de-ale job-ului...si nu numai

Ma confrunt cu o mica mare problema, si cum inca nu i-a gasit "numele" o sa-ncep prin a va da cateva exemple.

La serviciu, pe termen scurt, sunt angajatul model, lucrurile care necesita maxim jumatate de ora de concentrare si efort imi ies perfect, ma organizez foarte bine si pot indeplini o gramada de task-uri simultan. Daca job-ul meu ar consta din zeci de sarcini micute, cu rezolvare imediata, n-as avea nici o problema.
Insa problema apare pe termen lung, da-mi ceva de facut care-mi ia o saptamana, si m-am pierdut, ori o las de azi pe maine si de maine pe poimaine (conform principiului fie se rezolva de la sine, fie nu va mai fi cazul), ori o fac dar fara nici o tragere de inima si nici un spor. Pur si simplu nu dau randament; in cele 5 zile iti pot rezolva perfect o tona de alte lucruri marunte (nu usoare, ci doar care se rezolva rapid) insa nu pot rezolva un singur lucru (care poate in mod normal ar necesita jumatate din timpul ala) la care nu-i vad finalitatea. Exagerez putin, dar ideea cam asta e, foarte rar se-ntampla sa fac cu placere lucrurile pe termen lung.
Cand apare o problema, ma mobilizez si rezolv intr-o zi cate n-am rezolvat in 2 luni, alerg in stanga, in dreapta, ma dau peste cap, si-ntr-un final imi iese. Oricat de ciudat ar suna, lucrez foarte bine sub presiune. Daca imi dai ceva de facut azi si sa zicem imi ia doar o zi sa-l fac si trebuie predat peste o saptamana, e un cosmar pentru mine. Daca-mi dai acelasi lucru de facut azi, si-mi spui ca pana maine trebuie sa fie gata, imi iese de zece ori mai bine.
Sau ma apuc de ceva, pe termen lung, de nevoie sau din proprie initiativa, nu pot sa ma tin de el mai mult de cateva saptamani. Azi apare ceva care ma forteaza sa trec chestia respectiva pe planul II, maine mai apare altceva, si tot asa pana se aduna cateva zile in care n-am mai reusit sa ma tin de ce mi-am planificat. Ori daca am ajuns in punctul asta, e incredibil de greu s-o mai iau de unde am ramas cu chestia respectiva, mai ales daca nu e ceva important sau urgent.
Altfel spus, daca ceva care nu e urgent (si care de obicei nu e inclus in lista lucrurilor pe care le fac cu placere) nu-l pot face exact in momentul cand mi l-am planificat, imi trebuie muuulta vointa sa-l mai fac ulterior. Si aici as putea da exemplu ordinea pe birou...de 2 zile imi fac planul ca dimineata la prima ora m-apuc sa dau spre arhivare tona de acte adunate aici, dar cum in fiecare dimineata apare altceva mai urgent de rezolvat...nu mai reusesc sa ma apuc si de asta, iar daca am ratat momentul cand mi-am propus s-o fac, chiar daca mai tarziu (ca de exemplu acum) as avea timp de asta....nu ma mai trage ata, si-o las iar pe ziua urmatoare...si tot asa.

Am luat exemplul cu job-ul ca-i cel mai la indemana, insa ceva asemanator se-ntampla si-n restul timpului.

Cum sa fac, ce sa schimb, sa pot sa fiu consecventa in ceea ce-mi propun?

Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: Malina Ioana (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">31.03.2004) Daria Maria (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164" target="_blank">22.06.2005)

Ajuta-ma sa cresc langa mama mea!

nemary spune:

o idee ar fi sa te gandesti ca trebuie sa termini lucrul respectiv a doua zi si u=nu intr-o saptamana. poate asa ai sanse mai multe de reusita.

---

Mari

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

ankalaura spune:

Ma regasesc si eu, oarecum in ce spui, mai precis, in task-urile de durata care, de fapt, nu imi fac nici o placere. Este la fel cum era, pe vremuri, invatatul pentru sesiune. Cand trebuia sa ma apuc de invatat, ma apuca foamea, somnul, lenea, curiozitatea fata de o carte, orice, numai sa nu ma apuc. Ajungeam de multe ori sa incep invatatul cu o zi inainte de examen, si apoi sa spun singura ca ar fi trebuit sa ma mobilizez - si Doamne, cat mi-as fi dorit INCA o zi! In mod surprinzator, am terminat facultatea cu doar doua restante, si alea pentru ca plecasem din tara, cu o bursa, inainte de terminarea sesiunii :)

nelia spune:

