N-AM CURAJ SA CONDUC (7)
Raspunsuri - Pagina 7
ramara spune:
Buna ,
Sunt un membru nou , va citesc aproape zilnic , dar pana acum nu mi-am facut curaj sa particip la discutii.
Problema cu sofatul o am si eu . Nu sunt o soferita stralucita , mai degraba sunt blonda uneori , dar atata timp cat eu si masinuta mea ajungem tefere la destinatie inseamna ca a mai trecut o zi fara incidente .
Frica mea de condus s-a agravat anul trecut cand un sofer grabit( sper ceruri) a intrat pe contrasens cu o viteza ametitoare si ne-a lovit frontal . Din pacate el a murit pe loc , iar eu si sotul meu ne-am ales cu mainile rupte , zgarieturi , contuzii pe tot corpul si cu masina distrusa complet ( o cumparasem de 1 saptamana !!!!)
Nu va pot povesti cosmarul care a urmat , noi urmand sa avem nunta in doua saptamani ; am fost cu cate o mana in gips la nunta si ca sa facem haz de necaz , pe langa casuta din carton pt. dar am pus si o macheta de masina pt."donatii".
A durat mult pana mi-am facut curaj sa ma sui din nou la volan , de fapt am fost nevoita . Mi-era greu sa merg cu autobuzul la serviciu , asa ca intr-o dimineata mi-am luat inima in dinti si m-am suit la volan . Usor , usor mi-am recapatat increderea si simt ca ma pot descurca in orice situatie . Bineinteles , sechelele tot au ramas : merg foarte prudent si nu cu foarte mare viteza.
Deci , sunt de parere ca in foarte multe cazuri NEVOIA TE INVATA !!!!
allisi spune:
ramara e groaznic ceea ce ti sa-ntamplat si cu siguranta de acea exista temerile ,in zilele noastre poti sa fi tu un as daca alti se cred singuri pe strada ca si cum ei ar fi stapani soselelor,dar ce sa facem ?de curaj mult sa avem parte si d-zeu sa ne fereasca de nenorociri.sanatate multa iti doresc
iliuta spune:
Anderra, subscriu.....
"Prietenia este mana care-ti sterge lacrima atunci cand viata te doare......"
Mihaela
iliuta spune:
Ramara, groaznic ce vi s-a intamplat....... N-o sa uitati niciodata. Esti foarte puternica daca ai avut curajul sa te urci din nou la volan...
"Prietenia este mana care-ti sterge lacrima atunci cand viata te doare......"
Mihaela
DOR spune:
Mi-e ciuda pe mine, fetelor!
De unde frica asta?! Credeam ca m-am debarasat de ea pt totdeauna, sa inteleg ca pe ceva firesc sa iau masina sa merg la serv.
Numai ca eu merg pe jos la serv, fiind f aproape- 10 min per pedes.
De dimineata am intrat in criza...nu-mi gaseam bluza pe care o voiam , m-am gandit , m-am razgandit, am calcat alta.
In criza de timp, m-am decis sa iau masina. Ma stresa faptul ca sunt asa agitata si as putea face boacane.
Ajunsa la volan, m-am relaxat, am incercat sa nu fiu vitezomana.
Amuzant este ca am pus pe fuga un pieton care circula neregulamentar, nimeni altul decat propriul director...am franat, dar nu prea mult, l-am lasat sa fuga ca un iepure, in fond nu trebuia sa aiba timp sa vada cine e la volan.
...O admir pe Tora, care si-a format un obicei din a merge zilnic cu masina, doar asa iti invingi emotiile.
ileanna spune:
Ramara, Dumnezeule!!! Dar tu ai avut un accident de-a dreptul groaznic. Nu este usor sa iti revii dupa asa ceva, cu atat mai mult cu cat nu ai fost tu de vina!!! Oricum am inteles ca solutia este sa te urci la volan cat de repede, pana nu se instaleaza definitiv frica si fobia de condus.
Iliuta, ai lasat impresie in sensul ca ma vedeam pe mine in tine desi nici nu ma apucasem de condus. Plus ca aveam o colega, o tipa super cool care a facut scoala, si-a luat masina si venea cu tramvaiul la servici. M-am socat cand am auzit asta pt ca aveam impresia ca oricine face scoala de soferi ... automat conduce ... Plus cazuri in familie de femei cu scoala facuta care ulterior au refuzat sa puna mana pe masina. Si tipe cu caractere puternice, culmea ...
Stiu ca va citeam cu gura cascata si cu inima cat un purice si imi amintesc vag ca la un moment dat marci dadea niste "sfaturi tehnice" care mi-au explicat si mie niste dileme si eram cu gura cascata .
