medeea,dar nu pentru ca nu ii place cat pentru ca este alintata. eu cred ca toti copii se obisnuiesc daca personalul de la cresa stie cum sa le distraga atentia

Roxana_G spune:

Eu am dus-o pe pitica de la 1 an si 8 luni la o gradi particulara. A fost ok, s-a adaptat repede. De plans nu a tinut-o mult, mai rau face acum dupa 2 ani de gradi. Mai ales de cand sunt insarcinata e si mai posesiva cu mine.

A fost un lucru bun, s-a socializat, a evoluat rapid, a invatat sa manance variat, sa manance si sa se imbrace singura. Singura cu problema cu bolile - a fost mereu racita in primul an, era o vesnica boala. Cam asta inseamna colectivitatea.

Rox 21+
si Alexandra Maria (10.02.2004)

Roxana_G spune:

Cristina, senzatia ca il abandonezi oricum exista, indiferent ca il lasi cu bona sau il duci la gradi. Si pe mine ma durea sufletul sa o duc la gradi, si mama o tot compatimea gen "saracul copil", pana am decis ca nu are de ce sa o considere chinuita. Nu o chinuia nimeni, avea activitati mai variate decat sa urmareasa telenovelele bonei, avea copii si lega prietenii, si era util sa mai si invete ceva.

Rox 21+
si Alexandra Maria (10.02.2004)