Si eu ma recunosc in ceea ce spui. Asa sint si eu, functionez la parametrii maximi sau chiar peste in perioade de criza, sub sau chiar deloc in celelalte. La mine se numeste delasare, ce pot face astazi las pe miine daca nu arde. Si cum sarcinile pe termen lung sint in general mai complicate si poate chiar mai dificile, bineinteles ca rezultatele nu sint cele dorite. Mai putin in ceea ce priveste copiii, unde nu-mi permit (de frica!) sa fiu asa, in rest, cam pe toate planurile cam asa functionez. Si ma enerveaza la culme! Singura solutie gasita, dar care nu mai tine mult, e organizarea. Un plan de actiune, pe zile, pe responabilitati si treburi, in ordinea urgentelor si prioritatilor, dar care sa nu mai incarce mai mult decit simt ca pot duce in conditiile respective (adica un plan perfect realizabil!), de care ma tin cit pot. Dar si daca scap o zi sau doua de sub control, s-a terminat cu organizarea mea... revin la ceea ce sint. Si dupa un timp de debandada, iar o iau de la capat cu organizarea cind vad ca altfel nu se mai poate.

CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

iulia_b spune:

Uite ce am gasit eu intr-o carte de "Comunicare si negociere in afaceri" de Stefan Prutianu intr-un subcapitol legat de dificultatile in dezvoltarea personala: "Oamenii recunosc cu dificultate incapacitatea lor de a rezolva o problema. Evita responsabilitatile propriei neputinte chiar si in raport cu ei insisi. Inconstientul declanseaza mecanisme de "aparare" care pun persoana in situatia de a nu mai rezolva problema. De pilda, cand se apropie un examen dificil, unele studente devin anxioase, se agita, acuza migrene, insomnii. Incep sa faca crize de voma sau stomac. In cele din urma, se ajunge la doctor si spitalizare de urgenta pentru o maladie psihosomatica.
Exista forme lejere si subtile de manifestare a incapacitatii: studentul uita sa puna ceasul, se inseala asupra orei sau a zilei de examen, uita locul sau ora de intalnire, vine la biblioteca atunci cand nu-i program...esecul va putea fi pus pe seama ghinionului."
Alt paragraf care mi s-a parut interesant: " Agitatia este o forma perversa de pasivitate ascunsa in spatele grijilor sterile: te dai de ceasul mortii, aprinzi tigara dupa tigara, iti smulgi parul din cap, faci schite, aranjamente etc...
De pilda, studentul are o tema dificila pentru ziua urmatoare. In loc sa se apuce de munca merge sa cumpere un top de hartie. se intoarce, se uita la ceas. Nu mai are prea mult timp, dar...febril, sterge masa, aranjeaza lucrurile, sa fie loc. Merge la vecin si imprumuta filtrul pentru a face o cafea, sa-l tina treaz si atent. Pregateste dosarele, hartiile, bibliografia. Se ridica din nou sa aseze scaunul mai bine. Se azeaza iar. Se ridica iar. Trage masa mai aproape de geam. Pune ceva sub piciorul mesei. Se aseaza. Alege pixul. Triaza cursurile, bibliografia si timpul trece, trece. Pe scurt, se invarte in jurul problemei; se agita, in loc sa actioneze. Cand se va apuca de tema va fi deja tarziu. Lipsa timpului va fi scuza buna pentru ratarea temei, fata cu sine. Va putea spune: "Am inecercat, m-am straduit, dar...'
Desi acest final a fost tot timpul preizibil, sub aspect psihologic el nu pune in cauza valoarea persoanei. Lipsa timpuiul a fost de vina, nu-i asa?"
Poate nu-ti face placere sa faci lucrurile respective, dar cred ca lispa organizarii si amanarea problemelor chiar si mai putin placute dar care trebuie rezolvate pot sa-ti faca probleme mai tarziu, pt ca asta se resimte chiar si in rezultatul muncii tale.

zana spune:

Si eu am incercat cu liste de tot felul , colorate sau mai putin, lipite peste tot, dar ma enervez si mai tare.
Concluzia: functionez mai bine in conditii de stress .
Cred ca e vorba si de recompensele care se lasa asteptate mai mult timp sau nu mai vin niciodata.
Adevarul ca se mai rezolva si de la sine unele probleme sau cu cat te gandesti mai mult la ele, gasesti solutia ideala.
De regula lucrarile vin cu termen pana maine, temele copilului la fel, asa ca eu raman pe saptamana viitoare cu problemele personale.