Tora nici eu nu inteleg cum mergi cu 80 dupa 8 zile de condus ... Oricat de liber ar fi drumul in Buc, nu cred ca am mers de mai mult de 2 ori cu viteza asta. Ma gandesc ca la viteza aia iti trebyie super viteza de reactie / reflexe / deprinderi ca sa poti sa adaptezi rapid la vreo situatie aparuta. Poate vrei sa ajungi la dest sa te dai cat mai repede jos din masina 
. Eu imi aduc aminte ca atunci cand eram foarte incepatoare nu-i lasam pe altii sa intre in fatza mea si nici nu asteptam sa treaca pietonii pt ca mi se parea ingrozitor de complicat sa pun frana / schimb viteza / pornesc iara ... .
Anderra, eu cand am realizat ca de fapt nu imi este teama ca fac un accident si nici nu cred in sufletul meu ca pot face asemenea greseli in faza asta ... am incercat sa-mi schimb atitudinea. Am zis ca rusinea de a nu-i incurca pe altii nu face banii. Plus ca de fapt nu primisem nici o dovada ca i-as incurca (adik claxoane, injuraturi ... mai degraba mi le iau acum ). Asa k poate totul era doar in mintea mea si credeam ca tot traficu' nu face decat sa analizeze ce fac yo pe strada.
b_irina_c ... in afara orasului nu ma pot lauda cu nimic. Nu am nici macar rovigneta ca ... la ce-mi trebe. Acolo inca mi-e frica si sunt virgina . Inca nu am incredere in mine ca pot conduce preventiv la viteza mai mare. Inca nu cred in rapiditatea mea de reactie + reflexe. Sotzul ma roaga de fiecare data sa trec la volan si eu nimik, ma tzin cu dintii de scaunul din dreapta. Stiu sigur ca voi rezolva si asta dar ... cand simt yo ca e timpul, altfel risc sa-mi iau vreo sperietura zdravana si sa prind frica.
Fetelor ... dati jos copilotu'!!!! In special daca este sotzul!!! Eu stau si ma gandesc acuma cat de stresant ar fi pentru mine sa-mi ceara o incepatoare sa stau in dreapta pe post de consilier. Pei as muri de frica si stres, as fi un pachet de nervi si cred ca as innebuni-o pe biata incepatoare. Cred ca intotdeauna copilotul este mai stresat ca noi ... Stie ca nu suntem asi si totusi nu are nici un control asupra situatiei.
Never say NEVER.
DOR spune:
Ileanna,
Imi amintesc ca prima reactie dupa scoala de soferi a fost modificarea comportamentului de pieton: masina are intotdeauna prioritate, merg in pas zglobiu si evit sa trec daca nu e masina departe, sa nu opreasca "bietul om" si sa schimbe vitezele pt mine.
Nu este o solutie faptul ca amani la nesfarsit sa conduci: te minti , va fi mai rau. La inceput ai nevoie de copilot, ca sa nu faci greseli costisitoare.
Daca stapanesti regulile de circulatie si cat de cat manevrarea masinii, mergi singurica, la viteze rezonabile. Succes!
iepumic spune:
Hello, nu v-am mai scris demult pe motiv de program extrem de incarcat. Vad ca faceti progrese pe zi ce trece. Si eu sper ca reusesc acelasi lucru.
Apropo de depasirea fricii si formarea reflexelor/deprinderilor la volan: aseara discutam cu sotul si imi zice "daca e sa ai vreun accident/incident...nu o sa-l ai acum, cand esti cu ochii in 14....ci un pic mai tarziu, cand o sa incepi sa te crezi prea stapana pe tine si nu o sa mai fii atenta la maxim"...cred ca are dreptate, el vorbeste din propria lui experienta. Nu cred ca cele 30 de ore de la scoala de soferi de invata sa fii sofer...cum nici facultatea nu te invata o meserie....practic iti explica niste reguli, iti traseaza niste linii directoare dupa care sa te ghidezi atunci cand te apuci de treaba....ca atunci cand instructorul de inot iti zice ca trebuie sa dai din maini ca sa te mentii la suprafata si te arunca in apa cand nu te astepti si habar nu ai sa inoti. Vorba aia romaneasca : " repetitia e mama invataturii". Eu recunosc ca ceva timp cu copilot si explicatii m-au ajutat in sensul ca ramanand singura la volan am stiut ca totul va fi ok daca voi reusi sa respect urmatoarele reguli:
- sa opresc la culoarea rosie a semaforului, la semnul de stop si la cel de "cedeaza trecerea";
- sa ma asigur cand schimb directia de mers, banda de circulatie, cand intru pe o straduta;
- sa dau prioritate la pietoni;
- sa folosesc oglinzile retrovizoare: TOATE 3. (eu nu ma uitam in oglinda din dreapta, mi se parea complet peste mana, preferam sa intorc capul)
- sa respect indicatiile politistului din intersectie;
- sa ma incadrez din timp corect pe banda care trebuie;
- sa port centura;
- sa ma dau in dreapta cand trece ambulanta sau vreo alta masina oficiala in misiune;
- sa ma feresc de altii si sa nu ma pun cu prostii/apucatii ( prefer sa-i las in graba lor si sa fiu eu "inteleptul care cedeaza primul");
- sa nu ma bag decat cand consider eu ca am timpul necesar pt toate manevrele.