Si de fiecare data spun ca de maine schimb ordinea prioritatilor!

ankalaura spune:

Revin ca ma intrerupsesem brusc din cauza de copil.
Concluzia la care am ajuns eu, in ceea ce ma priveste, este ca depinde foarte mult de persoana care urmeaza sa ma verifice. Cel mai mic randament si cea mai mare greata am avut-o cu un sef ultra-scarbos, irational, care vroia ca totul sa se faca batand din palme, un incapabil in realitate (ii mergea mintea numai la scos bani din orice, dar fara nici un fel de metoda, bum-uri si shmekerii!) Imi gaseam in fiecare zi cate un maruntis urgent de care trebuia sa ma ocup si din cauza caruia amanam task-ul cel mare. In plus, venea peste tine si incepea cu jignirile... Nimeni nu era bun de nimic, si toti eram platiti prea mult si degeaba. Un cretin!
Solutia nu a fost in organizarea mea (oricum imi era greata de sistem...), asa ca am apelat la alta > mi-am dat demisia.
Acum, lucrurile s-au schimbat. In sfarsit, am un sef bestial! Fixam impreuna niste termene, si el singur spune ca daca mi se pare ca e prea scurt, sa ii zic si rediscutam. De cand imi este el sef, am randament mult mai bun pe aceleasi operatiuni care imi provocau inainte greata numai cand ma gandeam la ele, din cauza celuilalt sef. Nu numai atat! Faptul ca pot comunica perfect cu el imi da aripi, zau si pe cuvant. Asa ca suntem toti multumiti unii cu altii...
Evident, am si perioade de "lene" - marti, dupa Paste, de exemplu, am fost complet ametita. Asa ca miercuri mi-am luat concediu! este si asta o solutie de termen scurt....

A_Iulia spune:

Pai chestia asta cu dezordinea de pe birou/din sertare o intalnesti la tot pasul...pana si eu o am.
In rest - eu functionez putin altfel (adica imi place sa-mi termin din treburi mai devreme decat e cazul, ma enerveaza sa stiu ca frec menta daca am multa treaba pe cap - desi cateodata mai ma ia si pe mine plictisul si n-o mai fac) - insa prietena mea cea mai buna e exact cum sunteti voi.
E admirabila.
Daca are o prezentare de facut si are 2 saptamani la dispozitie, cand credeti c-o face? In noaptea dinainte.
Daca are de dat un raport cu dead-line flexibil - il amana pana la calendrele grecesti.
Si tot asa: e capabila sa scoata minuni in acele minute/ore ce-or fi de maxima concentrare, sub presiunea timpului. Altfel cred ca i-ar zbura mintea la diverse si ar iesi aiurea.

Deci pana la urma...tot raul inspre bine. Fiecare cu stilul lui. Important e ca nu raman copiii nemancati si sarcinile importante neindeplinite.

Adina + Olivia Karla 04.03.2004

MissParker spune:

Si eu tot adepta ingrasatului porcului in ajun sunt. Numai ca nu ma mai deranjeaza. Atata timp cat functionez bine si atata timp cat sa zicem ca 80% din randamentul meu e mai bun decat 120% din randamentul altora (si vad asta in jurul meu), nu mai vad asta ca pe lene sau comoditate, ci pur si simplu ca pe o strategie de supravietuire. De ce sa fac totul perfect? Pentru cine? Si cu ce pret? Important este ca fac ce se asteapta de la mine, fara sa ma mai duc acasa cu umerii incordati lemn si coloana intepenita de durere, cu migrene si alte simptome de la stres. Fac strictul necesar si imi merge bine.

Am capatat o placere aproape perversa sa intind timpul la maximum si sa vad ce pot scoate din el in conditii extreme. Si merge, dom'le, inca merge!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

simali spune:

Cand eram eu studenta circula un banc (in care m-am regasit, desigur):
Cineva se gaseste sa inceapa o investigatie despre "In cat timp se invata limba japoneza".
- intreaba un doctor docent american si ala zice ca in 6 luni;
- intreaba un cunoscut lingvist german si ala zice ca in 5 luni.
- intreaba si un student; raspuns "cand e examenul ?".

Si eu ma regasesc in cele de mai sus. Dar cred ca de fapt conteaza sa faci ceea ce trebuie facut pana la termenul stabilit. Treaba ta cum si cand. Important este sa te cunosti si sa sti de cat timp ai in realitate nevoie pentru a termina ceva. La asta mai adaugi ceva timp pentru verificare. Pentru ca am constatat ca aici este punctul slab al "ingrasatului porcului in ajun": uneori nu mai ramane timp pentru verificari, forma finala, aspect... Si e pacat de atata munca, pentru ca tocmai aceste detalii fac uneori diferenta.
Eu deci ma concentrez pe ceva ce numesc "Planificare personala". Daca trebuie sa fac ceva in 10 zile ma intreb "de cat timp au eu in realitate nevoie" si de aici incep. Daca am nevoie de 2 zile ma apuc cu 2 zile inainte si nu ma mai stresez ca nu am inceput acum 8 zile...

alice

ginutza2002 spune:

si eu ma regasesc in cele de mai sus.
chiar ma bucur ca nu sunt singura (asta asa facand haz de necaz)!
caz concret la mine: am de dat ex la scoala de soferi, am citit o data cartea, am facut o mie si unu de chestionare, ar mai tb sa mai citesc o data, insa : surpriza: cum gandec eu : mai am timp!!!