Sigur, mai sunt si alte reguli importante, dar astea sunt baza si daca reusesc sa ma tin de ele....incet-incet pot trece la lucruri mai de finete: fortat galbenul la semafor, slalom pe benzi cand nu ma incadrez ca lumea, strecurat la milimetru cand nu e loc etc. Ultima chestie nu imi iese intotdeauna pt. ca depinde foarte mult de soferul cu care "negociezi" trecerea....pt. ca am intalnit soferi buni care stiau ce sa faca si soferi petarde care credeau ca drumul e al lor si nici capul nu-i ducea sa se dea 10 cm mai la dreapta/stanga sa avem loc amandoi.....sau destepti care isi lasa masina parcata pe colt intre doua strazi inguste pe care lumea vireaza la dreapta.
Recunosc ca masinuta mea are cateva "semne de buna purtare" dar asta e...din greseli se invata.
M-am intins ca o placinta, sper sa nu va suparati.
Iar frica....la gunoi! Nu e constructiva.
Succese soferesti va doresc!
Iepumic 
Noi pozici cu Iepi-Mici
Ajutati-l pe Alex!!!
All's Well That Ends Well.
denis spune:
Buna fetelor.
Nu v-am mai scris demult pentru ca am considerat intre timp ca nu ma mai incadrez deloc in categoria "nu am curaj sa conduc". Conduc acum zilnic (alergatura in multe directii, indiferent de ora...) nu mai am stres, nu mai am probleme cu manevre si parcari. Parca conduc dintotdeauna si ...bineinteles multe nu le mai fac regulamentar (mai ignor unii pietoni, o iau pe linia de tramvai cand sunt foarte grabita, semnalizez de multe ori cu 1 secunda inainte de a face manevra, ma bag cu tupeu, etc). Am ajuns sofer de Bucuresti...dar nu de asta va scriu...
Va scriu pentru ca acum, conducand des am ajuns la concluzia, misogina de altfel a lui barbatu-meu: femeile la volan incurca traficul. Sunt e drept si barbati in categoria asta, dar foarte putini.
Nu dati cu rosii, nu va scriu asta cu repros, ci pentru a va mobiliza sa va depasiti stresul si sa conduceti cum se conduce in Bucuresti. Am vazut multe femei conducand ca melcul...cand mai aveau 1 km pana la masina din fata lor.... Oare de ce...??? Am vazut femei asteptand enorm de mult sa iasa de pe o straduta laterala...oare de ce...???
Incercati sa va controlati emotiile sa invingeti stresul si ...sa faceti fata in trafic ca barbatii...asta pentru voi si pentru a ajuta cat de putin la fluidizarea traficului infect din orasul nostru.
Credeti-ma, se poate....ce ziceti????
Denisa
iepumic spune:
Si eu am vazut enorm de multe femei care nu conduc bine si o afirm cu parere de rau. Nu imi place sa generalizez pt. ca am vazut si multe femei care conduc super si multi barbati care sunt dezastru (aici, denis, te cam contrazic....pt. ca sunt multi barbati care conduc prost). Eu una incerc sa nu fiu o "femeie la volan" (cum zice dragul meu sot) ci un sofer cat mai bun. Cred ca in clipa in care procedezi corect, nu te mai catalogheaza nimeni, poti sa fii si femeie, si blonda si frumoasa ca o papusa....ba chiar sa vezi admiratie atunci pe colegii de trafic....(vb. din observatii proprii: cu sotul in masina, el la volan, o blonda frumusica foc la volanului unui BMW Z4 decapotabil,cu tigara intr-o mana, telefonul in alta, facea slalom relaxata printre masini...ramasese sotiorul meu cu gura cascata....bine ca n-are plombe, ca sigur i-ar fi cazut ).
Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
Ajutati-l pe Alex!!!
All's Well That Ends Well.